3,719 matches
-
din lut. Aduse o litruță de țuică și o puse lângă piciorul lui Ilie, care dădu startul pentru începutul mesei, murmurând câteva cuvinte de mulțumire către bunul Dumnezeu. Ilie luă litruța de țuică și turnă în ceștile din lut. Apucă ceașca lui de toartă și ridicând-o zise: - Ei, dragii mei, dacă Dumnezeu v-a călăuzit pașii până aici, apăi bine ați venit! Începu să mănânce, plescăind, cu înghițituri mari și repezi din ciorba în care băgase o felie de mămăligă
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cădelnițând din altar. Mama Încerca să se roage, dar nu reușea. De-abia reușea să supraviețuiască până când sosea vremea cafelei. De la frageda vârstă de doisprezece ani, mamei Îi fusese imposibil să-și Înceapă ziua fără ajutorul a cel puțin două cești de cafea excesiv de tare, neagră ca smoala și neîndulcită, căreia Îi prinsese gustul de la căpitanii de remorchere și burlacii ușchiți care populau pensiunea unde crescuse. Când era la liceu și avea un metru cincizeci și cinci Înălțime, stătea cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dăduse Înălțimea În dar. Părea să o fi iertat pe Tessie pentru ruperea logodnei, cu mulți ani Înainte, dar episodul plutea Întotdeauna În aerul dintre ei, ca norișorii de talc care ieșeau uneori din gulerul lui clerical. Ținând cu grijă ceașca de cafea și farfurioara, părintele Mike Întrebă zâmbind: ― Ei, Tessie, ce mai e pe-acasă? Mama știa, desigur, că părintele Mike, care venea săptămânal la noi acasă, ca musafir de duminică, știa foarte bine de schema cu termometrul. Privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plini de căldură sinceră. Și apoi se Întâmplă ceva care Îi distrase complet atenția de la părintele Mike. În celălalt capăt al Încăperii, Capitolul Unsprezece se urcase pe un scaun ca să ajungă la robinetul termosului de cafea. Încerca să umple o ceașcă, dar după ce deschisese robinetul, nu mai reușea să-l Închidă. Cafeaua opărită curgea de-a curmezișul mesei. Lichidul fierbinte o stropi pe o fetiță care stătea În apropiere. Fetița sări Înapoi. Deschise gura, dar nu Îngăimă nici un sunet. În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
facultățile mintale nu i-au fost afectate, În acea dimineață, În vreme ce eu scoteam primul țipăt la spitalul de femei, papou meu și-a pierdut abilitatea de a vorbi. După spusele Desdemonei, bunicul meu s-a prăbușit imediat după ce a Întors ceașca de cafea, ca să-și ghicească În zaț. Când a auzit vestea despre sexul meu, unchiul Pete a refuzat să accepte felicitări. Nu era nici o magie la mijloc. ― Pe deasupra, glumi el, tot meritul Îi aparține lui Milt. Desdemona se Înnegură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
corpului militar britanic Începea un vals. DRUMUL MĂTĂSII Conform unei legende din China antică, Într-o zi din anul 2640 Î.Hr., prințesa Si Ling-chi ședea sub un dud, când o gogoașă de vierme de mătase i-a căzut În ceașca de ceai. Când a Încercat să o scoată, a observat că gogoașa Începuse să se deșire În lichidul fierbinte. I-a Înmânat servitoarei capătul firului și i-a spus s-o ia din loc. Servitoarea a ieșit din camera prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton Întâmpinându-și primii clienți. O vedem pe Eleni servindu-i cu ouă jumări. Îi vedem pe Milton și pe Eleni stând deoparte. Își mușcă buzele. Dar iată: clienții zâmbesc și dau din cap! Eleni se grăbește să le umple ceștile de cafea. Apoi Milton, În alte haine, primește noi clienți, Jimmy bucătarul crapă ouăle cu o singură mână și Lefty arată lăsat de izbeliște. ― Dă-mi o două wisky-uri! strigă Milton, etalându-și noul jargon. Alb sec, 1968, fără gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o formă și cum o durere Îi explodează În tâmplă și cum el cade la pământ.) Spermatozoidul Îmi izbește din nou