4,620 matches
-
cu fidelitate principiile fenomenologiei vieții tematizate de Michel Henry. Corelatul afectiv al experienței dăruirii pure este suferința sau bucuria - în nici un caz o stare intermediară, marcată de impurități. Donația fenomenologică e croită pe măsura reducției fenomenologice care a refuzat transcendența cauzală sau ontică a donatorului, donatarului și a datului. Darul, ca o victorie obținută de o echipă într-un meci de fotbal total, pare să nu rezulte din nimic altceva decât din ivirea de sine. Darul este o revelație. Paradisul nostalgiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
naționalului a înflorit, prefațând înflorirea în subsidiar a altor activități filozofice, inclusiv a câtorva excelente proiecte, cum ar fi ediția critică integrală a operei lui Platon, primele traduceri din Heidegger în românește etc. Nu am datele necesare pentru a lega cauzal cele două întreprinderi culturale. Nu vom ști poate niciodată dacă a existat un pact, fie el și tacit, între Noica și partidul-stat, prin care ontologia sa etnică și antioccidentalismul său au fost puse pe un taler al balanței, pentru a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier și cu strania reîncarnare a acesteia în tenebroasele ritualuri punitive ale Securității pseudonaționale. Cititorul obișnuit va „traduce” automat juxtapunerea în relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și în roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că românul l-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a unor noi generalizări, la descoperirea unor noi adevăruri (pentru ei), la imaginarea unor soluții sau alternative la problemele luate în discuție. Întrebările enunțate au menirea să suscite curiozitatea, trebuința de cunoaștere, să incite la căutări, la sesizarea unor relații cauzale, la detectarea asemănărilor și deosebirilor ce caracterizează un grup de obiecte, o categorie de fenomene etc., să favorizeze anticiparea și enunțarea de ipoteze, să faciliteze alegerea, deciziile. Adică să conducă efortul de învățare spre noi achiziții. Este evident însă că
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
spațiu și timp; „din ce cauză?” - o explicație; „în ce scop?” - o evaluare; „cât?” - o numărare etc. Sau, în locul întrebărilor cu funcție reproductivă, de tipul: „ce este?”, „cine?”, „ce?”, „cum?”, „când?”, „unde?”, de dorit sunt întrebările productive, de tipul celor cauzale - „de ce?”, al celor ipotetice „dacă... atunci?”, ori întrebările care implică explicații (a se vedea și Cerghit, 1997). Principalele tipuri de întrebări sunt: întrebările convergente, care îndeamnă la analize, comparații, sinteze, interogări, asociații de idei etc., întrebările divergente, ce exersează gândirea
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
trei ani de studiu. Obiective de referință: cele din programa cursului pentru anul II. Obiective specifice: - informative: 1. dobândirea de cunoștințe cu privire la actele de terorism și cadrul instituțional al managementului prevenirii și contracarării actelor de terorism. - formative: 1. dezvoltarea gândirii cauzale critice, a capacității de analiză și sinteză a studenților. Obiective operaționale: - cognitive: 1. Să prezinte sediul materiei - Codul Penal, Legea nr. 535/2004, Codul aerian român. 2. Să definească actul terorist conform Legii nr. 535/2004 și conform legislației Uniunii
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
cunoașterea comună și știință ar fi avut vreo semnificație pentru elaborarea filosofiei transcendentale. Problemele cunoașterii științifice vor fi abordate de Kant abia în Pmsn. În acest sens, apreciază Hoppe, este semnificativ și faptul că în CRP se vorbește de legi cauzale particulare - legile științei naturii - doar în capitolul „Despre folosirea regulativă a ideilor rațiunii”. Acest capitol ține însă de „Dialectica transcendentală”, și nu de „Analitica transcendentală”. Se poate observa că în argumentarea lui Hoppe sunt diferențiate și tratate distinct două afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndeosebi unele dintre considerațiile sale asupra conceptului cauzalității la Hume și Kant. Dacă acceptăm supoziția că la Hume analiza conceptului cauzalității are loc prin raportare la cunoașterea comună, în timp ce la Kant ea este condusă de intenția de a întemeia legile cauzale ale științei teoretice a naturii, ar fi firesc să ne așteptăm ca cei doi gânditori să ajungă la concluzii incompatibile. Beck va încerca să arate că lucrurile nu stau așa și să ofere astfel o apărare indirectă a tezei autonomiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Beck - că enunțul „Orice eveniment are o cauză” este un enunț a priori și, prin urmare, necesar și ar fi negat totodată că diferite conexiuni dintre cauze și efecte particulare au un caracter necesar, cu alte cuvinte existența unor relații cauzale cu caracter legic. Iar poziția lui Kant nu ar fi fost esențial diferită. Aceasta deoarece cea de-a doua analogie a experienței („Toate schimbările au loc după legea legăturii dintre cauză și efect”) ar afirma doar că orice schimbare are
