1,815 matches
-
aruncat o privire prin cameră. Cele două cerșetoare zâmbeau încurajator. — Uite, Caduta. Între tine și Lorne nu există scene de amor. Probabil că va fi o scenă sau două cu voi în pat, dimineața, carat de genul ăsta - dar în cearșafuri - okay? — O să fiu sinceră cu tine, John, spuse Caduta Massi. Încălță copiii pe care îi avea în poală. — Așa cum ți-am spus, am patruzeci și trei de ani. Țâțele astea nu mai sunt bune de nimic. Pântecele îl am bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu Blackpool sau Bognor sau Benidorm pe vreme rea. Asta e istorie: supușii Angliei se îndreaptă cu toții spre capitală pentru a sărbători nunta moștenitorului tronului. Asta e istorie, și vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe linoleu, frângându-mi mâinile de durere. Doamne, și cum o să apară chestia asta?... La întoarcerea mea sfioasă în dormitor, Selina nu mi-a dăruit mai mult decât bătaia rece a genelor. Era în pat, sprijinită de tăblia acestuia, cu cearșaful tras bine până la subsuori, cu o revistă groasă în poală. — Îmi pare rău. Oh, cât de rău îmi pare, am spus eu. Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a netezit perna. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
final asupra ei. Din fericire, zâna mea bună m-a îndemnat să consider ziua încheiată - să renunț onorabil, cât mai sunt încă în viață. Am avut o noapte agitată, zvârcolindu-mă pe pielea fierbinte și tare (mi se părea că cearșafurile mă leagă, mă înfășoară și mă măsoară) și am făcut-o pe gazda unui nou grup de dureri zburdalnice care sondau recent apărutul teren de joacă. Când m-am „trezit“, pe la zece, Selina plecase deja de acasă. Extrasul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
treizeci și cinci de bancnote și timp de o oră devii proprietarul unei camere, la care se adaugă o sticlă de șampanie. Pe vremuri mergeam adeseori acolo cu toate Debby-ile și Mandy-ile și Mitzi-ile și Suki-ile mele. Toți făceam chestia asta. Schimbau cearșafurile de câte cinci ori pe zi, dar camerele erau în perfectă stare și bine aerisite. Am sorbit din pahar și am așteptat. — Era aglomerație mare în după-amiaza aia. Cât se poate de comic. Toți neguțătorii ăștia albi de sclave care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
necrezut. — Ai fost bun și înțelegător, a spus ea. O să plec dimineața asta. N-are nici o importanță. Poți să mă fuți dacă vrei. Voiam. Am încercat, ajută-mă, Doamne. Dar în cele din urmă am rămas întins pe toată lungimea cearșafului și, cu ajutorul lacrimilor mele și a leneș trezitelor ei amintiri, i-am preschimbat punga uscată într-un portmoneu plin și apoi nimic. * Telefonul a sunat la ora unsprezece. Zăceam pe pat, neavând altceva de făcut. — Am în față o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi avut și altceva de spus? Lacrimile puteau să continue la infinit, eu însă nu le puteam suporta atâta vreme. M-am învelit într-un cearșaf și am urcat treptele ca o fantomă. Am deschis ușa camerei de suferință. Shadow era în brațele ei, întins, în suferință - preț de o clipă a avut înfățișare umană, ridicat, prins în capcana unei alte naturi. Curând însă a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tare. — Ești un sfânt, îmi spuse Martina. Am pus tava pe pat și am tras draperiile. Beau ceaiul cu puțin zahăr acum. Fiecare zi a vieții are nevoie de un tratament foarte exact de căldură și dulceață. Atunci când părăsește căldura cearșafului, sufletul meu însetat e în căutarea aromei dulceții din băutura de dimineață. Apoi, când mă aflu pe stradă, și nu înainte, îl sigilez cu jarul țigării. O plimbare pe Eighth Avenue cu acoperișurile lui plate - până dincolo de garaje și depozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot timpul ăsta ai avut vreme să te gândești. Eu nu. Îmi pare rău. Și i-am zărit toate celelalte gânduri, așa cum i-am zărit și fața deasupra capului meu. