1,669 matches
-
ai umerilor. Încet, menținând relaxarea mușchilor faciali și ai bărbiei, ridică capul și lasă-l să cadă îndărăt până unde merge liber; maxilarul inferior va cădea prin propria lui greutate. (Nu băga de seamă cum arăți sau dacă te simți caraghios!) Întoarce capul la poziția dreaptă. 4. Se începe exercițiul ca la punctul 3. Se rotește capul într-o parte și alta, menținând lipsa de efort. Rotește-ți capul de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. 5. Repetă exercițiile 3
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Aceasta era înconjurată de scaune așezate în trepte din ce în ce mai înalte spre margini, pentru ca spectatorii, uimiți de spectacol, să nu piardă nimic din reprezentație. A dispărut și cântecul fanfarei, însufleșind programul și marcând momentele mai importante. Au plecat și clownii cei caraghioși, mereu veseli, îmbrăcați în costumele lor pestrițe și cu bulinele lor roșii în loc de nas. Nu mai vedem nici trapeziștii îndrăzneți care au cucerit înălțimile cupolei, făcând fel de fel de exerciții, ținându-ne cu sufletul la gură. Zburdau ținându-se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
epocă. Există opere grotești cu destinație simbolică, un progres (estetic) bine definit referitor la justificarea „urâtului” în opera artistică, o „categorie, ipostază estetică reflectând realitatea cu formele ei fantastice, bizare, disproporționate, de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios, ridicol, bizar”. Aparent fără nicio diferență din perspectiva definirii celor două, burlescul și grotescul se suprapun din punct de vedere teoretic. Însă fiecare dintre aceste noțiuni a avut o perioadă de dominare, în funcție de evoluția sau involuția societății, de măsura în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-o dintr-o perspectivă diferită, să poată percepe fabulosul, determinat de o stare sau o reacție umană (formă de alienație). Caracterizat de secolele medievale, burlescul este reprezentat, prin disponibilitatea/gratuitatea artistică, de tema jocului surprinsă în totalitatea etapelor sale, până la „caraghiosul bizar”. Pe de altă parte, burlescul lasă loc imaginației și interpretărilor, mintea este hrănită, însă numai cu mesaje codate din partea artiștilor. Adevărata percepție a artei burlești literatură, pictură sau muzică își are proporțiile în funcție de cel căruia i se oferă. Sugestia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
va căpăta o importanță istorică. Mi-ar trebui și o pelerină negră, care să mă învăluie, aproape complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și să nu fiu recunoscut îndată.(...) Caraghios!” Eroul are și o mai mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar spre cimitir au loc tot felul de incidente grotești care au rolul de a sugera insensibilitatea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii, și totuși a nu-ți uita prezența, a nu fi în stare să exclami ceva fără sens numai din entuziasm, fără a te auzi și să te găsești caraghios, a-ți urmări clipă cu clipă propria-ți emoție și evoluția ei; înseamnă să nu mai ai nici un sentiment pur, nealterat de o cercetare inutilă și migăloasă.” Între aceste două extreme, între falsificarea totală a personalității și sinceritatea cea mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aiurea, dar acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că erau exact lucrurile care trebuiau să mi se întâmple. Am terminat medicina cu o medie bună. Lucrarea de diplomă a fost Shakespeare în psihiatrie. Acum e total depășită și caraghioasă, dar atunci însemna foarte mult. Nu cred că la noi se mai făcuseră lucrări de psihopatologie literară. Încercările respective mi-au fost de folos mai târziu, deoarece am citit tot ce se putea citi despre Shakespeare în România în acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
din apartament. V.P.: O clipă, o clipă, don Cezar...am un citat din Jurnalul lui Virgil Mazilescu. Se potrivește: Se sfârșește vodca, începe depresiunea, mi-e dor de Rodica. Redă-mi-o, Doamne! Era ultima oară, în halatul ăla maro, caraghios, cu ciorapii ușor căzuți, nespus de dulce. Trăgea absentă (sau nervoasă?) de câteva fire de păr. Lasă, V.M., lasă. Totul e pierdut... " C.I.: Întâmplarea pe care vreau s-o povestesc eu se petrecea între anii 1979-1980. La sfârșitul anului 1979
