3,622 matches
-
sănătății mele. Pe lângă pleurezie și un cap pocnit, mă pălise ipohondrica idee că fac o infecție în gât. Îmi pliam limba îndărăt și exploram cu vârful ei, pe furiș, punctul dureros, suspect. Îmi aduc aminte că priveam fix înainte, la ceafa șoferului, care era o hartă în relief, brăzdată de cicatrici de furuncule, când, deodată, tovarășa mea de strapontină mi s-a adresat: — Nu te-am întrebat încă ce mai face scumpa dumitale mamă? Ești Dickie Briganza, nu-i așa? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că semăn ca două picături de apă cu băiatul Celiei Briganza. Mai ales la gură. Am încercat să-i comunic prin expresia feței mele că e o confuzie pe care o poate face oricine. Pe urmă mi-am reluat studierea cefei șoferului. În mașină se lăsase tăcerea. Pentru variație, am privit pe fereastră. — Cum îți place în armată? m-a întrebat amabila doamnă Silsburn din senin, pe un ton de conversație. În clipa aceea m-a apucat un scurt acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Cât e de frumos s-o vezi râzând! Oh, Dumnezeule, sunt atât de fericit cu ea! De-ar putea și ea să fie mai fericită cu mine! Uneori o amuz, și se pare că-i plac fața și mâinile și ceafa mea, și încearcă o satisfacție imensă când le povestește prietenelor ei că e logodită cu Billy Black, care a apărut ani la rând în emisiunea «Iată un copil deștept». Și mai cred că simte o atracție matern-sexuală pentru mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs. Chiar și prăpăditul de Onisei, aflând de toate astea, se apucă Într-o zi s-o Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu se dădea În lături să-i ungă spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi, o introduse În gură. Mestecă de câteva ori și simțind un gust oarecum neindentificat, rămase În expectativă contrariat. O privi pe Carla care-i urmărea fiecare mișcare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o cafea, totuși acest travestit personaj putea face minuni la serviciul pașapoarte. Îi ascultă cu atenție spovedania lui Tony Pavone, după care se interesă. „Spune-mi, ai parale ori pierdem timpul...?” „De ce sumă e nevoie...?” Incredibilul salvator, se scărpină după ceafă dând impresia unor calcule, studiindu-l cu coada ochiului.Se răsuci Într-o parte, privindu-l fix. „Două persoane cu destinație diferită, credemă, nu-i atât de ușor. Dumneata În Israel iar prietena dumitale În Germania Federală...? Păi, să zicem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de putere flască. El chiar nu părea să-și cunoască vârsta sau la ce punct din viață se află. Se vedea după mers. Pe străzi era tensionat, iute, eratic de ușor și nesăbuit, cu părul său de vârstnic zburlit pe ceafă. Trecând strada, ridica umbrela Înfășurată și arăta cu ea mașinilor, autobuzelor, camioanelor În viteză și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai domnul Sammler era Îngrijorat. Era preocupat de testul fărădelegii pe care Cavalerul Credinței trebuia să-l dea. Ar trebui oare ca acest Cavaler al Credinței să aibă puterea să Încalce legi omenește prescrise ca supunere În fața Domnului? O, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea să i se facă acum că o Înghițise? La spate, ceafa albă era puternică. Putere biologică. Dedesubt era cocoașa dorsală matură. O femeie În toată firea. Dar brațele și picioarele nu erau proporționale. Copilul său cel unu născut. Nu se Îndoia nici o clipă că săvârșea fapte care Își aveau originea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa cum insista Wallace, Emilio, micul șofer aprig al Mafiei. Dar acum se afla Într-o etapă a vieții când bărbatul cândva bine legat Începea să dea semne de fragilitate ca toți vârstnicii. Acest lucru era aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar elementul burlesc al primei lor îmbrățișări pare să-i fi scăpat întotdeauna Shebei. Dacă își dăduse seama totuși, n-a spus-o niciodată. În schimb vorbea despre căldura lui Connolly, despre mirosul lui de săpun, despre părul aspru de la ceafă, despre textura bluzei lui și o mulțime de alte detalii obositoare legate de această primă îmbrățișare. Dar nici o vorbă despre cât de stupidă trebuie să fi părut toată scena. După ce bicicleta a căzut la pământ, a fost un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu hârtie și cărbune de desen în față. Schițase deja munții și pajiștea din fața ferestrei, dar ignorase firul de apă care-și croise drum pe lângă cabană. Zach a traversat încăperea și s-a aplecat s-o sărute pe puful de pe ceafă. Jina era așa de fragilă, încât bărbatul a simțit cu buzele un os. Deseori trebuia să se tempereze atunci când făceau dragoste de teamă să n-o frângă. Poate că așa era în orice mariaj sau poate că asta se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a oprit în fața blocului. Când au ajuns la Jina, l-au găsit pe Danny așezat pe iarba din față casei. Un băiat musculos, de două ori cât Danny, stătea sprijinit de stejarul din curte. Tunsoarea la modă - părul scurt pe ceafă și lung pe calotă - îi acoperea ochii acestuia din urmă. Jina a coborât treptele verandei și-a aruncat o privire agitată către invitat. El e Charlie, a anunțat ea. Tocmai s-a mutat înapoi în oraș. