2,002 matches
-
atât de minunat și plângeam. O țineam la sân și iar plângeam. Când încă era frumos afară, a fost o toamnă lungă în 2011, și ieșeam în parc, cădea lumina nu știu cum pe cărucior și plângeam. Treceam pe lângă o mamă care cerșea cu copiii ei. Îi dădeam bani, apoi îmi dădeau lacrimile. Plângeam și de epuizare, de nesomn, că nu eram înțeleasă, că nu aveam chef de vizite, a fost perioada de lapte și lacrimi. În vara lui 2012 m-au invitat
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
scris cu litere mari CASA îNSEAMNĂ BANI. TIMPUL îNSEAMNĂ BANI. CUMPĂRAȚI TIMP PENTRU FAMILIA DUMNEAVOASTRĂ DE LA QUANTUM CHRONOLOGICAL. îAȘA OR SĂ VĂ IUBEASCĂ.) — Am nevoie de mulți bani, spuse Lanark. Dacă n-o să pot obține o slujbă va trebui să cerșesc de la asigurări. — Denumirea s-a schimbat, spuse Jack. Acum se numește stabilitate socială. Și nu dau bani, dau trei-în-unul. — Ce-i asta? — O pîine specială. Te hrănește, te tranchilizează și nu mai simți frig, ceea ce-i bine dacă ești fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca un stol de cocori, în unghi, apoi rotunjiseră cercul lor ritual, ca un soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care îl văzuse cerșind în bazar și pe alți vreo câțiva care își petreceau dimineața în jurul moscheilor. Dervișii dansatori erau șapte, câte zilele săptămânii, și, înainte să se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zi când fără de veste a trecut în lumea umbrelor. Și nimeni nu i-ar fi simțit lipsa dacă într-o dimineață o fetiță zglobie nu s-ar fi lovit de cufărul cerșetorului. „O -își spuse eadar e cutia moșului ce cerșea aici, eu am să o iau acasă, am să o pictez atât de frumos încât întreaga lume va fi uimită de bijuteria mea și apoi am să o vând, iar cu banii voi cumpăra medicamentele de care are nevoie mama
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Și pe urmă sânt de meserie. Atât pot să disting și eu. Un fals de un autentic. E clar! Grigore Popa clătină neîncrezător capul. ― Dumneata ești sculptor, remarcă Valerica Scurtu lividă, pe un ton care nu voia să conteste, ci cerșea asigurări. Panaitescu nu-și revenea. Măsura pânzele cu ochi lucioși, îngînînd stupefiat: ― Extraordinar! De 20 de ani... Cine știe cine... ― Sânt ale neamțului care a stat aici! decretă Matei. Pun pariu pe ce vreți! ― Cred că e o cacealma, mârâi Popa abia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să intru în legătură cu ei. Trebuie neapărat să-l identificăm pe cel care se ascunde îndărătul acestui uriaș. ― Adică cum, să lucrăm cu ei? Innelda își regăsi glasul într-o izbucnire explozivă. După trei mii de ani, o Împărăteasă de Isher cerșește ajutorul Făuritorilor de Arme? Nici în ruptul capului! ― Innelda, chiar în clipa asta uriașul distruge orașul Lakeside. ― Vai de mine! Tăcu. Pentru prima dată se simțea doborîtă. Strălucitorul Lakeside, al doilea ca splendoare si bogăție după Orașul Imperial. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
infirmități sunt subliniate cu grijă și apoi fie etalate ostentativ, fie sugerate discret. Acest tip de infractori profită de orice sentiment sau interes al publicului, fiind un bun cunoscator empiric în sesizarea și exploatarea trăsăturilor psihologice ale celor de la care cerșesc. * Hoțul este cel care printr-un dezvoltat spirit de observație și mijloace de operare rapide și ingenioase urmărește însușirea unor bunuri de la diferite victime. Inclinația spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori mizează pe elemente cu
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
n-a fost", l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă scutesc. Nu țineam să-l văd cerșind permisiunea servitoarei încă o dată. În câțiva ani se prăbușise într-un mod incredibil. Devenise o ruină, nu mai avea nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care reușisem să-i înfrunt fuseseră cei care se arătaseră binevoitori cu mine. În fața lor, da, fusesem tare. În rest? Când Moașa venise la mine să mi se arunce în brațe, o repezisem. De când mă ținea la distanță, îi cerșeam pe coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
averi de neimaginat... și i-au apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un teanc foarte ordonat. Draga de Huda, își zise. Tânăra lui protejată lăsase totul în ordine: formele legale pentru reînnoirea permisului, prin care încerca să-și asigure posibilitatea de a continua săpăturile în Beitin și cererea de donație, prin care cerșea banii lichizi de care avea nevoie. Huda avusese grijă de toate contactele cu lumea exterioară. Îl lăsase singur, fără elemente care să-l distragă - fără telefoane, e-mailuri, fără zgomotoasele radiouri sau sforăitoarele televizoare -, astfel încât să se poată îngropa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