capsula; și Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse doctorul Philobosian, referindu-se la mine, dar uitându-se la asistenta lui. O fetiță superbă și sănătoasă. Pe strada Seminole sărbătorirea nașterii mele a fost temperată de perspectiva morții. Desdemona Îl găsise pe Lefty pe podeaua bucătăriei, Întins alături de ceașca de cafea, Întoarsă cu susul În jos. Îngenunchease lângă el și Își pusese urechea la pieptul lui. Când nu auzi nici o bătaie a inimii, Îl strigă pe nume. Strigătul ei Își găsi ecoul În suprafețele tari ale bucătăriei: prăjitorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută. Pleoapele Îi erau arborate În bernă, deși sprâncenele Îi erau umede de transpirația neliniștii și a vigilenței. Îl durea stomacul. Trebuia neapărat să meargă la baie, dar nu Îndrăznea să se ducă. Afară, ăia o luaseră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cocoțat pe biroul mare al bibliotecarului și se uita intrigat la vreme printre crăpăturile tablei negre. Și de ce, mă rog? făcui eu adormit încercând să mă scol de pe jos. A așteptat să mă așez lângă el. Mi-a întins o ceașcă de ciocolată-cafea aburindă și neagră. A ta! Mersi. Tu ai? Mi-o arătă pe a sa și ne-am cufundat în tăcere câteva minute. Îmi pare rău pentru ieri, făcui eu. Nu-i nimic. Tot răul spre bine, presupun. Plictisindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cercetă niște hărți vechi ale Imperiului cu privire la rutele subterane. Eu am făcut niște ture prin colegiu... parterul, etajul unu și doi. Am verificat eficacitatea și duritatea izolațiilor făcute între catul doi și trei, apoi mi-am mai luat o altă ceașcă de ciocolată-cafea și m-am plimbat câteva minute prin subsol, unde le-am auzit pe Maritsu și pe Marcela certându-se cu patos. Nevrând să fiu martor la ciondăneala lor, m-am dus să-l ajut pe Corvium la descifrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
m-am apucat de scris. Am scrijelit destul de multe evenimente până când să fiu întrerupt de Marcela. Liber locu' ăsta? făcu ea așezându-se deja de partea cealaltă a mesei. Îmi plăcu asta. Acum nu mai este, zâmbii eu. Aduse două cești de ciocolată-cafea și îmi întinse una. Îmi amintii de Corvium. Mulțumesc. Drăguț din partea ta. Ce scrii? întrebă ea după câteva momente. Nimic concret. Doar... chestii. Închisei jurnalul. Nu te-am văzut niciodată prin școală. Eu sunt Marcela. Încântat, zisei luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cald, doar dimineața fiind puțin răcoare pe străduțele străbătute de stropitoarele municipalității; era răcoare și În cursul zilei, la umbra copacilor, pe care o găseai peste tot, În parc, pe malul rîului sau pe alei. MÎncase cele trei cornuri. Din ceașca de cafea băuse abia jumătate. Soția lui pregătea baia și auzea la etajul de deasupra pașii locatarilor care se treziseră. Se lăsa În voia noilor obiceiuri cu o oarecare ironie. Oriunde s-ar fi aflat, crea automat o rutină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu inima înghețată, își bagă capul pe ușă. ― Bună, le spun eu fetelor, care stau câte una pe fiecare canapea, făcând schimb de bârfe. Vrea cineva o ceașcă de ceai? ― Oo, Mimey, aș vrea una cu mare plăcere, spun ele într-un glas, iar eu tresar la auzul poreclei pe care au decis-o pentru mine. E o poreclă pe care o aveam la școală, una pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spui tu atunci lui Alison, secretara care stă în fața ta. „Nu mi-am luat micul dejun“, mai spui - e felul tău de a-ți cere scuze pentru sandvișul cu șuncă și ou pe care îl aduci de la cantină, împreună cu o ceașcă de ceai și trei pastile de zaharină. După aceea, te întorci la cantină pentru prânz în fiecare zi la 1. Iei o salată de fiecare dată, numai că salatele pe care le alegi de la bufet îngrașă la fel de mult ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