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în sus ca să cobor din munte crucea lui Isus. CARMEN MIHALACHE Urât mai trăiți, domnilor! Tarara-bumbia. Doctorul Cebutkin intră în scenă fredonând o mică arie de operetă, tarara-bumbia... E abțiguit bine (nu e niciodată treaz) și se bâțâie ca un caraghios. "Ni se pare numai că traim", spune el mereu. Dar Tuzenbach a murit cu adevărat, nu e o părere. Ei și? Dar cu un baron mai mult sau mai puțin pe lume nu e totuna?" Așa că el continuă să cânte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nomenclaturii comuniste erau condamnate să întrețină mai curând relații pur birocratice. Pe mine personal, venit la Chișinău în decembrie 1989, după aproape trei decenii de studii și activitate profesională la Leningrad, Moscova și Cernăuți, mă oripilau cretinismul profesional și înfumurarea caraghioasă a multor șefi de pe malul stâng al Nistrului. După alegerile din februarie 1990, șefii de la Tiraspol nicidecum nu-și găseau locul în noile structuri de putere în devenire. Prin 1989, apăruseră primele simptome de scădere a statutului privilegiat de nomenclaturist
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aceasta să se înțeleagă. Declarațiile lui Henriette Yvonne Stahl erau susținute și de scriitorul Ion Vinea, care, de asemenea, punea sub semnul întrebării talentul literar al lui Petru Dumitriu. Mărturisirile fostei soții i s-au părut lui Gheorghiu-Dej nesincere și caraghioase. Constatarea amară că Petru Dumitriu ajunsese "marele scriitor", iar ea dispăruse din peisajul literar a fost adnotată cinic de Gheorghiu-Dej: "Te-a tras pe sfoară tov. tău întru excrocherii!"29. De asemenea, la încercarea ei de a-l prezenta pe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de iarnă. Obsedat de felul cum arată, Bacovia urăște frigul pentru că, adesea, el îl învinețește, îl urîțește: „Un frig violet [adică matinal - n. m.], și fața e creață” („Plumb de iarnă”). Omul înfrigurat e mai mic, îngrămădit, stîngaci, nu o dată caraghios. Frigul e o constrîngere care te obligă să iei act cu neplăcere de propria persoană: „-O, cum omul a devenit concret...” Consecințele sale morale sînt mai dureroase decît cele fizice. Asociat cu umbra, cu întunericul sau curentul, frigul împovărează, posomorăște
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bastard să se creadă "de România", acolo impostorii sunt scoși în șuturi afară. Răduleasco, rămâi acolo pentru că vreau să sper că ceea ce am văzut la televizor, din neatenție sadică, a fost un vis urât. Tu, în minijupă și contorsionându-te caraghios în încercarea de a-ți împinge decolteul prin sticla televizorului, în timp ce o lăudai fals și mincinos pe fosta bunăciune a lui Caramitru (cea din "bună seara, iubito!", măritată strategic cu un boss de la Media Pro), azi expirată, cu saboți de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
invitau, amabil, să intram și să ne exprimăm simțămintele pentru "conducerea înțeleaptă de partid și de stat", evident că, de scârba, nu a mai coborât nimeni. Îmi aduc aminte ce importante ni se păreau atunci detalii care azi ar părea caraghioase, cum ar fi mărcile de chitări și diferențele dintre ele: Gibson (musai era vorba de Les Paul de Luxe!) era chitara pentru blues; Ibanez-ul era marca predilectă a heavy-metaliștilor (de tipul Kiss sau Scorpions), iar Fender-ul era însuși potirul Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
modernizarea la televizor a Constituției și a statului. Acestea sunt, neîndoielnic, teme cu adevărat importante și care trebuie puse în practică, dar în mod profesionist, cu studii de impact, cu soluții negociate politic, nu așa, discreționar și amatoristic. Ar fi caraghios și toxic să decretezi, cu de la sine putere, o nouă împărțire teritorială a țării fără o consultare publică în această chestiune, fără să explici detaliat cum se vor separa competențele pe fiecare strat de administrație și care e calendarul fezabil
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca toata lumea”, iar nu să „tot mergi Înainte, să te rătăcești inainte”. Iona Încearcă să-și prezică „trecutul”, amintirile Îndepartate, Încețoșate, sugerând părinții, casa copilăriei, școala, poveștile. Încearcă să-și identifice propria viața, „frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care-am trăit-o eu”. După această rememorare a universului copilăriei, Iona Își amintește și numele - „Eu sunt Iona”- un momentul de iluminare spirituală Împlinită ca o urmare a călătoriei initiatice. Constată că viața lui a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
