6,376 matches
-
de des), geaba mă uit prin camera obscură. Nu mai am modesta lămpiță cu gaz lampant; am o veioză electrică, elegantă, cu picior înalt, arcuit, dar n-o aprind cînd nu pot dormi. În întuneric nu mai văd nici hultanul cenușiu, nu mă mai cuprinde nici sentimentul acela inefabil al odăii ovale. Îmi vin tot felul de scrieri nescrise prin cap și mă chinuie gîndul că, uite, mîine am să fiu fleașcă și nu am să pot lucra de nesomn. Poate
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
drum e cu totul alta. Dellu le răspundea de fiecare dată cu zâmbetul lui ce-i cucerea: - Eu iubesc libertatea poate tot atât de mult cât țiganii și n-aș putea fi încorsetat stând în aceste încăperi deprimante, văzând zilnic aceleași ziduri cenușii lipsite de viață. Sosise și ziua în care după puține ezitări, a răspuns invitației, și din curiozitatea de a asista la o nuntă ce diferea de cele obișnuite despre care auzise lucruri interesante cu privire la desfășurarea lor. În plus dorea să
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
se îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să se dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind în taină ca niște păsări misterioase, acoperind totul deopotrivă, potecile, copacii și pădurile. Să ningă astfel trei zile neîntrerupt, până să se așeze peste tot grămezi de zăpadă moale ca puful, pernuțe numai bune pentru mult așteptata bătaie cu
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUFLET NOBIL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Trecere cenușie prin culoarea eternului, Suflet prea plin de obscurul prezentului, Căutare zadarnică printre amintiri, Suflet nobil sufocat de adormiri... Greșeală admisă respingând altruismul, Supunere oarbă promulgând ateismul, Capcană de vise, bolnave remedii, Suflet nobil neglijat de compendii... Alarmă falsă a gândului
SUFLET NOBIL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350088_a_351417]
-
lăsați orice speranță, voi cei ce intrați!” Într-adevăr, în afara unor boșcăi insensibili la atmosfera de rafinament a locației, printre picioarele mesenilor se învârtea, probabil singura ființă de gen feminin pe o rază de kilometri, o mâță grasă de culoare cenușie. Ca să mai treacă puțin vremea (mde, speranțele mor ultimele), dar și ca să fie sigur că nu se otrăvește, Eracle sufla prin pai și se amuza de spumele ce împodobeau gura paharului. Aproape nici n-a observat când pe scăunelul alăturat
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
analitică și istoria antică a lui Făt-Frumos! Așadar, pe cei care rămân, îi rog să mă creadă pe cuvânt și să mă asculte. A fost odată, ca niciodată... Capitolul 2 Cum ajunge vrăjitoarea Iarna mare împărăteasă Odată, într-o zi cenușie, de toamnă târzie, când oamenii plângeau și tușeau, când orașele și satele se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele? Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor. Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
al meditației asupra unui jurnal, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda și reda întâmplări dintr-o perioadă tristă a societății românești. Personajele, Roxania Popa, profesoră de limba română, pictorul Andrei Rangu , sunt personajele în jurul cărora se țese un covor cenușiu de întâmplări de pe șantierele patriei socialiste. Romanul este construit prin metoda redări scrisorilor lui Andrei către Roxania, condamnat la ani de închisoare comunistă datorită faptului că a fost martor când un ofițer de securitate sub acoperire “a început să injure
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
ale sale.Pentru artistă Edenul este o amintire.O dureroasă reflecție ne propune pe fond de negru și al unui nelimitat arpegiu al griului,combinat cu nuanțe deschisePentru artistă pasărea Minervei trebuie să-și ia zborul în amurg.Negru și cenușiu sunt”personaje” situate antinomic și complementar față de mesajul transmis.Omologiile sunt luminate prin trăsături schematice,-vezi soldații în armură-dar și între registre cosmogonice și psihice,între .simbolice și alchimice, ori ontice și, particularizând,prin rezonanță,între acestea și cele estetice
CULORILE TOAMNELOR, MESAJUL NUANŢAT AL DOAMNELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361891_a_363220]
-
Lipscani-ul” vechiului oraș, până în apropierea Primăriei Municipiului, se vorbea tot de bani. Aproape după fiecare răspuns la salut venea și întrebarea: „Ai auzit de pensii și salarii, nu?”. Vorbe, vorbe... Privirile cădeau pe clădirile ce deveneau tot mai posomorâte, cenușii și neputincioase în fața capriciilor vremii. Erau foarte multe, toate cu etaj, în stil vechi, păstrând tradiția locului și a vremurilor, părăsite și neîntreținute de proprietarii lor. Câteva purtau plăcuțe cu inscripția: „de vânzare”. Plăcuțe vechi. Nimeni nu a vândut și
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Autorului atingi (Poetului) atingi vârstele cuvintelor adormite în palma de piatră a statuii gândului, rostogolind metaforele în peștera în care cuvintele își pierd trupul, dorința, lașitatea... în ecouri din ce în ce mai stinse, iubirea, prietenia, gesturile unei tandreți neîmplinite, își primesc indiferente fibra cenușie a iluziei. o clipă, doar o clipă strălucesc, precum umbra mea sau a ta, atunci când își măsoară înălțimea după un braț ridicat într-un moment de euforie a învingătorului întru nimic. dar atingi... ...atingi cu vârful versurilor vârstele cuvintelor, neimplicate