interior este o ușurare bine-venită, care îi distrage atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune Geraldine, ceea ce este de-a dreptul ridicol, pentru că știe bine că numărul ei îmi apare pe aparat. Vrei să ne vedem la cantină la o ceașcă de ceai? Orice, numai să rup cu monotonia acestei slujbe, și cu durerea că Ben nu mă vrea. Desigur că vreau o ceașcă de ceai, numai să plec departe de biroul ăsta, din acest birou mizerabil. ― Ai slăbit? E primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știe bine că numărul ei îmi apare pe aparat. Vrei să ne vedem la cantină la o ceașcă de ceai? Orice, numai să rup cu monotonia acestei slujbe, și cu durerea că Ben nu mă vrea. Desigur că vreau o ceașcă de ceai, numai să plec departe de biroul ăsta, din acest birou mizerabil. ― Ai slăbit? E primul lucru pe care mi-l spune Geraldine când mă apropii de ea, la fierbător și torn apă peste pliculețele de ceai puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ceai, numai să plec departe de biroul ăsta, din acest birou mizerabil. ― Ai slăbit? E primul lucru pe care mi-l spune Geraldine când mă apropii de ea, la fierbător și torn apă peste pliculețele de ceai puse în două cești de plastic. Pentru prima oară pe ziua de azi, mă înviorez. Nu știu, nu m-am mai cântărit în ultimele câteva săptămâni, dar nici nu m-am gândit la asta, lucru care s-a petrecut, oricât de miraculos poate părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Geraldine acum. Dar dacă stau să mă gândesc, n-am mai mâncat atât de mult, iar hainele mele s-ar putea să fie chiar un pic mai puțin strânse. ― Chipul tău pare cu siguranță mai subțire, clar, spune Geraldine, luând ceștile și ducându-le la masă. Jemima ar putea să o sărute pe Geraldine, pentru că Geraldine are dreptate, Jemima chiar a slăbit. Nu s-a mai gândit la greutatea ei de două săptămâni, și din clipa în care a încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apucat. Se va lăsa însă să se piardă în ochii ei și o va săruta din nou. Dar e destul pentru astă-seară, un final fericit ar fi deznodământul inevitabil. ― Jemima? Un ciocănit ușor la ușă. ― Da? ― Ți-am adus o ceașcă de ceai. O las aici afară, bine? ― O, mersi, Sophie. Frumos din partea ta. Ei, ăsta chiar e un început. Pe față îmi apare un zâmbet, în timp ce mă țin de nas și-mi cufund capul sub apă. La ora nouă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea. ― Bună, spune barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
26, o cămașă albă și mocasini maro din piele întoarsă: când m-am îmbrăcat azi dimineață m-am gândit că poate pentru prima oară, chiar arăt ca femeia care mi-am dorit să devin. ― O cafea, spune Brad, punându-mi ceașca în față, și o brioșă cu afine fără grăsime. Bărbații de mai devreme se uită în altă parte: o singură privire aruncată lui Brad, și-și dau seama că n-au nici o șansă. Delicios. El e delicios. Viața asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atunci Jemima s-a strecurat pe lângă un bărbat care tocmai pleca și a luat ziarul pe care acesta îl lăsase acolo. ― Cafea? a întrebat omul de la bar, și eu am dat din cap hotărâtă. Când mi-a pus în față ceașca imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra, înapoi la Geraldine, la Ben, la Kilburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sprijin capul de umărul ei: de asta am nevoie acum, să aibă cineva grijă de mine, să fiu tratată ca un copil, să mă simt păzită și în siguranță, pentru prima oară de nu știu când. ― Ce zici de o ceașcă de ceai cald și dulce? spune ea în cele din urmă, iar eu încuviințez din cap. ― Ești atât de englezoaică, reușesc eu să articulez cu un zâmbet slab, când Lauren vine înapoi cu două căni aburinde. ― Nu sunt chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]