66,018 matches
-
sunt tainic și pios a sta (m)ucenic în strana ta la octava trapezunt fuga una e mai dă-mi vârsta lumii și sigil spasmul/țipăt de copil prețul beznei între Vămi lângă styx psalmistul grec soare și văzduh și cer îmi despoaie de mister Maica-n octostih s-o trec - finule tot chinul e sângele prin athanor nu sudoarea din folclor timbrul vocii mi-a scăzut ritm retoric să risip? geniul îmi răpi ne/chip maraton la azimut melos bal
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
craniul ni-l rotesc munții scad și ape pier plâns la râs/versant invers vârful schitului e vers mișunând la învieri îngropară serafimi psalmul tânguirii și până ne-om împărtăși lumânări să-i înmulțim lasă-i somn și smirna grea cerului ce se temea că o a sedus o stea la margini de arta mea consoane/piroane scot din vocale sângerând gemene perechi pe rând încep aural înot merg la Maica Precista mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
postmoderne care dizolvă orice tabuuri. Erotismul poeziilor este, în același timp, diafan și truculent, amestec de promiscuitate și sublim: "Te iubeam atât de platonic,/ Încât mi se bătuciseră irișii/ Care-ți călcau sânul,/ Ca-ntr-un descântec de mai/ Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai,/ Din tâmple îți abureau vălătuci de luceferi,/ Se umpluse planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
e frig și frigul din mine nu-i un frig din afară. Deseori am de spus cîte ceva important, dar amîn lăsîndu-i mai bine pe alții să spună lucrurile lor importante. Noi sîntem deja în secolul XXI, moartea venită din cer la New York are o vechime de un an, iar locul dezastrului încă fumegă. Aud pe geamul de sus al mansardei picurii grei și nu pot să nu mă gîndesc la niște cîntecele și poezii despre ploaie și melancolii cu supărări
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
finalurile se mai revizuiesc iar povestitorul se răzgîndise? n-ar fi fost nici o brînză prin preajmă nu era nici urmă de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul poveștii așa că m-am întins în iarbă și am privit cerul cu sutele sale de reproșuri strălucind ca niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
împrumut niște haine. Nici nu știam că parfumul meu miroase așa tare! Am și rimel de păr? Zehra își dă jos baticul, că altfel n-are voie în discotecă. Hai c-a postit toată înălțarea lui Mohammed în al șaptelea cer, ce contează câteva ore! Am o geantă albastră? Sunt o dulce, să stau cuminte și să-nvăț, că se-ntorc repede! Nu mai învăț nimic, că mă doare capul de la mirosuri. Și pulovărul de acasă avea așa un parfum fin
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
greutate - clipă de clipă! - altă vîrstă cuibărindu-se-n mine: trupe de păpușari plecîndu-se ceremonios la sfîrșitul reprezentației/ capetele de cîrpe ale păpușilor nimic altceva decît aceste puncte-puncte pe linia norocului. în mulțimea de gură-cască surdo-muții își plimbă surîsul pe cer!) * * * nu mă mai plimb/ nu mai trec peste podul cu patru melci de ipsos la capete; la marginea poligonului de tir nu se mai adună cei care pariau pe navete de bere că vor împușca cît mai multe dintre statuile
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
pe resturile vegetației din anul trecut, așa cum obișnuiește să se țină bruma. Erau niște cristale împletite atât de complicat, de un geometru subtil, căzând în aer în linie dreaptă, fără să danseze în inele repezi, direct din albastrul întunecat al cerului din orașul marțial, Stockholm. În limba laponilor din Suedia există neobișnuit de multe cuvinte pentru a denumi zăpada, felul ei de a se lipi de pământ, de a străluci, de a se întuneca, de a cădea, de a dansa, de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața cu ochii-nroșiți de scrumul viselor colorate de peste noapte copil vara îmi plăcea să mă urc în vișinul copt de la marginea plațului coboram pe la amiază cu gura-ncuiată cerul gurii roș-albastru-nnegrit astăzi cînd nimic din toate acestea nu-mi mai e la-ndemînă caut doar cuvîntul ce nu vrea să(-mi) rămînă Moștenire Precum paianjenul pe pînza lui proaspătă lasă și poetul bietul moștenire o dîră de viață perimată pe
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi, O singură zi ce pe străzile noastre Și-acum rătăcește Lebedele ucise au înviat cine ascultă, Cine împarte vorbele, Cine a spus lebede? Cum de-au ajuns orele în calendar
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi, O singură zi ce pe străzile noastre Și-acum rătăcește Lebedele ucise au înviat cine ascultă, Cine împarte vorbele, Cine a spus lebede? Cum de-au ajuns orele în calendar? Furnicile au
