2,847 matches
-
pierdute, provocată de ruptura abisală dintre conștiință și abstractizare"51. Natura paradoxală a unui stil, care pendulează, inegal, între intelect și emoție a expresiei, în favoarea celei din urmă, se răsfrânge asupra conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau poezia ca terapie, ca formă de recuperare a unui timp pierdut, a unui spațiu originar, aproape paradiziac, regăsibil și înțeles doar cu ochii sufletului. Iar, dacă paradisul este un illo tempore, atunci calea cea mai simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
umană. Desigur, trebuie să ținem cont de faptul că orice text parțial e, de fapt, un fragment deschis spre textul general, prin urmare, pentru înțelegerea textului ca întreg, trebuie, inițial, înțeles, fragmentul. În această notă, dansul în ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului (în bălți de lumină) devin ritualuri mistice, menite să îndepărteze răul sau, dimpotrivă, capătă conotații tragice, asociindu-se ideii de moarte, iar atunci: "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutica plina de riscuri si de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
minunată vârstă a tinereții. Descântecul de ploaie, poezia de referință a primului volum al acesteia, se opune Păsării tăiate, prin prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții. Într-o analiză tematică, imaginea dansului, strâns legată de ideea de ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului este unul mult mai jovial, decât la Ileana Mălăncioiu, sau, cel mult, plin de responsabilitățile acelei vârste, dar nicidecum macabru. "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutică plină de riscuri și de responsabilități, din care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3 (2007). Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea. Traduceri de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu. București, Editura Univers, 1999. Alexiu, Lucian, Poezie și ceremonial, în "Orizont", nr. 22 (1990). Aguirre Romero, Joaquín María, Ana Blandiana o poetică a umilinței, în "Observator cultural", 487, 2009. Armașu, Liliana, Ana Blandiana, poeta prin excelență, în "Clipa", 5 (2007). Bachelard, George, Le nouvel esprit scientifique, 15e édition, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dinamic, febricitant, de o carismă în care feminitatea de superioară esență se împletea cu inteligența provocatoare. Intervențiile ei, în presă și în manifestările publice, păreau să aibă spontaneitatea unui discurs îndrăgostit, însă alura euforică, efect al bucuriei de a săvârși ceremonialul hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă surâzătoare și de suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
imensa uniune a oamenilor liberi", "perfect cetățean aliniat în muncă", "pacificarea omenirii", "convocarea plenarelor", "genială inspirație", ridicarea unei persoane "la rangul suprem", identificată "pentru masele democratice cu Dumnezeu", care este "închinată și mărită", "într-un cult care întrece tot fastul ceremonial al vechilor religii". În astfel de formule sunt ușor de recunoscut expresii ale propagandei comuniste incipiente din România, în speță impunerea cultului extrem al celui numit "genialul conducător al omenirii, I.V. Stalin"36, acreditând trimiterea Elvirei Sorohan, citată anterior, la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cult capabil să satisfacă spiritul modern. Știm deja că visul său nebunesc era de a scrie o carte, o singură Carte, presupusă a împlini toate așteptările și nevoile contemporanilor săi. Totul era imaginat cu o minuție maniacală, ca un adevărat ceremonial plin de simboluri sacre, ce s-ar fi exprimat într-o lectură publică. Dar Cartea nu a mai apărut, poezia trădîndu-și propria liturghie și menirea de rit social prin "uciderea" versului sacru al metricii franceze, alexandrinul. Și atunci, cu doi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Radicalitatea gândirii și violența interpretativă / 307 Capitolul 6. O strategie neconvențională seducția / 313 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian? / 313 6.2. Etapele seducției / 317 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial / 318 6.2.2. Etapa estetică a seducției. Seducție și provocare / 319 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică / 321 6.2.4. Apoteoza lipsei de seducție: transpoliticul / 322 6.3. Seducție și retorică / 324 6.3
