2,977 matches
-
Interne cerea Hătmăniei arestarea lui Anastasie Panu: „Secretariatul de Stat, prin adresul cu nr. 1644, încredințând că prea înălțatul domn a încuviințat încheierea supusă de către Extraordinarul Sfat, pentru ridicarea de la Huși a dumisale agăi Anastase Panu, și arestuirea sa în cazarma din Galați, până la al doilea [!] poruncă. Departamentul, cu cinstea căzută, poftește Hătmănia a comandarisi spre acest sfârșit un vrednic ofițer din Miliție, cu convoiul trebuitor, poruncind, totodată, cele de cuviință și d-lui comandirului garnizonului din Galați”. În ordinul nr.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
amenajat aici în special spitale: în localul Gimnaziului „Anastasie Panu” și al Școlii Profesionale de Fete (lângă Episcopie). În Școala Primară Nr. 1 de Băieți s-a instalat Secția de chirurgie, condusă de dr. N. Naumescu, medic-colonel în rezervă. În cazarma de peste calea ferată, a funcționat un spital pentru contagioși, condus de dr. N. Bălteanu. Un spital pentru bolnavii de tifos exantematic era în barăcile din pădurea Dobrina. Din 1917, în aceste spitale au lucrat și câțiva medici francezi. Dintre medicii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un soț tandru, care oferă soției o sticluță de parfum "Caron", un tată care-și aduce aminte de datele de naștere ale copiilor chiar și în condițiile vitrige din Bolivia... Che nu era doar un militar în sensul general perceput "cazarmă și atât", din descrierea soției, dar și din alte comentarii, reiese că Che era un bărbat instruit, că citea mult, cărți de bună calitate, solicitând, așa cum arată Aleida, să i se trimită în taberele militare pe unde se afla Pindar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
îmi aduce aminte mai degrabă de Moș Teacă al lui Bacalbașa și alte figuri aidoma lui. Fiind "liber cugetător" am făcut și "arest", fiind prins într-o seara cu o "beletristică" în mână, de către comandantul companiei, tovarășul maior "Caltaboș", în cazarmă fiind acceptată doar lectura regulamentelor militare, nu și a tipăriturilor "țivile"! Treaba nu m-a afectat prea mult gândind la tradiția românească de formare a bărbatului, conform căreia fără armata făcută și aș adăuga eu și fără câteva zile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la 11 decembrie 1959, pentru" trădare" la 20 de ani de închisoare. I-a ispășit "integral", fiind eliberat la 21 octombrie 1979. A petrecut cele două decenii în închisoarea din Insula Pinilor, acolo unde în 1953, după atacul eșuat al cazărmii Moncada, a fost deținut câteva luni și tânărul Fidel. Despre "experiența" cubaneză Matos a scris o carte "Como llega la noche" Cum se lasă noaptea, de la "eliberare" trăind în exil. După douăzeci de ani de închisoare, în Cuba, ca "trădător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
preluând conducerea militară. 15 ianuarie 1934, se instalează guvernul de "concentrare națională" prezidat de Carlos Mendieta. 1940-1944, Fulgencio Batista se instalează la conducerea Cubei. 1952-1958, Batista revine la putere. 26 iulie 1953, are loc atacul unui grup de insurgenți la cazarma de la Moncada. Au murit, în confruntări, 3 revoluționari, au fost răniți 5 și luați prizonieri 80, între care și Fidel Castro. 2 decembrie 1956, debarcă în Cuba, de pe vasul "Granma", cei 82 de revoluționari conduși de Fidel Castro. Atacați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
era asigurată și că puteam înfrunta orice atac. De la prima mobilizare în toamna lui 1939 însă, se văzu ce zăpăceală era peste tot; în circulația trenurilor, în găzduirea recruților, în aprovizionarea lor, în echipament; soldații, grămădiți în ploaie prin curțile cazărmilor, petrecură nopți de-a rândul fără adăpost, fără altă hrană decât cea luată de acasă și, când fură expediați la destinație, scările și învelișurile vagoanelor erau tot atât de înțesate ca și interiorul, de unde atâtea accidente. La a doua che mare li
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