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf gros albit de
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
pasaje de o calmă serenitate în fața Timpului, în care starea de veghe și luciditate favorizează deznădejdi și iluzii ("Cu duminicile, hotărât lucru, e greu de luptat. Mă închid în mine și-n mansarda mea, care e din nou primitoare din cauza cerului parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
unde i se agravează boala-i necruțătoare și moare în toamna anului 1852 la 29 noiembrie. A murit singur - scria un cunoscut al său - la 600 leghe depărtare de țară și de familie; fără să fi revăzut o singură dată cerul patriei, fără să fi îmbrățișat o singură dată pe mama sa. Aceasta mi se părea înspăimântător, oribil. E cea mai crudă dintre morți. Istoricul și patriotul român a fost autorul lucrărilor Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Prietenul tău - scria el lui I. Ghica - pe care l-ai iubit ca un frate nu e cu puterile vlăguite... el a pus la rezon suferințele... mă voi lecui și voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia cu cărți Așezată pe mormanul global De gunoi. Nu prea se mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee, Degetele lor au devenit tastaturi, Inimile lor, harduri. M-am retras strategic în chilia cu cărți Într-un colț îngerul surâde "Bucură-te
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
-te încă" îmi șoptește el, "bucură-te În chilia ta cu cărți De pe mormanul global de gunoi Ce te poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
noaptea. Totuși curiozitatea învinsese. - Vorbești prostii, Sofica, spuse ea pe un ton peremptoriu. Ce să mai caute băiatul aici? Nu vezi că țara-i inundată de ruși, ei nu cântă numai la balalaică... Toți au muzica în sânge și toți cer de lucru. Pe străzi nu se mai vorbește decât rusește. Au creat o concurență enormă. Bașca armata, bașca războiul care pare să bată iar la ușă. Nu vedeți unde am ajuns? Ne conduc magrebienii, ultraortodocșii și coloniștii, rabinul Ovadia Iosef
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
prin hârtii atunci când nu sunt de față. - Și i-ai dat drumul? - Bine-nțeles, chiar vă rog dacă aflați de o fată bună, cinstită, să mi-o recomandați și mie. Ce să facem, suntem la discreția lor, le dăm cât cer, chiar mai mult, pentru că nu putem să trăim fără ele, dar nici... Liza, odată pornită era greu de oprit. De la femei de serviciu trecură la prinți și prințese, atât de drăguțe, de moderne, de democrate. - Ați văzut cum s-au
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte Au început să mă viseze. Simțeam un rece de statuie Suind în sânge și obrazul Mi se-nvechia pe foaia mută, Și dacă nu-mi suiam privirea Spre cer către un cârd de berze Care vâsleau atunci spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
de vedere cronologia Crailor... se potrivește, se "îmbucă" perfect cu aceea din Remember. Acțiunea berlineză din Remember se întinde peste două anotimpuri (primăvara tîrzie și vara, terminîndu-se la începutul toamnei, acea "toamnă spelbă a țărilor de secară și bere, cu cer searbăd" - p. 50), cea din Craii... peste toate cele patru anotimpuri ale unui an întreg (dar patru alternează cu trei în Craii... , această alternanță fiind la originea enigmelor numerologice propuse de roman). Importantă în construcția temporală a nuvelei Remember și
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
seminarului său, profesorul Petranu a desfășurat odată panoplia erudiției sale, vorbindu-mi câteva ședințe de-a rândul despre degetul arătător înălțat al mâinii lui Platon, din fresca amintită adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu le oferea nici un reper, dimpotrivă, le accentua senzația de pierdere, de rătăcire. Dormiră o noapte în legănatul osiilor și în țăcăneala roților. În dimineața zilei următoare auziră bubuitul tunurilor. Nu-și dădeau seama dincotro venea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pește & Peggy, Peggy, firește, Peggy & înotam înainte și după faimoasele mele sarmale în transparența metafizică a anului 1930: de atunci fiecare an & fiecare decadă sînt pasăre țestoasă, pasăre sau pește; în 1989 pasărea mea s-a înălțat din nou la cer & apoi s-a născut în chinuri broasca țestoasă cu urcușul ei chinuit, apoi vine din nou peștele. Lucrurile țintesc sus & departe. Arată-ne, Timpule, cum înoți tu. Baton Rouge 5 ianuarie 2002 La 48 de ani în Ierusalim Mustața mea
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]