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dintre cauză și efect”) ar afirma doar că orice schimbare are o cauză („Când deci aflăm prin experiență că se întâmplă ceva, presupunem întotdeauna că ceva precede, căruia acel ceva îi urmează în virtutea unei reguli”), și nu existența unor legi cauzale particulare 17. Nu ar exista, prin urmare, nici o relație între analogia a doua, ca principiu al filosofiei transcendentale, și preocupările lui Kant pentru cercetarea posibilității acelor relații universale și necesare care sunt legile fizicii newtoniene. Din cele spuse rezultă clar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Hume că orice corelație a cărei cunoaștere este posibilă doar prin experiență este lipsită de orice necesitate. Kant, susține L. White Beck, și-ar fi propus să întemeieze doar principiul cauzalității și nu ar fi arătat cum sunt posibile relații cauzale particulare. Cu alte cuvinte, el ar fi avut în vedere numai relația „Orice eveniment are o cauză” și nu și relația „O anumită cauză are un anumit efect”. Ceea ce sugerează acești autori este că în scrierile lui Kant găsim doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
extern. El nu ar fi spus nimic semnificativ cu privire la cunoașterea bazată pe experiență, așa cum se realizează ea în fizica propriu-zisă28. Alți comentatori, și aici trebuie amintit în primul rând Gerd Buchdahl, nu contestă recunoașterea de către Kant a existenței unei legi cauzale, subliniind distincția dintre principiul cauzalității și legile cauzale particulare, a căror necesitate este una materială, și nu formală. Totodată, ei afirmă însă, că resursele „Analiticii transcendentale” ar face posibilă doar întemeierea principiului cauzalității, și nu a unor legi cauzale particulare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu privire la cunoașterea bazată pe experiență, așa cum se realizează ea în fizica propriu-zisă28. Alți comentatori, și aici trebuie amintit în primul rând Gerd Buchdahl, nu contestă recunoașterea de către Kant a existenței unei legi cauzale, subliniind distincția dintre principiul cauzalității și legile cauzale particulare, a căror necesitate este una materială, și nu formală. Totodată, ei afirmă însă, că resursele „Analiticii transcendentale” ar face posibilă doar întemeierea principiului cauzalității, și nu a unor legi cauzale particulare. Răspunsul lui Kant la întrebarea în ce fel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legi cauzale, subliniind distincția dintre principiul cauzalității și legile cauzale particulare, a căror necesitate este una materială, și nu formală. Totodată, ei afirmă însă, că resursele „Analiticii transcendentale” ar face posibilă doar întemeierea principiului cauzalității, și nu a unor legi cauzale particulare. Răspunsul lui Kant la întrebarea în ce fel sunt posibile legi cauzale nu ar trebui căutat în filosofia sa transcendentală sau în metafizica naturii corporale pe care a elaborat-o în Pmsn. În „Analitică” nu s-ar fi arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
necesitate este una materială, și nu formală. Totodată, ei afirmă însă, că resursele „Analiticii transcendentale” ar face posibilă doar întemeierea principiului cauzalității, și nu a unor legi cauzale particulare. Răspunsul lui Kant la întrebarea în ce fel sunt posibile legi cauzale nu ar trebui căutat în filosofia sa transcendentală sau în metafizica naturii corporale pe care a elaborat-o în Pmsn. În „Analitică” nu s-ar fi arătat că există și corelații într-un anumit sens necesare, a căror cunoaștere este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
altor cunoscuți autori de studii kantiene ca Gordon Brittan, Henry Alison și Paul Guyer ajung la o concluzie asemănătoare. O concluzie pe care Friedman o formulează scriind că aplicarea conceptului a priori al cauzalității experiențelor noastre nu duce la legi cauzale generale sau la uniformități (pentru acestea este responsabilă rațiunea sau judecata reflexivă), ci la secvențe particulare determinate de evenimente individuale obiective, din care pot fi derivate apoi în mod empiric legi cauzale generale sau uniformități, prin proceduri inductive standard 29
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al cauzalității experiențelor noastre nu duce la legi cauzale generale sau la uniformități (pentru acestea este responsabilă rațiunea sau judecata reflexivă), ci la secvențe particulare determinate de evenimente individuale obiective, din care pot fi derivate apoi în mod empiric legi cauzale generale sau uniformități, prin proceduri inductive standard 29. În CRP, ca și în Pr., există însă nu puține pasaje care nu se armonizează nici cu spiritul, nici cu litera unei asemenea interpretări. Din ele reiese limpede că pentru Kant fizica
