4,822 matches
-
Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de ceară Așteaptă mereu să-l privești. Oricât coșmar aș investi, Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Referință Bibliografică: De dor / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
copilăresc. Caracterul copiilor, afirmă el, este nesupus, dar și modelator și delicat. Cuprinde impulsuri spre rău, dar are și dispoziții înnăscute înspre bine[21]. Vasile cel Mare crede foarte mult că „sufletul este ușor de modelat și delicat și ca ceara se răcește repede și trasează deasupra ei ușor formele ce se impun, căci pentru fiecare lucru bun trebuie să se consacre în întregime”. În continuare explică din ce motiv trebuie să se facă aceasta, amintind ceva asemănător de la Platon: „Așa încât
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
și genunchii la gură”, „Există atîtea zăpezi/ din care să-ți faci un contur”, „În jurul gleznelor mele/ și în spațiul curb dintre noi”, „încăperile goale/ despărțite de lume”, „Din harpă pot răsări/ oricînd/ două răsuflări gemene/ ca două aripi de ceară”, „Era seară și apele verzi/ tresăltau deodată cu cerul”, „Dimineața miroase a măr fermecat/ și a libelulă hrănită cu smirn: Constantin Trandafir ă”, poezia „Reduta” (pag. 42) ar trebui citată toată, penrtu că în ea s-a cuibărit arta poetică
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
toate, Să îndur și să aștept. Te simțeam și în penelul Ce își arcuiește pașii, Pe tărâmul de culoare Ca-n alai când trec nuntașii. Te simțeam în primăvara Ce îmi înflorea castanii Și vedeam cu ochiul minții Că de ceară ne sunt anii! Te-am văzut în tot și-n toate Și în marea tremurândă Când furtuna din pahare Uneori stătea la pândă. Și mă plec la talpa crucii Ca un fir de lumânare Pentru toată neputința Cer iertare și-ndrumare
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
pe instrumentiști îi îmbrăca fiecare potrivit cunoștințelor istorice și imaginației. După prima parte a festinului, cea din Salonul de cocktail-uri, cantemiriștii nu mai crezuseră că mai pot înghiți ceva. Și, totuși... Și acum afirmară că, să-i pici cu ceară, n-ar mai băga ceva în gură! La asemenea declarații, Americanul, ca totdeauna, tăcu, iar Patriarhul, nici el prea locvace de obicei, scoase un Ehei! Mai vedem noi! acuzându-și colegii, din start, de... minciună. Buna dispoziție amplifica dialogurile, toți
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
o frământare lăuntrică, împletită cu o dorință la fel de nelămurită, amestecata cu o emoție crescândă, pe care nu o putea controla. Si, pentru că nu era sigură de nimic și încă nu-si găsea răspunsuri, nu încerca să se destăinuie și să ceara mamei sprijinul. Își lua sânii micuți în mâini, îi măsura cu privirea și palmele făcute căuș si le urmărea linia sinuoasă, comparându-i cu ai unor colege care aveau prieteni și povesteau cum erau mângâiate și sărutate. De la sâni, cobora
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
se mai pleacă. Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul meu. Foșnește alunul e vremea șerpilor, picură dragostea ca ceara, ca ploile veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici această dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării, sarea spălându-ne. Dumnezeu
DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378105_a_379434]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MĂȘTI... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului În urma mea îți las un pas înspre tărâmul unui eden al măștilor nocturne, prin cerul ca de ceară din visele diurne. Umbre prin lumină îți desenez cu gândul Și curcubeu de slove-și așteaptă de-acum rândul spre focul speranței, pe portativul vieții... Viv Referință Bibliografică: Măști... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI
MĂȘTI... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376522_a_377851]
-
din tot muncitul meu. Ambii doresc să devină în același timp „ muritor și zeu” pentru o iubită: Să simt în carne-un ,,te iubesc,, / Șoptit de-o gură de fecioară, / Și aici pe-altarul meu ceresc, / Se-aprind dorințele de ceară. Chiar dacă în versurile sale se simte ușor influențele marilor poeți naționali, totuși, originalitatea și naturalețea rămân atributele unicității și farmecului creațiilor sale. Pe Mircea Trifu îl asociez cu viitorul poeziei. Personalitatea lui puternică, formată din trăiri controversate, ne dă certitudinea
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i ... Citește mai mult Maria și Cristian ajunseră gâfâind extenuați, la locul în care se despărțiseră de Liviu, privindu-se descurajați de insuccesul căutărilor, când atenția le fu atrasă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază.- Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i ... XXV. FOCUL DIVIN AL IUBIRII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ce știu s-asculte.Si mai colinda valuri îmbrățișând nisipuri,... XXXIII. VA MULTUMESC..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016. Vă mulțumesc... Puzderie de gânduri răsar în fapt de seară Fierbinte picurând, ca lacrima de ceară. Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
șirag de mulțumiri și șoapte, Un zâmbet către voi, pe colț de stea, în noapte. Vă dăruiesc alb, pur, si neîntinat, un gând ... Citește mai mult Va multumesc...Puzderie de gânduri răsar în fapt de searaFierbinte picurând, ca lacrima de ceara.Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, viseRugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse.Prin văile umbrițe de nori cerniți, si griSeninul își croiește poteci prin razele-aurii.Azi , din izvor secat de-atata dor și patimiAlearga către voi, sfioase, înrourate lacrimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
