20,388 matches
-
destrămare. Simțise spasmul de neputință în care se zbătea această Africă premodernă și, probabil, că intuia potențialul primejdios al unui univers gata să izbucnească, violent, într-o explozie în lanț. Oricât ar fi fost de familiarizată, însă, cu starea prerevoluționară, caracteristică Africii negre, nimic n-o pregătise pentru șocul pe care avea să-l resimtă în metropolă. Ceea ce pentru africanul de rând puteau fi însemnele ideologiei de stânga, în Anglia lua o formă aproape naturală de protest, în care se scufundase
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
Am spus: ' Cred că au făcut foarte bine că pe perioada campanei- și se întâmplă în toate țările civilizate- să nu vină cu arestări pentru că pot influența campania." "Premierul a spus o nouă minciună, a făcut o speculație în stil caracteristic. După ce a atacat tot timpul DNA, apărându-și corupții, premierul încearcă să devină un apărător al Justiției. După ce afirma că vor prelua controlul politic al DNA, acum răspunsurile care nu semnifică în niciun caz încetarea activității DNA sunt speculate în
Băsescu: "Ponta a spus o nouă minciună". Cum argumentează declarația pentru care premierul a cerut sesizarea CSM by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30353_a_31678]
-
făcea, realizând manuscrisul pentru ediția următoare a Dicționarului. Daniela a muncit serios, a efectuat perfect «lucrarea» și a fost răsplătită de tatăl meu cu o duioasă mângâiere pe perișorul său auriu. Încurajată de o asemenea recompensă, care nu-i era caracteristică bunicului său, fetița a îndrăznit: «Ai să pui și numele meu pe copertă?».”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
extrema stângă? (Interesant e că și Virgil Ierunca îmi va da același răspuns, cu deosebirea că el a preferat stalinismului troțkismul). Înclinațiile de stânga nu erau apanajul exclusiv al lui Paul Georgescu. Mulți intelectuali eminenți ai epocii gândeau ca el. Caracteristic lui Paul Georgescu a fost faptul de a nu-și abandona convingerile niciodată și cu niciun preț. Lucrurile inavuabile erau ocolite. Nici un cuvânt în Convorbiri despre închisori, industrializare și colectivizare forțată din „obsedantul deceniu”, deși romanele ridicaseră tabuul. Democrația populară
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
Gheorghe Grigurcu Una din cele mai caracteristice prezenț e ale provinciei care apare în lirica noastră se datorează Ioanei Dinulescu. Pentru un mai mare efect, detestabila provincie devine aici un caz psihologic, astfel încît nu imaginile acesteia reprezintă zona de pornire a creației din care am putea
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
alt țel nu urmărește decât acela de a-l prinde în lațul conjugal pe doctorul văduv, ceea ce îi și reușește. Nu pot fi ignorate apoi deschiderile către social ale romanului, imaginile vieții de mică provincie, cu notabilitățile și toată umanitatea caracteristică, și încă mai mult, prin extensie, imaginile lumii politice și de afaceri, sau ale mediilor artistice și boeme, căci autoarea nu ne ține fixați la ceea ce ne înfățișase inițial. Personajele migrează, însuși doctorul, sub presiunile Olgăi, se mută la oraș
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
unui fenomen de amploarea, diversitatea și - de ce să nu spunem - de valoarea rezultatelor cunoscute. Cu atît mai mult cu cît Eva Behring nu ignoră, ba chiar pare să acorde importanță unei situații semnalate de cercetătorii români deși, desigur, nu este caracteristică doar lor, și anume aceea că exilul politic în sine și șansa afirmării unei poziții politice, iar în cazul în speță a unei literaturi și unei culturi venind dintr-o țară și o zonă ignorată în Europa de Vest, s-a bucurat
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
către reliefarea unor teme care colorează specific acest exil și îi domină nu numai operele, ci și conștiința, ideologia, reprezentările. Ar fi vorba, în linii mari, de �întîlnirea cu celălalt" și formarea canonului (literar, moral etc.), de reprezentări și concepte caracteristice �ca refuz al îndoctrinării", fie al celei socialiste, de la est, fie al celei a modelului vestic, de transformările suferite de modelul etic al emigrației în fața evidenței unei situații de durată, în care scriitorul trebuia să iasă din limita autoimpusă, de
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Henry Corbin, Daniel Rops, Ortega y Gasset, Urs von Balthasar, Alain Bosquet (!) și multe altele. Altă încercare de lărgire a discuției care ar merita un efort suplimentar de investigație mi se pare aceea care ar putea să pună între temele caracteristice exilatului, desțăratului, nostalgicului etc., aceea a absurdului sau mai exact a fantasticului ca rezultat al dislocării forțate a individului din universul său limitat; pe o linie care nu-l ocolește pe Eugen Ionescu, nici pe Mircea Eliade (ambii mai vechi