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
restrictiv pe care îl conferă Kant termenului, adică sunt legi autentice deoarece, spre deosebire de simple constatări ale unei asociații constante, ele posedă atributele universalității și necesității. Totodată, acestea sunt legi care nu pot fi cunoscute independent de experiență. Deosebirea dintre legi cauzale și regularități contingente este caracterizată astfel: Fenomenele ne oferă neîndoielnic cazuri din care se poate scoate o regulă după care ceva se întâmplă de obicei, dar niciodată că este necesară consecința; de aceea, sintezei dintre cauză și efect îi este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ansamblu. Trebuie să se adauge ajutorul experienței pentru a învăța să cunoaștem aceste legi din urmă în genere...32. Acea tradiție interpretativă potrivit căreia Kant nu ar fi distins principiul general al cauzalității, ca principiu al filosofiei transcedentale, de legi cauzale particulare, pare să se confrunte, prin urmare, cu serioase dificultăți. Din rândurile citate mai sus se poate trage concluzia că legile cauzale au pentru Kant o dublă condiționare, una a priori și una empirică, și, în acest sens, un statut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
potrivit căreia Kant nu ar fi distins principiul general al cauzalității, ca principiu al filosofiei transcedentale, de legi cauzale particulare, pare să se confrunte, prin urmare, cu serioase dificultăți. Din rândurile citate mai sus se poate trage concluzia că legile cauzale au pentru Kant o dublă condiționare, una a priori și una empirică, și, în acest sens, un statut mixt. Pe de o parte, numai cu ajutorul experienței putem cunoaște relații între fenomene care posedă și alte determinări decât cele ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecare este „cel de a urca de fiecare dată de la particularul empiric la generalul deopotrivă empiric, in vederea unificării legilor experienței... „43. Puterea de judecare intervine, așadar, în constituirea experienței ca sistem de legi empirice. Întrebarea cum sunt posibile legile cauzale ale fizicii propriu-zise nu primește, de fapt, un răspuns în cele două „Introduceri”, invocate în mod insistent de către Buchdahl. Căci o diversitate de legi empirice este presupusă de Kant drept dată. Această diversitate constituie obiectul acțiunii unificatoare și integratoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Se poate afirma că legile a priori „injectează” necesitate corelațiilor stabilite empiric. Kant nu spune însă nimic concret despre felul cum se realizează demersul prin care se trece, datorită acțiunii principiilor a priori, de la corelații empirice la formularea unor legi cauzale 50. Friedman conferă substanță acestor considerații generale cu privire la sistemul legilor științei în concepția lui Kant prin analize particulare detaliate și minuțioase. O asemenea analiză este reconstrucția sistematică a derivării date de Kant legii gravitației universale din premise cum sunt principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca una valabilă nu numai pur și simplu pentru fenomene, ci ca lege despre ele în vederea unei experiențe posibile, care cere reguli fără excepție și deci valabile în chip necesar”67. Revenind acum la întrebarea privitoare la relația distincției legi cauzale - regularități pur contingente cu distincția judecăți de experiență - judecăți de percepție, suntem conduși spre concluzia că prin formularea celei din urmă Kant a indicat modul cum se constituie cunoașterea noastră empirică - experiența - ca sistem de enunțuri cu valabilitate obiectivă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de judecăți de experiență 70. Deosebirea dintre ceea ce reprezintă o judecată de percepție și o judecată de experiență se exprimă în distincția pe care o face Kant între o așteptare subiectivă și o anticipare propriu-zisă, bazată pe cunoașterea unor legi cauzale. Ca stare subiectivă, așteptarea că după percepția A va surveni percepția B va fi produsă prin succesiunea repetată, în această ordine, a percepțiilor, pentru un anumit subiect. Succesiunea constantă a acestor percepții va determina „înlănțuirea lor logică” într-o judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
percepția creșterii căldurii in încăpere. Judecata de percepție la care va fi condus prin repetarea unei asemenea succesiuni a percepțiilor sale constituie o constatare pur contingentă, care nu va putea genera mai mult decât o așteptare subiectivă. Abia o lege cauzală, o judecată de experiență, va face cu putință, și într-un caz și în celălalt, o anticipare propriu-zisă, anume cunoașterea faptului că dacă s-a produs un anumit eveniment un altul se va produce întotdeauna, cu necesitate. Kant insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]