1,657 matches
-
imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi aflaseră că pâinea se face stând Într-un loc și prinzând rădăcini. Joi este, după exprimarea, fastuoasă Într-un fel, a caporalului, „Sfânta Înălțare a Domnului Isus Hristos la ceruri și În loc să stăm repaus, ne-a pus la lucru ca și În ziua de 13 mai.“ În cinșpe mai se Împlinea un an de când fusesem concentrat și În noaptea aia n-am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o exteriorizează cu o discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asemenea povești nu poate să nu se Întrebe de rostul tonului neutru pe care sunt ele debitate. Se poate observa chiar un fel de indiferență a celui care povestește față de ceea ce noi numim război. Explicația pare a fi una singură: Caporalul G.P. din armata română lupta Încă de pe atunci În alt război. Carnet de regie: Clarificări. În 1973, În fața Adunării Generale O.N.U., Willy Brandt (Premiul Nobel pentru Pace - tocmai premiul revendicat cu atâta nerușinare de ultimul deținut de la Spandau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am dormit Într-o șură. Simțurile abia acum Încep să fie maltratate de imagini, de zgomote, de speranțele și dezamăgirile unui sport. Grupa caporalului Nicolae a dormit În șura locuitorului K. dimineață, fântâna din curtea cehului, gamelă, apă rece, zgomot de motocicletă oprită lângă santinelă, băi camarade unde e corpu dă comandă regmentu 9 vânători dă munte?, a treia casă da’ dă ce?, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apă rece, zgomot de motocicletă oprită lângă santinelă, băi camarade unde e corpu dă comandă regmentu 9 vânători dă munte?, a treia casă da’ dă ce?, a capitulat germania da’ nu mai spune la toți așteaptă ordinu, Înapoi În șură caporalul Nicolae, bă ia sculați că acu să dă ordinu dă Înaintare, drepți, știa ei ce Înseamnă ordinu dă Înaintare că pân Vesely trecusem foarte greu, Îmbrăcați, spălați, nemții ar fi dincolo de pădure, adunarea! și sublocotenentu: Ai noștri au deschis scorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au deschis scorul, bucurie, clinchet de pahare, vacarmul tribunelor pătrunde până la noi prin difuzoarele aparatului, are vreo legătură această agresivitate „nevinovată“ cu simțurile noastre maltratate, cu echilibrul lor atât de precar? bă băieți uite ce e (noi știam ceva de la caporal da’ ne-am făcut că nu știm nimic) războiu s-a terminat, ăăăăăAAAăăăă, uraaaaaa, numai gamele pă tot ceru’, acuma ordinu e să scotocim pădurea din față fără foc dă armă. Este pauza meciului și vom fuma câte o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mea, spunându-mi „Trebuie să-l stingi. E periculos. Cineva o să-l observe.“ Eram la cincizeci de kilometri de graniță și adjutantu-și făcea griji din cauza focului de la bucătăria mea. A fost un drum tare ciudat. Asta se-ntâmpla când eram caporal la popotă. Rezervația indiană Încă o canoe fusese adusă la malul lacului. Cei doi indieni așteptau. Nick și cu taică-su se așezară la pupa bărcii, indienii o Împinseră În apă și unul din ei intră În ea ca să vâslească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înrolat Într-un regiment de pușcași marini și nu s-a mai Întors În Statele Unite decât În 1919, odată cu divizia a doua, care se Întorcea de pe Rin. În altă poză Îl vedem pe Rin, cu două nemțoaice și un alt caporal. Krebs și caporalul par prea mari În uniformele lor. Nemțoaicele nu-s frumoase. Rinul nu se vede-n poză. Când s-a Întors Krebs În orașul său din Oklahoma, se terminase cu Întâmpinarea festivă a eroilor. Se-ntorsese mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