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Boris Sarafoff" (1900) și încă altele. Cel mai adesea, însă, spaima lăuntrică rămîne ascunsă, nedeslușită. Personajele comice ale lui Caragiale - cum am văzut - nu ating decît rareori limita de sus a temerilor care-i macină. Ne găsim în fața unui fenomen caracteristic întregii literaturi europene postromantice care înregistrează agravarea sentimentului de insecuritate al individului, în raport cu o lume care și-a pierdut încrederea în credință ca și în idealitatea pură. Surprinderea acestui recul în fața unui context social dominat de egocentrismul structurilor existențiale moderne
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu volum, în poezia mai nouă a anilor '80. Nu întîmplător, el conchide: "suprarealist în esență, crezul său po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită a procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
pe ideologii marxist-leniniști. Cu toate acestea, vigilenții cenzori aveau dreptate, evident tot în logica sistemului moscovit: filologia clasică este o știință europeană prin excelență prin care omul european caută să înțeleagă mai adânc spiritul care l-a configurat în chip caracteristic. Pe drept cuvânt Eminescu sublinia rolul formativ al culturii clasice care este ,regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și isvorul simțului istoric" (învățământul clasic). Cultura clasică stimulează capacitatea de a gândi; or, gândirea este adversarul principal al bolșevicilor (așa
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o amară ironie prezumînd incredulitatea lectorului actual. Ambele explicații converg în fondul moral de modestie scrupuloasă, de ,om pățit" al autorului, reprezentînd un reflex al onestității d-sale caracteristice. Absolvent al studiilor universitare în 1953, dl Constantin Mateescu se vede confruntat cu un ,climat de lipsuri, de goană disperată după remedii de supraviețuire". într-o țară în care era proclamată fariseic abolirea șomajului, junele stăpînit de vocația scrisului se
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
nou, finalul contează, el e summa textului: ,Mă simt viu printre lucruri considerate moarte,/ îmi trăiesc viața ca și cum moartea ar exista numai/ în imaginația unora iar aceștia vor muri cu siguranță.". Acest tipar aforistic, cu miez simbolic, nu e totuși caracteristic autorului. Specialitatea lui Liviu Georgescu o constituie poemul abundent, cu serii de imagini exotice, fără nici un moment de respiro sau baremi de liniște sapiențială. Plăcerea nebună a celui care se joacă și se bucură de cuvinte, asociindu-le imprevizibil, răsucindu
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Desigur, termenul impresie nu poate avea un sens limitat la deținuți sau minori din centrele de reeducare; definițiile incomplete surprind, doar, un efect îndepărtat al evoluției cuvîntului în mediul argotic: individul care "are impresii" este desemnat, metonimic, prin trăsătura sa caracteristică, sau printr-un joc de cuvinte care remotivează etimologic termenul impresar, legîndu-l de noul sens al lui impresie. Pentru că intră în expresiile a da impresia, a lăsa impresia, a face impresie, cuvîntul impresie apare ca legat de aparență și de
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
trezit confruntat cu o lipsă de probitate intelectuală, întrucât nu puteam presupune că Frunzetti n-a fost capabil să-și dea seama că într-un tablou cum este, de pildă, Drum seara, care se vrea pictat la Barbizon, apar case caracteristic țărănești de la noi, cum întâlnim de altfel într-o seamă de pânze executate de Grigorescu. în cazul lui Frunzetti abaterile de la probitatea intelectuală se înscriu însă într-un registru aparte, deoarece depășesc limita raționalului și sfidează cea mai elementară prudență
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
aș fi avut cuvântul fără gând, n-aș fi avut cuvântul - după cum cineva nu poate spune despre copii sau oameni ieșiți din minți că vorbesc. Dacă observ acum subiectul vorbitor, am aici din nou de-a face cu o trăsătură caracteristică oricărei ironii, anume că subiectul este negativ liber. Atunci când sunt conștient, în timp ce vorbesc, că spun ceea ce vreau să spun și că vorbele pe care le-am rostit exprimă înțelesul potrivit, când presupun că persoana căreia îi vorbesc îmi înțelege pe
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