telegrama dată de Anul Nou lui Maniu, ca răspuns la feli citările acestuia: „Îți urez sănătate și izbândă“. Se știe că legionarii sunt protejați de germani, tutorii și educatorii lor. Sima, dispărut din ziua de miercuri, când a tras din Cazarma jandarmilor în Președinție și când, văzându-se învins, a fugit și a petrecut noaptea la G. Gr. Cantacuzino, fiul Didinei, este, desigur, ascuns la Legația germană. D. Stelian Popescu ne-a spus ieri la întrunirea de la Așezământul I.C. Brătianu că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu era un singur kilometru de șosea, afară de acele puține făcute de Mihai Sturdza pe la moșiile sale, un singur pod pe apele curgătoare, o singură școală rurală, o singură fabrică, vedem astăzi țara înzestrată cu șosele, drumuri-de-fer, telegraf, telefoane, școli, cazărmi, spitaluri, fabrici, în fine cu tot aparatul de civilizațiune pe care alte țări nu l-a putut avea decât după o muncă de sute de ani și cu prețul a multe revoluțiuni și vărsări de sânge. De unde țara noastră era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu au putut ajunge la Galați. La Blocul P7 încălzirea a fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar zice, cu gheață la gură, într-un ger ca afară. Ca să ajungem la serviciu, la fosta cazarmă Țiglina aflată în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar fiind tineri și sănătoși, am trecut cu voioșie peste toate aceste greutăți. Aici și în aceste condiții s-a adâncit prietenia mea cu Nelu. În
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar fiind tineri și sănătoși, am trecut cu voioșie peste toate aceste greutăți. Aici și în aceste condiții s-a adâncit prietenia mea cu Nelu. În curtea fostei cazărmi Țiglina, între clădirile masive ale fostelor dormitoare militare, era un mare parc, dominat de o statuie a lui Tudor Vladimirescu, sub care era scris un citat din spusele lui: „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor.” Mult am discutat cu Neluțu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mereu o altă frecvență pentru asta, noi reușeam să o găsim și să ascultăm emisiunile nebruiate. Ascultarea acestor posturi se pedepsea cu severitate. În timpul unei convocări militare prin anii 1955-56, unii dintre colegii mei de facultate, fiind cazați într-o cazarmă reglementară dintr-o unitate militară activă, au încercat să prindă postul Europa Liberă folosind stația de radio a unității militare, în timpul serviciului de planton, noaptea. Nu și-au dat seama că stația de radio era cuplată cu difuzoarele din dormitoare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nici să-i șteargă din tris tețea și plictisul de moarte, celebrate de un fiu al acestei urbe, poetul G. Bacovia. Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, În fund, la cazarmă. [...] COLONELUL C. DONA, CU EGHILEȚI DE STAT-MAJOR șI CU sem nul de rănit, ostentativ, la braț, dar fără nici un beteșug vizibil, afară numai de acela, purtat cu eleganță, al unui „Învârtit“ noto riu de pe front, era comandantul nostru, iar eu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nemțești. Ce poloneze, ce ucrainene! Uitați-vă la un film cu fasciști și o să vedeți că e uniforma Gestapo-ului. Mă rog, ale nemților erau mai negre, dar ce, culoarea contează? Modelul!“ În scurt timp, tot Institutul arăta ca o cazarmă. Sau ca o mină din Silezia. Într-un ziar a apărut un articol despre grupările extremiste secrete care au scos capul. În fotografia care însoțea articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
așteptări confuze. Cu puțin noroc, nu numai că aveam să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și când reveneam în școală de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În cerc Junín de los Andes, mai puțin norocos decît fratele său de pe marginea lacului, vegetează Într-un colț uitat de lume, neputînd să se rupă de monotonia vieții sale inerte, În ciuda Încercărilor de a Înviora orașul prin construirea unei cazarme - cea În care lucrau prietenii noștri. Spun „ai noștri“ pentru că imediat au devenit și ai mei. Am dedicat prima noapte povestirii amintirilor din trecutul Îndepărtat petrecut În Villa Concepción, starea noastră de spirit fiind intensificată și de sticlele de vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
repararea motocicletei și căpătatul a cîte ceva de-ale gurii de prin casele numeroșilor gură-cască veniți să ne vadă la atelier. Alături locuia o familie de nemți - sau de origine germană - care ne-au tratat cu mărinimie. Am dormit În cazarma din localitate. Motocicleta era mai mult sau mai puțin reparată și ne hotărîserăm să plecăm a doua zi, așa că ne-am gîndit să lăsăm naibii precauțiile și să dăm curs invitației unor noi amici, care ne chemaseră că bem ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