naivă, are o extraordinară profunzime. Meditația dezvăluie esența tragediei: „Problema e dacă mai reușești să ieși din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câți pești unul În altul!” Acum Iona definește viața: „... drăcia aceea frumoasă și minunată, și nenorocită, și caraghioasă, formată din ani pe care am trăit-o eu”și Încearcă să-și descopere identitatea, ca ființă Înzestrată cu atributul reflecției: „Mi-am adus aminte. Eu sunt Iona!” și Înțelege că a greșit drumul, că ar fi trebuit să Încerce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
întorc, pentru a doua oară în această rubrică, la o imagine pe care mi-a sugerat-o colegul Radu Pavel Gheo, în urmă cu ceva timp, tot în paginile „Suplimentului“: el se minuna de fostul președinte Emil Constantinescu, îl vedea caraghios acum, în prezentul care l-a eliberat de hainele prezidențiale, și se întreba cum de l-a putut vota atunci? Prin comportamentul său natural, la Traian Băsescu întrebarea deja a apărut, nu mai e nevoie să-l vedem manifestându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
displace puternic. Mie nu-mi plac, de exemplu, oamenii care vorbesc tare, în metrou, oriunde, îi urăsc. Dar mă uit la ei și încerc să mă amuz, să găsesc zona asta de absurd în care trăiesc ei, care pare uneori caraghioasă, dar frumoasă. Nu vreau să speculez lucrurile care ne deranjează la ei, mă interesează mai degrabă o refulare. Acum pot eu să-i arăt în așa chip încât să râd de ei. Asta-i arma mea. Lasă senzația că orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
centrul atenției pe platou. Și cam tot ce se întâmplă în jur are legătură cu tine. Și a apărut pe platou, la un moment dat, un tip într-un fâș portocaliu, cu niște ochelari mari și cu o servietă, dar caraghios rău săracu’. Și stătea cu mașiniștii, o zi, două trei, patru, o săptămână, două săptămâni, o lună, unde se instala echipa de filmare, în 20 de minute era și el. Lumea se obișnuise. Era de-al nostru. Întreba seara unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
A fost bine, atunci. Da, da, tare bine“. Ce comic, nu? Cât de distractiv! Romii nici măcar nu știu ce-a fost Holocaustul, conchide o voce din off. Alte câteva reportaje, în care îi vedem pe romi puși într-o lumină caraghioasă. Un aer superior în comentarii. Romii. Vai de capul lor. Apoi ziarele. Le citesc în fiecare seară. Pe Net. Uneori, când știrile nu-s cine știe ce, citesc și comentariile forumiștilor. Câteva articole despre sărbătoarea romilor. Câteva comentarii pentru fiecare în parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și vor produce numeroase indicii, atât verbale și neverbale"); • orientarea verbală sau neverbală (numărul gesturilor personale ale profesorului depinde ,,de orientarea verbală sau neverbală în viața de fiecare zi" a acestuia); • mentalitatea și atitudinea profesorului (unii profesori ,,s-ar simți caraghioși dacă și-ar ține mâinile întinse, dacă și-ar mișca ritmic capul în sus și în jos ca un elefant"); • statutul social (interpretarea unui rol de către profesor cu ajutorul gesturilor ,,ar fi nepotrivită cu autoritatea, statutul sau poziția pe care le
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
M.I.: Da, tu înțelegi că ei nu știau nimic despre România? Pot eu răspunde la așa ceva? Că Eliade XE "Eliade, Mircea" era catolic și din cauza asta era de dreapta! O prostie așa de mare! Din cauza asta, toată controversa asta e caraghioasă. Mai sunt însă și câțiva care l-au cunoscut pe Eliade XE "Eliade, Mircea" , ca Werblowsky XE "Werblowsky, R.J." . Am avut discuții cu ei. Ei pot spune ce vor, eu - ce vreau. Dar asemenea discuții sunt excepționale, pentru că în afară de Werblowsky
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
părerea mea, în nici o versiune a „dosarului Eliade XE "Eliade, Mircea" ” din cele pe care le cunosc. Unii spun: „Nu aveți dreptate deloc, nu a fost nimic, voi nu înțelegeți că el n-a fost niciodată...” Alții susțin contrariul. E caraghios. S.A.: Bine, dar pozițiile acestea simpliste se pot exclude ușor, pentru a ne putea concentra pe complexitatea de care vorbești. M.I.: Sigur. De fapt, cum îl poți descrie pe Eliade XE "Eliade, Mircea" ? Pentru asta trebuie să scrii o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]