regiment de pușcași marini și nu s-a mai Întors În Statele Unite decât În 1919, odată cu divizia a doua, care se Întorcea de pe Rin. În altă poză Îl vedem pe Rin, cu două nemțoaice și un alt caporal. Krebs și caporalul par prea mari În uniformele lor. Nemțoaicele nu-s frumoase. Rinul nu se vede-n poză. Când s-a Întors Krebs În orașul său din Oklahoma, se terminase cu Întâmpinarea festivă a eroilor. Se-ntorsese mult prea târziu. Toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ce ciudat. Cică dacă văd o uniformă americană, asta ar trebui să-i facă să creadă că mai vin și alții. — Și de unde să știe ei că e o uniformă americană? — Le zici tu. A, aha, Înțeleg. O să trimit un caporal cu tine ca să-ți arate Împrejurimile și o să faci un tur al frontului. — Ca un politician nenorocit, spuse Nick. — Ai arăta mult mai distins În haine civile. Hainele alea sunt cu adevărat distinse. — Și cu o pălărie de fetru. — Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așezat în capul grupei. -Deși abia aseară ați sosit din misiune, trebuie să plecați imediat. Situația o impune. Timpul pentru îndeplinirea misiunii e doar până diseară la ora douăzeci și unu. Sergent Toaibă, vino în cort, să-ți dau detalii asupra misiunii. Caporal Trestie, ia comanda grupei și pregătiți-vă pentru acțiune! Am înțeles, domn’ sărjănt - a răspuns Trestie. În câteva minute, Toaibă s-a întors. Să vedem cum v-ați pregătit. A făcut inspecția așa cum nu o făcuse niciodată. Până în cele mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crezi că pot face față unei misiuni ca cea pe care am primit-o. Sublocotenentul Cicoare a ieșit în fața plutonului și a început să numească cercetașii ce urmau să facă parte din grupa ordonată. Sergent Toaibă, un pas în față! Caporal Trestie, în stânga sergentului. Fruntașul Urecheatu, alături... Când grupa de cincisprezece cercetași în care se includea și pe el - sublocotenentul Cicoare - a fost formată, căpitanul i-a luat în primire. Cei aleși rămân pe loc. Restul, sub comanda caporalului Otic, vor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în față! Caporal Trestie, în stânga sergentului. Fruntașul Urecheatu, alături... Când grupa de cincisprezece cercetași în care se includea și pe el - sublocotenentul Cicoare - a fost formată, căpitanul i-a luat în primire. Cei aleși rămân pe loc. Restul, sub comanda caporalului Otic, vor sta în așteptare, gata oricând pentru vreo acțiune neprevăzută. După plecarea celor rămași „acasă”, căpitanul Făgurel s-a apropiat de grupa aleasă. Ei! Acum i-acum! Ia să vedem noi ce suntem în stare să facem? Misiunea - este
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
curînd extrem de populară, În care indivizii, după ce sînt luați de pe stradă În mod aleatoriu, sînt Închiși și filmați continuu Într-un lagăr de concentrare de tip nazist. Acolo ei Îndură dezumanizarea, bestialitatea, infamia. Masa de seară e o mizerie. Și caporalii trimit zilnic la moarte pe cine vor. Execuțiile sînt de asemenea televizate, sporind pînă la limite extreme audiența. Bun, și există eroina negativă, caporal Zdena (proastă, needucată, rea), și eroina pozitivă, Pannonique (pe numărul ei matricol CKZ 114), frumoasă, distinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tip nazist. Acolo ei Îndură dezumanizarea, bestialitatea, infamia. Masa de seară e o mizerie. Și caporalii trimit zilnic la moarte pe cine vor. Execuțiile sînt de asemenea televizate, sporind pînă la limite extreme audiența. Bun, și există eroina negativă, caporal Zdena (proastă, needucată, rea), și eroina pozitivă, Pannonique (pe numărul ei matricol CKZ 114), frumoasă, distinsă, inteligentă, studentă la paleontologie, cu chipul nobil, o voce rară cu timbru pur, zîna deținuților. Zdena o tot bate pe CKZ, pe urmă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă pot lovi?!“, replică prompt un soldat. Ceva mai târziu, caporalul Sterian se ridicase în picioare, în șanț fiind. Căzu secerat de o rafală de mitralieră. Părăsi poziția, după ce atacase și-i scosese pe adversari de pe poziții, trecând printr-un îndrăcit baraj de artilerie. Instinctul îl învăță să evite schijele proiectilelor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