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea pe cearșaf. Ne-am sărutat, ne-am îmbrățișat și, deși știu că sunt un tip leneș și insensibil, în cele din urmă am reușit să înțeleg ce voia să spună goliciunea ei, i-am văzut fericirea întreagă, care voia să spună - Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrebare, în loc de răspuns, ea își mângâie sânii, apoi purtă mâinile pe coapse, în jos, făcând câteva mișcări de balerină, scontând să l incite. Văzând că Alex nu reacționează în nici un fel, Olga se așeză pe pat, trase pătura învelită în cearșaf atât cât să nu-i acopere bustul în întregime. - Știi Alex, îl opri ea pe bărbatul pornit spre bucătărie, ieri dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi aș putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de drăcușori de hârtie, transparentizați de lumina scăzută a veiozei, priviră avid, de pe ghe ridonul pe care erau așezați în ordinea mărimii, tru purile goale ce se-mbrățișau peste cearșafuri. Victor și Ingrid erau acum prieteni „oficiali“. În pauze se-ntâl neau pe culoar, lângă un calorifer, și se țineau de mână, fără să le pese de ce-aveau să spună colegii. Spre casă, înfruntau vijelia împreună. Căutau piațete ferite de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el ca să-mi pese?“ Victor se ridică și se-ndreptă către ușă, fără să mai vadă cum Ingrid se prăbușește, cu sânii goi, pe pat, cum mușcă perna um plând-o de salivă, cum se zbate, cum zgârie cu un ghiile cearșaful. Ajuns acasă, băiatul stătu multă vreme la fereas tră. Privea cal canul casei de vizavi, coșcovit și bătrân, ce abia se mai ținea în picioare, prins cu scoabe ruginite. O lumină galbenă se-ntindea în toată curtea interioară. „Ingrid“, spuse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Înfiorat, m-am hotărât într-o clipă. Am mers spre pat și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi și-și întindea cearșaful foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și ale pescărușilor, căci numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
buzelor cu degetele și cu limba sau doar cu răsuflarea înfierbântată se legau atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele două bucăți de cearșaf: una dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele două bucăți de cearșaf: una dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
l-au luat băieții la rost: - De ce ai gonit-o? Aveam de gând s-o ducem la Gavri! - Nu ați văzut, duhnea urât a țigări, ca și voi de altfel dar ce vroiați să faceți cu ea ? - Îi puneam un cearșaf în cap și ne făceam treaba! găsește repede soluția un coleg. A dat din mână a lehamite, dar colegii toată ziua lau acuzat că le-a stricat ploile. Au dat chiar și cu miresme prin clasă, însă doamna profesoară de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mergem în altă parte, oriunde însă nu mai suport parcul! - Să mergem în Mamaia! Ascultăm muzică, dansăm. - Hai mai bine pe plajă! Vreau să fim singuri, să nu ne mai apese prezența altora pe lângă noi! - Dar trebuie să luăm un cearșaf sau un prosop mai mare să îl întindem pe nisip! - Nu mi-a trecut prin minte însă aduc eu unul imediat! Flora nu vrea să meargă în Mamaia, nu vrea decât să fie împreună, se sufocă la gândul că nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de mers spre sud. Cel de-al patrulea copil e într-un apartament din apropierea unui mall. Unul dintre medici mă duce într-un dormitor, spunându-mi: Îmi pare rău că te-am deranjat pentru ăsta. Îl cheamă John Nash; trage cearșaful de pe pat și dezvelește un copil, prea perfect, prea liniștit, prea alb ca să fie adormit. — Ăsta are aproape șase ani, zice Nash. În ceea ce-l privește pe Nash, faptele ar fi următoarele: e un tip masiv, într-o uniformă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de care am avut parte. N-am știut adevărul decât când m-am întors acasă. Gina era în pat, în acceași poziție. Raportul poliției ar fi consemnat un raport sexual post-mortem. Mă gândesc la Nash. Katrin tăcea. Obrazul întors spre cearșaf era roșu-închis. Livor mortis. Hemoglobină oxigenată. N-am înțeles ce făcusem decât când m-am întors acasă. Aici, în parcare, învăluit în mirosul tapițeriei de piele din mașina cea mare a lui Helen, cu însemne de agent imobiliar, văd soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am mai vizitat câteva obiective turistice, am ajuns la răcoarea camerei și, spre marea mea surpriză, am adormit instantaneu. În sfârșit, după cinci zile de hotel, mama s-a prins că „Room service” aici înseamnă „ curat în cameră și schimbat cearșafuri”, așa că, pe la amiază, când au bătut din nou la ușă strigând magica formulă, le-a permis să facă un pic de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]