2,847 matches
-
metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți vedea viitorul dumneavoastră... Veți avea parte de un sfârșit de săptămână agitat. Aceasta e imaginea pe care o arată cărțile...” Imaginea viitorului nu avu o viață lungă. Ca un balon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ei, dar e chiar frumos, bravo! Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
din Codrescu, Din Pușkin și din Târgușor Și “urmele” lui Eminescu... M-aș bucura să întâlnesc Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
sugerau că nu se lua prea În serios. Tocmai când hotărâsem că avea cel mai frumos păr pe care-l văzusem vreodată la un bărbat - destul de lung, negru, aspru și enervant de strălucitor - Își trase pe el o jachetă de catifea reiată și reuși să arate chiar și mai drăgălaș. Era clar manechin. M-am abținut să nu lansez o remarcă superarogantă despre cât de puternic trebuie să se simtă cineva ajuns În poziția asta după ce nu terminase nici măcar liceul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Se pare că se poate intra acum. M-am Întors și am văzut un schimb masiv de oameni superbi: un grup se năpusti afară, aparent spre o petrecere „adevărată“ În TriBeCa, În timp ce altul năvăli Înăuntru, după ce paznicul ridică cordonul de catifea. —Parcă ai spus că eu sunt următoarea pe listă, i-am zis sec zdrahonului. —Ești liberă să-i faci o vizită prințesei Penelope, Îmi răspunse, făcând un gest larg cu o mână și aranjându-și casca, ca să audă informații, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu și mi se permitea În sfârșit să intru. —Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea pe care-l dăduse la o parte. Am deschis ușa de sticlă uriașă și m-am pomenit Într-un foaier Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sale mari. Păcat că era așa frumușel, dar toți idioții sunt frumoși. Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit să mă abțin să nu remarc. Încercam să nu frecventez locurile cu paznici și cordoane de catifea, dacă nu era absolut necesar. Moștenisem măcar un pic din egalitarismul ipocrit al părinților mei. Sau o lipsă acută de Încredere, depinde de perspectivă. —Poftim? —Vreau să zic că nu m-ai lăsat să intru, deși este petrecerea de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
chem un taxi. Doar că strada era total pustie și Începuse o burniță rece, ceea ce garanta că taxiurile nu vor face parte din viitorul meu apropiat. —Hei, ai nevoie de ajutor? Întrebă el, după ce dădu la o parte cordonul de catifea, ca să lase să treacă trei fete care chițăiau și se clătinau. Când plouă, găsești greu un taxi pe strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-i spun că o sun mai târziu, dispăru. Ne-am Îngrămădit toți În taxiurile dinainte stabilite, iar eu am reușit să dau din cap și să spun hmmm În momentele potrivite. De-abia când am ajuns În fața cordonului de catifea roșie de la Bungalow 8 mi-am dat seama că eram puțin amețită de la cină și, neavând aproape deloc experiență cu localurile de noapte la modă, eram foarte predispusă să fac sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
răspuns eu abil, reușind să mă abțin să remarc că nu avea nimic Împotrivă să mă lase să intru În seara asta. Mulțumesc pentru umbrelă. Dar el nu mă auzi; se Întorsese deja să lege la loc cordonul roșu de catifea și să anunțe mulțimea rămasă că Încă nu sosise vremea lor. Spuse ceva În stație și deschise ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa, În timp ce Davide saluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama că amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din Vreau o față celebră.1 Ce am spus? Ce am făcut? Absolut nimic. În loc să ne păstrăm un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege măcar mărcile“. — Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
foarte scurt În ceea ce privește respectul și cât de plăcut sunt - mai exact, cele câteva minute dintre momentul În care sosesc și momentul În care intră. Nu mi-ar reține numele dacă m-ar vedea În altă parte, departe de cordonul de catifea. Expresia tristă Îi reveni pe față și am observat cum i se Încrețea fruntea când se Încrunta, ceea ce-l făcea și mai drăgălaș. Oftă și am simțit dorința bizară de a-l Îmbrățișa. — Am așa o gură mare... Uită tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pot pierde În mulțime; eram disperată să nu mă vadă cu Philip. Peste tot În jurul meu, oamenii butonau la celulare, sunând pe oricine și pe toată lumea care l-ar putea convinge pe paznic să dea la o parte cordonul de catifea; fetele se apropiară de el cu ochi de cățeluș, mângâindu-se pe brațe și rugându-se În liniște să fie primite. Sammy se Îndreptă spre Philip și-mi Întâlni privirea când m-am apropiat iar, să aud ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar mă Întrebam: ai cumva nevoie să te ducă cineva acasă mâine? —Acasă? La Poughkeepsie? Tu