tot povestește, numai să apese cineva pe buton etc. În toate aceste cazuri plăcerea ironistului e să dea aparența că e chiar el prins în capcana în care a căzut celălalt. ș...ț Dar, pe de altă parte, e la fel de caracteristic pentru ironie să apară într-o situație antitetică. Față de un surplus de înțelepciune să pari cât se poate de neștiutor, de stupid, de Popa Prostul 3, și totuși în aparență mereu gata să mai înveți ceva și mereu binevoitor, încât
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
sine, care vrea să se vadă eliberată de orice condoleanțe din partea camarazilor de suferință și de orice gratulări din partea amabilei confrerii a autorilor - cu atât mai pronunțată e ironia. ș...ț În toate aceste cazuri și în altele asemenea, trăsătura caracteristică ironiei e libertatea subiectivă care are în puterea sa, în fiecare clipă, posibilitatea unui început și nu e deranjată de situații anterioare. Toate începuturile au ceva seducător, pentru că subiectul e încă liber, și aceasta este plăcerea care-l atrage pe
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
textual: ŤStalin e cea mai eminentă mediocritate a Partidului nostruť". Pentru a trage o pertinentă concluzie proprie: ,Duplicitatea lui Trotski este exemplul cel mai frapant de... dialectică marxistă. Această mentalitate și acest fel de a judeca oamenii și evenimentele sînt caracteristice întregii ideologii comuniste". Nu e de mirare că, înțelegînd a utiliza un condei atît de acid pentru a da seama de josniciile timpului pe care și-a propus a-l înregistra, dl. Pericle Martinescu săvîrșea un lucru riscant. Să ne
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
l-au avut la nivelul societății românești, a rămas în continuare în memoria colectivă, ceea ce are un rol important în anumite momente electorale. Privind retrospectiv, se poate observa că acest vot, ce este influențat din punct de vedere emoțional, este caracteristic pentru alegerile la președinție, în timp ce, pentru alegerile parlamentare impactul s-a demonstrat a fi limitat, iar pentru alegerile europarlamentare și locale să fie inexistent. O explicație parțială a acestui fenomen o putem avea din analiza statistică a numărului de participanți
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
și a modalităților de plată; c) "echitatea fiscală" prin impunerea diferită a veniturilor în funcție de marimea lor; d) "eficientă impunerii", prin asigurarea pe termen lung stabilității normelor fiscale 14. Dacă primele două principii sunt neproblematice - în măsura în care neutralitatea și certitudinea sunt trăsăturile caracteristice ale naturii generale și nediscriminatorii ale oricărei legi moderne -, ultimele două ne atrag atentia în mod deosebit. Căci echitatea fiscală ar fi realizată prin taxarea diferențiată a veniturilor funcție de marimea lor; altfel spus, potrivit vechiului principiu al "sacrificiului" sau al
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
de acceptare a problemelor crește, daca gradul de inhibiție sau de teama față de diversele constrângeri scade, atunci acest public poate deveni unul conștient și activ"22. Publicul care s-a coagulat în jurul acestui post TV era, inițial, unul de tip caracteristic modelului impresariat-publicitate. Televiziunea lui Dan Diaconescu aducea pe sticlă ghicitoare, maneliști, vrăjitoare, infractori, fantome, sinucideri în direct, politicieni extremiști și multe altele, ceea ce a dus la creșterea în audiențe. S-a creat un public fierbine (cei care urmăreau Elodia) al
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
În prima sinteză consacrată foarte tânărului poet, în profilul din 1906 publicat de E. Lovinescu în Pași pe nisip, Octavian Goga era situat în succesiunea directă și imediată a lui Andrei Mureșanu, George Coșbuc și Șt. O. Iosif: Prima notă caracteristică a d-lui Goga este nota patriotică de nuanță exclusiv ardelenească" - aprecia binevoitor criticul și se oprea sistematic, cum vor face toate abordările didactice de mai târziu, la principalele direcții tematice. Analiza critică pune în evidență poetul Ardealului, poetul țăranilor
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
între limbile imperiale și cele naționale, în nici un imperiu, nu au fost niciodată și nu sunt nici astăzi niște relații pașnice. Lupta psiholingvistică între aceste limbi poartă un caracter crud, e lipsită de umanism, înțelegere etc. Repet: acest lucru este caracteristic, de fapt, tuturor limbilor vorbite de națiuni mici, din toate imperiile. O situația extremă și în același timp paradoxală o reprezintă astăzi limba irlandeză. Începând cu secolul al XII-lea, când Irlanda a fost încorporată în statul englez, această limba
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]