9,103 matches
-
dublu la festivitatea de absolvire. Eu eram singurul. Cei mai mulți băieți aveau pe ei haine sport și pantaloni diferiți, de altă culoare, dar astea erau scumpe. Mi se părea că de-abia pornisem, dar înainte să-mi dau seama, am auzit cenușa sub picioare și mi-am dat seama că am ajuns în curte. Tanti Mae s-a oprit la poartă să se odihnească. Am așteptat cu ea o vreme, apoi m-am dus pe verandă să văd ce face mama. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
auzeam pe nimeni altcineva. Am rămas pe verandă s-o aștept pe tanti Mae, dar când am văzut că avea de gând să mai stea acolo o vreme, am strigat-o să se grăbească să intrăm. A pășit încet peste cenușă, făcându-și vânt cu pălăria ei mare. Când a ajuns lângă mine pe verandă și a văzut ușa deschisă, s-a uitat la mine, iar eu i-am spus cum o găsisem. Ea a zis că Flora trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pajiște, s-a ridicat de jos, m-a luat de braț, mi-a arătat cu mâna pinii care creșteau și mi-a zis: — Vezi cum cresc? Ei sunt tăticii tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o tăticul tău, cresc acum peste tot, dar eu i-am văzut crescând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vom face până atunci. Vântul se întețise bine. Era chiar frig, și când am ajuns aproape de casă, am început să fug. Mi-am închis ochii, pentru că știam cărarea pe de rost și nu i-am deschis până n-am simțit cenușa sub tălpi. Când am ajuns, am închis toate geamurile fiindcă vântul sufla prin casă ca și când am fi fost afară. Am aprins vechea sobă din bucătărie și am deschis o conservă cu porumb și am pus-o într-o cratiță. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bucătăriei și am auzit pinii lovindu-se unul de altul, scoțând șuieratul acela pe care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria în chiuvetă peste celelalte. Am privit toate farfuriile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu flori și lumânări, pentru a-și lua adio de la corpul zdrobit în cădere. Nici un preot din țara noastră devenită ateistă n-a vrut să-i dea lui tata un loc de odihnă pe pământ. Trebuia să fie ars și cenușa să fie răspândită în vânt. În loc de slujbă ni s-a dat să semnăm o hârtie și apoi „privilegiul“ de a privi printr-o ferăstruică a cuptorului când cadavrul era ars. Mama a refuzat și datoria mi-a revenit mie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tot. Case. Bătrânul Kremlin rămâne repede în urmă, cu arhitectura sa superbă și acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite ori golite de viață. Orașul vechilor patimi și iubiri se depărtează tot mai mult, până ce rămâne un fir de cenușă. Iar rezolvarea problemei și aplicarea formulei deocamdată mă eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se apropie de focul care stătea să se stingă, cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra improvizată din bolovani de râu, lemnele mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sîrbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987, și volumul de eseuri Po-etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura Globus din Zagreb și Editura Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într-unul singur, Într-o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învîrtoșau În cuget, În Închipuire, frămîntînd lutul din care ele fuseseră zămislite, Încît aproape nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încît ajunge să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminînd-o precum razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cimbrișorul , usturoiul de leacă (aiul), osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, sânzienele galbene, mușețelul și pojarnița. În iulie se culegea busuiocul, lângă alte plante pentru farmece și vrăji. După ce busuiocul era sfințit, era arsă în foc, iar cenușa rezultată era folosită ca pudr aplicată peste bubele de la gura copiilor. Busuiocul, împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai bun CIMITIRUL CĂRȚILOR UITATE Încă Îmi amintesc dimineața aceea cînd tata ma dus pentru prima oară să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 și umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cîte cărți am citi, cîte lumi am descoperi, cîte am Învăța și cîte am uita -, o să ne Întoarcem. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe care le-am Întîlnit pe culoarele din Cimitirul Cărților Uitate. ZILE DE CENUȘĂ — 1945-1949 1 Un secret valorează tot atît cît valorează cei de care trebuie să-l păzim. CÎnd m-am trezit, primul meu impuls a fost să-l fac părtaș la existența Cimitirului Cărților Uitate pe cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a dereglărilor climei, a deversării deșeurilor și atacurilor îaccidentale, teroriste sau militare) cu nanoroboți sau cu agenți patogeni autodirijați, ce ar putea distruge biomasa: o gelatină albastră îarmă nanotehnologică absolută) aflată doar în mâinile guvernului planetar și destinată combaterii gelatinei cenușii îgray goo). O forță planetară de asistență și de securitate, dotată cu cele mai bune echipamente, despre care a fost vorba mai sus, va proteja mediul înconjurător și va lupta împotriva piraților. Treptat, pentru a veni în sprijinul acestui guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cetăți biblice erau fulgerate și rase de pe fața pământului cu toți locuitorii din ele. Iată un oraș care a votat în alb împotriva domnului și n-a fost un trăsnet care să cadă peste el și să-l prefacă în cenușă, așa cum, din pricina unor vicii mult mai puțin exemplare, s-a întâmplat cu sodoma și gomora, și la fel cu adma și cu țeboim, arse până la temelii, deși despre aceste două cetăți nu se vorbește atât de mult ca despre primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mâna și apăsă pe butonul de ștergere. După aceea, intră în bucătărie, scoase plicul din buzunar, îl îmbibă în alcool și, îndoindu-l în formă de V întors în chiuvetă, îi dădu foc. Un jet de apă luă cu el cenușa pe canalul de scurgere. După ce făcu treaba asta, se întoarse în living, aprinse toate luminile și se dedică lecturii sistematice a ziarelor, dând o atenție specială acelui ziar sau aceluia în seama căruia, într-un anume fel, își lăsase destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am văzut lucruri poate și mai ciudate. Am văzut umbrele jinn-ilor, diavolii păgânilor, dând târcoale printre pietrele lor aprinse. Dar, cu siguranță, nici o bizarerie cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În camera tezaurului unui Împărat. - O comoară ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Barbe îl cunoștea cel mai bine. Ea mi-a vorbit despre el, mai târziu mult după asta. Mult timp după Caz și după război. Toată lumea murise, Destinat în ’21, ceilalți și ei, și nu rămăsese nimic pentru a scormoni prin cenușă. Dar, cu toate astea, ea mi-a spus ce știa. Era la sfârșitul unei după-amieze, în fața casei unde se retrăsese, împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic. Am privit focul bătând din aripă, ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
datorită tuturor acestora, i-am propus fostului jandarm să mergem să mâncăm undeva. M-a privit de parcă spusesem un cuvânt nepotrivit, apoi a dat din cap în semn că nu. Poate că își pierduse pofta de mâncare scormonind atâta prin cenușa amintirilor. La drept vorbind, nici mie nu-mi era foame, era mai degrabă solitudinea cea care mă făcuse să-i propun asta, pentru a nu ne despărți prea repede. Dar, înainte de a apuca să comand încă un rând, Despiaux s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]