te duci? N-am cum să ratez Festivalul anual al Recoltei. —Festivalul Recoltei? Se opri din nou să dea la o parte cordonul de catifea, de data asta ca să lase Înăuntru un cuplu care nu era În stare să meargă, dar care părea să-și fi păstrat destule facultăți ca să se pipăie. —Nu mă Întreba. E ceva ce fac ai mei În fiecare an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întruna. Ține-o tot așa, vesel și ușor, și lasă-l să-și dorească mai mult. Mai e valabil pentru mai târziu? Întrebă el, făcând un gest de „o secundă“ spre două fete care tocmai se apropiaseră de cordonul de catifea. —Sigur. Eu sunt dispusă, dacă și tu ești... Folosisem cuvinte banale, dar am avut nevoie de un control extraordinar ca să nu mă sufoc de speranță. —Categoric. Dacă nu te deranjează să aștepți, probabil că pot scăpa de aici la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ani: toate erau color și mărite de două ori și fuseseră lipite unul lângă altul fără o logică aparentă (În afară de abundența de ipostaze provocatoare). Plasasem separeul VIP În capătul din dreapta - era o sală Împrejmuită cu cordon cu canapele din catifea neagră și cu plăcuțe de REZERVAT așezate lângă frapierele de pe fiecare masă de sticlă. Chiar În centrul sălii strălucea o scenă circulară, În forma unui tort uriaș, supraetajat. Cele două treimi de jos erau spațiul de dans pentru Iepurași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Iepurași și pentru spectacolul de la miezul nopții, iar nivelul superior urma să fie dezvelit pentru a dezvălui invitatul-surpriză. Un ring de dans uriaș, de 360 de grade, Încercuia scena În formă de tort și era Împodobit cu banchete joase, din catifea. —Hei, cum merg lucrurile? Întrebă Kelly, făcând o piruetă ca să-și etaleze rochia superstrâmtă, superscurtă și destul de transparentă. Îți place? —Arăți extraordinar, am spus cu sinceritate. —Bette, aș vrea să ți-l prezint pe Henry. Henry, ea e una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu, diamant pentru tăiat sticla, o dăltiță și o ventuză pentru geamuri - toate învelite în catifea verde. Spuse: — Intrare prin efracție, deținere de scule pentru jafuri, violare a eliberării condiționate. De câte ori ai dat-o în bară, Leo? Bordoni își masă gâtul. — De trei ori. Unde-i Marty? Danny arătă spre pereți: — Tu ce crezi? — O, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dincolo de ea. Când intrară, îi acompaniară niște râsete, o agitație crescândă și câteva secunde de lumină strălucitoare. Danny se strecură anevoie pe lângă peretele clădirii, înțepându-se în spinii gardului viu, și ajunse în fața unei ferestre mari, acoperită de draperii din catifea. O fantă îngustă între cele două revărsări de falduri bordo lăsau să se vadă o coloană de lumină și îi permiteau să vadă smochingurile rotindu-se pe parchet, tapiseriile de pe pereți, scânteierile paharelor ciocnite. Danny își lipi fața de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Eram aici și găzduiam serate foarte animate. Dacă sunt necesare și alte confirmări, aș dori s-o fac cu locotenentul Matthews. Suntem prieteni vechi. Danny văzu în minte câteva imagini de la serata lui: tangouri în negru pe negru, înrămate în catifea. Dădu din cap și își îndesă mâinile în buzunare. Ochii lui Gordean clipiră rapid, văzând gestul lui de nervozitate. Danny spuse: — Vreau să aflu mai multe despre George Wiltsie. Gordean se duse la un dulăpior cu băuturi, umplu două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stilou elegant, ca să marcheze momentul. Apoi se concentră asupra stivei de dosare, auzi „Gândește rapid!” și văzu un obiect ce zbura spre el, cu Buzz Meeks pe post de aruncător. Îl prinse din reflex - o cutie de bijutier îmbrăcată în catifea. Meeks zise: — O ofertă de pace, șefu’! Să fiu al naibii dacă pot să-mi petrec ziua cu un tip care putea să pună pe cineva să mă împuște fără să-l pup un pic în fund. Mal deschise cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu Laura. Mal încercă să și-o amintească pe fosta lui soție goală pușcă, dar nu reuși. N-am pus pe nimeni să te împuște. Am auzit că au fost oamenii lui Dragna. Meeks îi aruncă lui Mal cutiuța de catifea. — Ia-o cât timp mă simt generos. Tocmai i-am cumpărat iubitei mele pulovere de vreo două sutare. Mal vârî cutiuța în buzunar și întinse mâna. Meeks i-o strânse mai să i-o rupă. — Prânz, șefule? — Sigur, sergent. Luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cât să se așeze, apoi își ridică gulerul și traversă strada în fugă, apărându-se de ploaie. Omul de la intrare îi aruncă o privire ciudată, dar îl lăsă să intre. Danny clipi și văzu niște ziduri aurite și decorate cu catifea roșie, un bar lung, din lemn de stejar, și pe Felix Gordean la o masă alăturată. Își croi drum printr-un grup de oameni de afaceri și se așeză în fața lui. Gordean aproape că înghiți scobitoarea pe care o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]