VÎntul era foarte rece, iar cerul sufocant, de plumb, părea să reproducă starea noastră de spirit. Deși veniserăm direct În Puno, fără să ne mai oprim În Ilave, și ne asiguraserăm un loc de găzduire și o masă bună la cazarma din zonă, se pare că norocul tocmai ne părăsise. Ofițerul aflat la comandă ne-a arătat, foarte politicos, ușa, explicîndu-ne că, din moment ce acesta era un punct vamal, civililor străini le era strict interzis să-și petreacă noaptea acolo. Nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
citit prin sat și am făcut propagandă religioasă, condamnat la trei ani închisoare, era minimum de condamnare atunci. De la securitatea din Bacău am fost duși la închisoarea din Bacău, care se află în drumul spre Luizi-Călugăra, înainte ca să ajungi la cazărmi și la fosta Școală de Ofițeri de Rezervă. Am stat la închisoarea aceasta împreună cu alți preoți: Pr. Mihai Dămoc, Pr. Iosif Chelaru, Pr. Iosif Duman, Pr. Iosif Budău, Pr. Petru Albert, Pr. Iosif Celante, Pr. Petru Dâncă și încă cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
doi ani și două luni. Am fost arestat pe data de 25 mai 1962. În privință am stat la securitatea din Bacău până ce am fost judecat și condamnat până în martie 1963, când ne-a dus la închisoarea din Bacău, lângă cazărmi, pe stânga drumului ce duce de la Bacău spre Luizi-Călugăra. Aici am stat până pe data de 1 iulie 1963, când ne-au dus la Jilava. Pe Pr. Mihai Dămoc și pe Pr. Iosif Chelaru i-au dus la Gherla. Ei erau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tineri străluciți intelectuali în formare; brusc, îmi dau seama că sterilitatea spiritului îmbrăcată în țiplă strălucitoare este mai greu de suportat decât mormăiala incoerentă a doi bețivi onești, care își asumă "slăbiciunea" și produc filozofie efemeră de pahar. Mâncarea din cazarmă este atât de infectă, încât o parte dintre colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mă gândesc la Geneva și la viața atât de liberă pe care o duceam în acest oraș. "Unicele paradisuri sunt acelea pe care le-am pierdut" (Camus). Imagine bucureșteană, surprinsă și pusă acum pe hârtie: mă întorc în week-end de la cazarmă. În tramvai, studiez mâna unui "semi-marginal" (vagabond, dar nu foarte...), neras, impregnat cu miros de băutură și țigări proaste: extrem de fină, cu unghii îngrijite, degete lungi, neobișnuite cu munca. Un "Crai" resuscitat și obligat acum să cerșească. Lucrez cu sârg
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
extrem de fină, cu unghii îngrijite, degete lungi, neobișnuite cu munca. Un "Crai" resuscitat și obligat acum să cerșească. Lucrez cu sârg la "traduceri" în cadrul unei alte unități militare, prestigioase. Schimbarea de condiție și de statut este extraordinară, căci am părăsit cazarma infectă, vopsită în gri-bleumarin. Suntem mai mulți "băieți cu facultate", traducem din franceză și engleză niște documente fără cap și coadă. De notat atitudinea superiorilor noștri, condescendența lor binevoitoare, a omului care are nevoie de tine și este obligat să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bucurie, bucuria aduce sărăcia și sărăcia face minte". Peste numai trei zile termin armata. Îmi propun să scriu primele cinci cuvinte ce caracterizează această institutie ce deține o parte din monopolul violenței în stat, imediat ce voi părăsi curtea unității. "Fasole, cazarmă..." iată două dintre ele, care se scriu singure. Imaginea ultimului "apel de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
decis să se întoarcă acasă. Aceasta este o anecdotă. De fapt, li s-a interzis să mai stea acolo de către Biserica Ortodoxă, în 1705. 15 februarie 2005 M-am obișnuit cu camera aceasta mizeră, minusculă, vopsită în culori suferitoare de cazarmă sau celulă. M-am obișnuit cu infecta mâncare canadiană, plină de organisme modificate genetic, unde carnea de porc are gust de pește, iar peștele are gust de carne de porc. M-am obișnuit cu imposibilul dialect québecois și cu simplitatea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]