doi ruși rămași În grija lui Undiță. ― I-au găsit! Ce bine-mi pare! - s-a bucurat Despina. ― Din câte aud eu, numele lui Păpădie apare În mijlocul celor mai delicate acțiuni ale voastre. Ce grad avea? - a Întrebat Nicu. ― Era caporal doar. Avea Însă minte de ofițer. Nu mai vorbesc de felul cum se mișca! Atunci l am pus stăpân pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte de treabă. A ajuns căprar, uite tresa! Caporal Petre Petre! îl știe tot regimentul. ― Petre Petre, repetă Titu, adăugând în sine: "Ce nume!" Socotind că trebuie să-i adreseze un cuvânt, să nu-și închipuie că se ține mândru, zise: ― Mi se pare că nu ești bucureștean? ― Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Leonte! Dacă nu putem începe muncile pe afară, pune-i cel puțin să curețe grădinile și parcul, c-a venit primăvara și mai mare rușinea de halul în care ne găsește! ― Prea bine, cucoane, am înțeles! zise logofătul ca un caporal în fața generalului. ― Ș-apoi, să nu uităm că e aici și conița Nadina, continuă bătrânul, și după-amiazi vine prefectul și pe urmă... ― De unde vii, măi Toadere? făcu Serafim Mogoș, ieșind în uliță. ― Numai de-aici, din Vaideei. Fusei până la cuscru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa prin mai multe comune, că ministrul de război e idiot, pentru că trimite trupele recrutate din cutare ținut să reprime dezordinile tocmai în ținutul respectiv, încît soldații ar trebui să tragă în părinții și frații lor proprii, că astfel un caporal, după ce a împușcat pe tatăl său, care se afla printre țăranii răzvrătiți, a cerut voie căpitanului să-l înmormînteze și a fost decorat și citat pe ordinea de zi a întregii armate, că în anume orășele s-au format gărzi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
abia apucase a ațipi când I-au sculat și acum se simțea frânt de somn. Unde să mai aibă răgaz de odihnă? A trebuit să se certe vreun ceas cu Didina, de era gata-gata s-o bată dacă nu sărea caporalul. Pe urmă a aflat despre plecarea grupului de țărani spre Lespezi, desigur nu cu gânduri pașnice. Pe urmă au venit veștile despre isprăvile oamenilor. Și în sfârșit Lazăr Odudie, vătășelul arendașului Cosma, adineaori, speriat, că o seamă de oameni dau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cravașa până ce-l umplu de sânge, lihăind: ― De ce-ai dat, ticălosule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogoș răbda lovitura fără a se clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-și pericliteze sănătatea cu bandiții, ordonă să se aplice fiecăruia din cei cinci câte o sută la spate. Ordinul tocmai se executa, indivizii se întreceau în urlete la fiece lovitură, când trăsura prefectului opri în uliță. În vreme ce bătaia continua, caporalul numărând cu glas tare loviturile, ca să nu se întîmple vreo lipsă, maiorul Tănăsescu se plânse prefectului și primului-procuror de încăpățînarea tâlharilor de a nu mărturisi și a nu denunța pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tare loviturile, ca să nu se întîmple vreo lipsă, maiorul Tănăsescu se plânse prefectului și primului-procuror de încăpățînarea tâlharilor de a nu mărturisi și a nu denunța pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către mulțimea cu fața la pământ că crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își smulgea mustățile ca să se stăpânească. Îi fu frică să nu-i plesnească vinele de atâta constrângere nervoasă. Se puse deci cu pumnii și cu cravașa pe Toader Strîmbu, îl umplu de sânge, îl călcă în picioare... Când obosi, porunci caporalului să continue cu parul pînă-i va zdrobi ciolanele. Urletele țăranului se transformau în gemete din ce în ce mai slabe și mai horcăite. ― Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]