știi ce-am făcut, Ignatius? I-am dat un sfert de dolar ș-am spus: „Uite, dragă, du-te și cumpără o jucărie pentru nepoței.“ — Ce spui? explodă Ignatius. Deci acolo merg câștigurile noastre? În timp ce eu am ajuns aproape să cerșesc pe străzi, tu arunci banii noștri la șarlatani. Hainele femeii aceleia nu sunt decât un șiretlic. Are un loc admirabil, plin de posibilități, în fața cimitirului. Câștigă, cu siguranță, de zece ori mai mult ca mine. — Ignatius, e vai de capu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dormit nu glumă! — Vrei să spui că nu mi s-a făcut nici un... Cuvântul pe care Îl rostise cu atâta Îndrăzneală În fața unor stăini chiar În după-amiaza aceea Îi părea acum de nepronunțat. Zeliha Își pipăi pântecul În timp ce ochii ei cerșeau mângâiere, Însă recepționera era ultima persoană din lume care i-ar fi putut-o da. — Că e Încă aici... Păi, nu știi Încă dacă e o ea! spuse recepționera pe un ton indiferent. Însă Zeliha știa. Știa pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească la mâncarea pe care o va servi într-un restaurnat ieftin. Dar și gândul acesta era umilitor având în vedere mijloacele prin care a obținut banii pentru cină. Nu numai că cerșise, dar și mințise. Virginski nu intenționa deloc să traducă vreun cuvânt. Se dusese acolo pur și simplu ca să vadă ce poate stoarce de la ei și fu surprins să afle că atunci nu se simți deloc rușinat sau umilit. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vreun fel. Nu sunt toți așa. Una din bunicile mele e țigancă, spuse Kitty. E dintre cei buni. Modestă, frumoasă și puțin sălbatică. — Îmi pare rău că... — Nu-ți face griji. Din păcate, prea mulți țigani Își Învață copiii să cerșească și să fure Încă dinainte de a-i trimite la școală. — Filmul meu despre țigani va rula În L.A. Poate scrii ceva despre el. Roger mi-a spus că ești reporter. Divertisment? — Investigații crime. Da, asta voiam să zic... scuze. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
facă un ceai. Mirosul Înfiorător care venea dinspre frigider, rezultatul alterării alimentelor exotice, o dobora. Dar nu era momentul să se plângă. Desert Rose se Întinse În pat să se odihnească și cele două persane ciufulite se urcară peste ea, cerșind afecțiune. — Rudy, tu ești adevăratul bărbat al casei, adevăratul cavaler, zise ea către pisoiul gri. Dacă mă supără cineva, Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele, lângă fereastra franțuzească, privind Statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cei cărora le datorez viața, care m-au crescut și m-au educat, sigur că însurătoarea te îndepărtează, dar nu sunt dispuși să-mi suporte disprețul, că, oricum, n-am de ce să-mi fac sânge rău, nu trebuie deocamdată să cerșească în stradă, dar să nu uit că remușcarea vine întotdeauna, și, dacă nu vine în timpul vieții, vine după moarte, și e mai rău, și să nu dea Domnul să am copii să mă pedepsească pentru neomenia cu care mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-a fost”, l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă scutesc. Nu țineam să-l văd cerșind permisiunea servitoarei încă o dată. În câțiva ani se prăbușise într-un mod incredibil. Devenise o ruină, nu mai avea nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care reușisem să-i înfrunt fuseseră cei care se arătaseră binevoitori cu mine. În fața lor, da, fusesem tare. În rest? Când Moașa venise la mine să mi se arunce în brațe, o repezisem. De când mă ținea la distanță, îi cerșeam pe coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu unul din vagabonzii care, chiar și aici, în Woodbury, cerșeau și te agasau, ba uneori chiar te amenințau ca să le dai bani? Ce-i drept, tatăl ei i-ar întinde o mână și lui Barbă-albastră, dacă omul ar fi la ananghie. Dar era prea puțin probabil să-l fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am spus că, atunci când voi avea un copil, voi fi un părinte model. Ar însemna s-o iau de la capăt! În fine... E-o chestie legată de orgoliu, care mă oprește să sun, să insist acum. Fiindcă nu vreau să cerșesc nimic. Mi s-a declarat de mii de ori, fără să cer, iubire, dragoste și toate celelalte, și acum nu mai e nimic. Oricum, nimic nu se vede și nici nu vreau să cer așa ceva. Nu-mi place mie. Personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]