-i răsuflet Pescar pentru oameni cu duhul blândeții Ne-ai dus peste praguri cu tălpile goale În ele să-nchidem a vieții splendoare Ce vrajă ne dărui popas dimineții Prin Țara în care trecutu-amuțește Ai fost călăuză în inimi de ceară Nicicând în adâncuri cea taină nu piară Un pumn de sfielnici cu drag mulțumește * Încă un drum cu Domnul mă-nchide într-o noapte. Uscatul uită mâna-nălțată către soare. Părinte, nesfârșirea e cumulul de fapte, O talpă cu nisipuri am
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
de gutui iernatic își expun coasta adamic celei mai iubite dintre pământence cerul se sprijină pe lacul lebedelor bea albul pătat al norilor cu grația unei furtuni de vară nu o (mai) ucide pe Ana Karenina fugi de statuia de ceară a iluziilor de fumul stins al țigării croind o rochie în stil origami din cele o mie de sentimente suturate nu o îmbrăca decât la parade pe rochia aceasta iubirea așază prade Referință Bibliografică: Origami / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN
ORIGAMI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376611_a_377940]
-
nu se vor împuțina mai mult decât le este firea noi știm ca nebunii un lucru - e seacă bucuria fără Dumnezeu, ca un soare golit de lumină e cel mai bun praznic acesta în care inima se face trunchi de ceară cu rădăcinile în cer, în care umerii te dor de atâta lumină. Citește mai mult e cel maibunpraznicsă plângemîmpreunălasă-le toate la locul lornici nu vor creștenici nu se vorîmpuțina mai mult decât le este fireanoi știm ca nebuniiun lucru -e
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
ascunse, pe unde se pătrunde până în adâncul pământului și se poate ieși de cealaltă parte a munților, însă părea că nimeni nu știa cu precizie, unde. Oamenii locului nu ar fi vorbit cu străinii despre acele lucruri, nici picați cu ceară. Casa lor se afla la extremitatea micii așezări montane, pe locul cel mai înalt și mai izolat. Restul caselor micii urbe, se înșirau de-a lungul povârnișului, răzlețite de-a lungul străzii ce cobora în serpentine, de ambele părți. În spatele
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
suflet te-aștept să vii Poemul să-l citești întruchipat din mare. Prilej universal de a ne cunoaște, De a vărsa cuvântul înapoi, În mielul din câmpie ce tăcerea o paște, Așa cum va fi în Ziua de Apoi. Ziua de ceară În amiaza aceasta Dumnezeu a vărsat Călimara cu cerneală galbenă peste oraș, Se colorase totul de parcă ar fi pictat Un tablou de toamnă adunată pe făraș. Frunzele se topiseră de atâta culoare Se scurgeau ca un fluviu în parc pe
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375127_a_376456]
-
drept care m-am foit necontenit în scaun. Nu voiam să-mi arunc nici o secundă privirile în spate, ca să nu-i atrag atenția spre mașina condusă de José, care ne urmărea de la mică distanță. Eric Lord, impasibil ca o mască de ceară, mânuia volanul ca un robot și doar din când în când scotea câte un mormăit la adresa șoferilor inconștienți și a celor care le-au pus permisul de conducere în mână. A oprit, bineînțeles fără să hotărâm împreună, în fața unei grădini
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
în care jocul fascinant al culorilor și nuanțelor acesteia cuprind misterele întregii game de suferințe ale trăirilor sale. În creuzetul trăirilor, poetul a topit toate vitregiile existențiale ale fraților săi, ale întregului neam românesc din patria sa, transformându-le în ceara lumânării rugăciunilor, înălțate la Domnul, arzând întru Domnul nostru Iisus Christos. Așa pot fi explicate „ocnele cuvântului” în care muncește poetul pentru „îmblânzirea eternității clipei”, așa cum descrie în psalmul „Cântec revoltat: „Când luna uită să răsară/ Când rănile uită să
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
și melancolici, dar privește dincolo de aparențe, privește în sufletul făpturilor ce s-au desprins de ram, a făpturilor ce n-au învățat să zboare, a făpturilor ce s-au apropiat prea mult de soare ca Icar, fiul lui Dedal și ceara de care-și agățau viața s-a topit, iar ele au căzut din copacul vieții și au murit. Dedal a rămas văduvit de fiu, precum copacul de frunze, însă aripile lui cunosc primăvara și răbdarea frigului. Suferința te face puternic
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
în goluri cămașă grea de huma. Pornit prin încercare într-o plutire lină Să mă înalt din haos spre veșnică lumină. Dar vămile pustiei nu-s harfe să mă poarte Netulburat de setea măririi și de moarte. Am aripe de ceară, nu îngerești, ușoare Ce se topesc în zboru-mi nesăbuit spre soare. Din cercul inerției, prin naștere învins Mă prăbușesc în lumea din care m-am desprins. Ard viu în tortza firii mereu că la-nceput Și cad din slava-nalta
DUREREA DE ARIPI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375226_a_376555]
-
cu o stea ... Al cui e cerul ce steaua îmi mângâie, în rouă de mi-o scaldă și-n nouri o tămâie? Privesc în ea și-apare, în spatele luminii, un ochi și o lumânare ... Și în flacăra ce arde, ca ceara, viața mea, s-a strămutat tot cerul, în poală cu o stea... Referință Bibliografică: OGLINDA / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OGLINDA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375266_a_376595]
-
când făceam comparație între o așa puternică personalitate de veșnic și frumos, de iubire și dăruire și cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că și-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiția apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală și imposibilă în același timp, abisală și diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
de iubire și dăruire și cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că și-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiția apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală și imposibilă în același timp, abisală și diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012... Iarna. Cald în casă și miros de brad incandescent. Rășină și sevă
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]