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
aruncă fulgere mult prea albastre pentru a redeveni firești... tinere secunde îmbrăcate în veșmintele unor ziduri vechi. liane de iederă le aruncă frumusețea în aer, când ploile furioase că le-au fost transformate sunetele în zgomot, le smulg verdele. devin cenușii. banal. banal fenomen al prezentului. dar... înflorește crucea... îi sărut aripile de așchii. îngenunchez în fața ei și adun încet, atent, literele din tălpile ce au rănit pânza de argint a apelor cu bucuria orbului, când simte vibrația rugăciunii și a
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
invidia, culminând cu mânia, ura de sine, ori distrugerea celorlalți. Tiza lăcomiei este mândria în care se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
dar neînțeleasă, la vremea aceea, de eroul acestei narațiuni. Când îmi povestea îi citeam pe figura lui profunda părere de rău, iar lacrimile, care uneori se desprindeau de pe la colțurile ochilor, îmi întăreau și mai mult eliberarea de toate acele energii cenușii, care îi stăpâniseră străfundurile inimii. Frumusețea chipului i se redase odată cu blândețea vocii, când plin de bucurie își sălta copilul în brațe sărutându-i obrajii. A fost un timp din negrul căruia niciunul dintre noi nu scăpăm, chiar dacă încercăm să
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
aceasta ciudată de Zburători și de Arhonți înșelători, de Oameni demoni și de Oameni îngeri, vor termina de țesut pânză de păianjen ( al acestui straniu Internet-celest ), acești Oameni demoni din spațiul sublunar ne vor închide pe toate în niște case cenușii și pătrate, pe un pământ sterp, otrăvit de OMG - Monsanto și în acele case vom muri de foame, frig, frică (F3) și de “a doua moarte” prin întuneric, singurătate atomică și negarea a negației (MÎSA-NN)! Nimeni nu va avea scăpare
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
gând incurabil de trist / o noapte copilăros de singură / foamea de tine mi se suie în piept / atât de obosite îmi sunt migrările / încât un clopot singur bate mângâietor de rece / ca un pescăruș mă voi opri într-un / port cenușiu / în care nu s-a întâmplat încă nici flux nici reflux” (singură noaptea). Conștient de misiunea scriitorului, Petre Rău spune: „adesea mă gândesc să mă exprim în scris / măcar așa am cum să-mi rotunjesc asperitățile / nu voi să rămân
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotele chinuite de dangăte
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
Publicat în: Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Stejărel Ionescu timp de plumb urlă norul după dealuri sus pe prispa mama tace se rupe valul de maluri ploaia-i rece și rapace, ceru-i cenușiu și negru iarăși stâncile-s puștii marea, se rupe de-antregul peste malurile puștii, toarnă ploaia cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând de sus în jos, croncăne păsări de noapte prin poduri părăsite cimitirele sunt toate plumburii
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FRUNZE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze cenușii Peste liniștea pădurii, Iar perdeaua grea de ceață fumurie Învăluie crengile arămii, îmbrățișate a jale. Privesc prin geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și mă sting cu atingerea ta, Chiar dacă o simt
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De dorul tău. Ard ca o făclie în noapte Și mă sting cu atingerea ta, Chiar dacă o simt doar în inimă. Cad frunze cenușii De copaci zgribuliți În bătaia vântului rece de toamnă, Iar crengile lor se zbat absurd, goale, Ca niște cocori înlănțuiți Într-un dans nupțial plin de pasiune. Cad frunze cenușii Peste covorul mohorât al pământului, Dar pe poteca inimii mele
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
atingerea ta, Chiar dacă o simt doar în inimă. Cad frunze cenușii De copaci zgribuliți În bătaia vântului rece de toamnă, Iar crengile lor se zbat absurd, goale, Ca niște cocori înlănțuiți Într-un dans nupțial plin de pasiune. Cad frunze cenușii Peste covorul mohorât al pământului, Dar pe poteca inimii mele E cald și însorit. Nici un nor nu o poate umbri, O luminează razele tale, Fiindcă soarele meu ești TU... Referință Bibliografică: FRUNZE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
și încântă¬toa-rea carte de memorii Viața ca o punte, semnată de Titina Nica Țene, apărută în 2010 la Editura clujeană Dacia XXI. Volumul nu se dorește nici un excurs filosofic într-un trecut personal țesut pe canavaua unei întunecate ori cenușii Românii postbelice, nici o afundare în propria conștiință întru realizarea analize psihologice cu rol autoterapeutic. Ceea ce își propune scriitoarea este să aducă la lumină faptul cotidian (în fond, multitudinea de gesturi și emoții din care se articula o viață interioară cu
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]