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el n-a făcut decât să surâdă și să mai înainteze cu un pas. Dorința erotică semăna așa de bine cu frica - amândouă erau ca o bulă de aer în stomac și-o făceau să i se ridice puful de pe ceafă - încât Mary s-a întrebat dacă nu cumva, atâția ani, interpretase grești lacrimile vărsate de mama ei, dacă nu cumva amândouă fuseseră induse în eroare. Acum Mary a lăsat ochii în jos. N-avea nevoie de lumina lunii ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile unde cerul era încă albastru. Puștiul nu se îndoia că era urmărit. Părul i se ridicase pe ceafă și-aproape c-a și căzut încercând să se uite în urmă. Își închipuia că diavolul venea după el sau, mai râu, că Charlie avea să iasă dintre copaci, râzând isteric, și strigându-i că nu era numai un ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny. Totul a fost din vina mea. Zi c-am greșit c-am căzut. Nu-i nimic, au spus Mary și Drew în același timp. Mary s-a întors către el și-a surâs. Greutatea pe care o simțea pe ceafă era fie un fluture, fie mâna lui Drew. Pun pariu că, de-acu’-nainte, tu și Charlie o să fiți cu ochii-n patru la fiecare pas, a continuat ea. N-o să mai plecați prea departe. Danny s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-a plâns, deși trupul rece și solzos al lui Zach trebuia să-l fi șocat. Băiețelul avea ochi de culoarea crapului, niște ochi placizi, care acceptau liniștea sau agitația în egală măsură. Zach și-a pus mâna bandajată sub ceafa copilului și l-a ținut așa, cu blândețe, până când amândoi au adormit. Acum Andy a izbucnit în râs, iar Zach s-a îndreptat către ușă. Totul nu era decât un test, o glumă oribilă de-a lui Pearl sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dintr-ale lui, iar, la un moment dat, femeia s-a întrebat dacă n-ar fi trebuit să-l lase pe Zach pe malul apei - iubitul cel rece al râului. Într-un final, Zach și-a strecurat o mână către ceafa lui Pearl și și-a desferecat buzele. Pielea îi era așa de rece, încât femeia a avut nevoie de toată noaptea ca să-l încălzească. Și istoria s-a repetat de-atunci în fiecare noapte. Zach se urca în pat rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de la ușă. — Trebuie să te Întreb neapărat ceva astă-seară. Am nevoie de cîteva date pentru cercetările de mîine. A Îndepărtat, ezitînd, lanțul și m-a lăsat să aștept În vestibul. Ea țîșni În cameră, ridicîndu-și cu o mînă părul de pe ceafă și Îndreptînd cu cealaltă gulerul paltonului pe care și-l Îmbrăcase peste cămașa de noapte. M-am trezit căutînd pantofi de bărbat În vestibul, cu urechile ciulite la camera de alături... Oare ce mi se părea suspect?... Eram eu Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi tremure și mi se părea mai Întuneric decît atunci cînd am avut luminile stinse. Am băgat În viteza a patra și am apăsat acceleratorul pînă la fund, dar mașina se mișca mai rău decît o căruță Împinsă cu mîna. Ceafa Îmi țiuia de o spaimă cumplită. Îmi mirosea a ars. Frîna de mînă nu fusese lăsată de tot... Am deschis caloriferul, apoi fereastra și abia atunci am simțit greutatea amețelii ce mă apăsa Între ochi. Pe fața ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bine. Poate ți se pare ciudat că-ți spun, dar negrul te prinde. O pantă abruptă traversa colina dinspre sud presărată cu case... Un șir lung de trepte din piatră... de ambele părți, bambuși pitici bătrîni... linia adînc crestată a cefei ei pe cînd cobora... — Ai Încercat să afli din ce pricină și În ce condiții s-a abătut nenorocirea asupra fratelui dumitale? — Nici nu-mi vine să cred că a fost fratele meu. La urma urmei, nu știam eu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
picurînd. Cineva mă lovi peste față cu pumnul sau cu piciorul, dar n-am simțit o durere prea vie. Mi-am pierdut cunoștința și am fost scos afară. LÎngă mașină, parcată undeva În față, am mai primit niște șuturi În ceafă și În coapse. O durere vie explodă precum focurile de artificii și-mi străpunse inima. Poate chiar datorită ei mi-am recăpătat cunoștința. Cineva deschise ușa mașinii și alți doi, sprijinindu-mă din părți, m-au vîrÎt Înăuntru. Picioarele Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să bea o cafea. I-am pregătit-o și cînd i-am adus-o, m-a gîdilat pe la spate și... Am simțit că mi se face rău. O durere teribilă ce pornea parcă de la ochi reverberă În craniu, țintuindu-mi ceafa și mi se fixă ca un nod În gît. — Și individul acesta era tot o himeră legată de soțul dumitale ? — Da, presupun, mai ales dacă mă gîndesc la gîdilat. — Îmi plăceau mai mult celelalte perdele... — Se vor Întoarce În două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
una cîte una... Doar așa poți să-ți dai seama că se afla cineva acolo. — Înseamnă că s-a și făcut seară. — Cinci minute... Am dormit așa de mult? Nu, eu acum mă culc. Dădu din cap, expunîndu-și privirilor mele ceafa goală, căci Își cuprinse părul cu mîinile și-l arcui de la dreapta la stînga. Prin chimono i se vedeau distinct coapsele și cei doi stîlpi circulari de susținere răsucindu-se și Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dacă stau și mă gîndesc, nici nu mai eram funcționar și nu Înseamnă că dacă mă Înșel pe mine Însumi, adevărul este altul. Oare chiar Îmi era imposibil să-mi aflu prețiosul nume ? Deodată, o durere paralizantă Îmi țîșni dinspre ceafă spre frunte. Răul de care, din fericire, uitasem de cînd am venit aici, Își croia din nou drum pornind din capul pieptului. Nu mai exista nici o Îndoială că-mi uitasem și propriul nume. Singurul lucru care mi-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]