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al anomaliilor. Cele trei figuri dominante ale acestei etape, și anume obezul, ostaticul și obscenul, demonstrează, prin profilul lor, dispariția seducției sau, cel mult, transformarea ei în "fascinație". 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial Etapa rituală a seducției conține acea imagine "pură" a sa, în care totul are loc în interiorul unui ceremonial sau al unui agon. La Baudrillard, legea aparențelor decurge firesc din faptul că la baza oricărui tip de seducție se află puterea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor, dispariția seducției sau, cel mult, transformarea ei în "fascinație". 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial Etapa rituală a seducției conține acea imagine "pură" a sa, în care totul are loc în interiorul unui ceremonial sau al unui agon. La Baudrillard, legea aparențelor decurge firesc din faptul că la baza oricărui tip de seducție se află puterea metamorfozei orice trebuie transformat pentru a fi învăluit într-un ritual care captează. În această lege se găsește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al acestei etape pentru că ea poate face trimiteri la altceva decât cunoscutul, vizibilul, raționalul. 6
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o formă ascetică de probă spirituală, dar și pedagogică, un fel de "maieutică" erotică și ironică în același timp; • formă de duel, agon, joc războinic 522. 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică Stadiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
52. 277 Ibidem, p. 65. 278 Interpretând căutarea barthesiană a gradului zero al scriiturii, Maurice Blanchot notează în Spațiul literar, trad. de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1980, p. 282, că "literatura începe odată cu scriitura. Scriitura este ansamblul de ritmuri, ceremonialul evident sau discret prin care, independent de ceea ce vrem să exprimăm sau de felul în care exprimăm, se anunță evenimentul că aceea ce este scris aparține literaturii, iar cel care citește acel lucru citește literatură". Prin această poziție, M. Blanchot
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decorat în consecință, cum este casa-atelier-muzeu a lui Gustave Moreau, a lui Fernand Khnopff sau a Ceciliei Cuțescu-Storck. Mai mult decât atât, pentru artistul decadent / simbolist la maison c'est l'homme même. În salonul ținut de Macedonski, un anumit ceremonial care deschide către o pătrundere treptată, ințiatică, într-un spațiu sacru al poeziei, cu revelarea funcțiilor sacerdotale ale unor obiecte (dintre care cel mai important este tronul pe care se așază oaspeții care citesc) poate face trecerea spre atelierul Ceciliei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
impietează ritualul. Kimon Loghi așază acest altar în cel mai îndepărtat punct al fundalului, stație terminus pentru cortegiul de tinere femei care se îndreaptă către el pentru a oficia un ritual, de asemenea, învăluit în mister. Este vorba de un ceremonial de nuntă sau despre un rit al vegetației, descris de titlul principalei reviste secesioniste vieneze, Ver Sacrum? Obscuritatea face parte din regula jocului și întreține misterul. Loghi a evitat prim planul și din considerente de ordin strategic: asemănarea cu pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în barcă, reflectă o stare sufletească, muzica fiind scoasă din cadrul formal al sălii de concerte, al muzicii de cameră, cadru pentru care muzica, precum în romanul Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu, joacă rolul de liant social și ceremonial de revendicare simbolică a unui statut aristocratic. Într-o atmosferă crepusculară, muzica solitarului violonist transpune o état d'âme a cărei cameră de rezonanță devine întinderea de ape. Remarcabil mi se pare însă un tablou puțin cunoscut al lui Ipolit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind de la datele armoniilor horticole. Plantele și în special florile constituie elementele definitorii pentru decorativismul Art-Nouveau. "Profunzimea" decurge și din caracterul aproape ceremonial al gestualității. Cecilia Cuțescu-Storck ritualizează cele mai simple gesturi, prinzându-le într-un medalion de armonie și solemnitate, precum într-o serie de picturi decorative ale lui Puvis de Chavannes, spre exemplu, Sorbona (1886-1887), decorul amfiteatrului mare de la Sorbona, apropiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
știm în ce măsură artista era la curent cu scrierile teozofice ale lui Madame Blavatski și colonelului Olcott sau dacă citise opurile lui Eliphas Lévi, Edouard Schuré, Joséphin Péladan sau Stanislas de Guaita etc., însă intențiile sale sunt destul de clar precizate. Aspectul ceremonial al țigăncilor ei, extras parcă unei arii cultuale pe care Serafina Brukner o înscrie în spațiul civilizației hinduse sau egiptene, este dublat de spiritualizarea acestora în detrimentul senzualității. "Cecilia Storck, cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai simple, dar esențiale într-o cultură edenică a culegătorilor, redusă la rudimentele vitale. Fructele pământului se oferă cu ușurință culegătoarelor, într-o lume în care elementul animal lipsește sau este îndepărtat. Ceea ce transformă activitatea banală a culesului într-un ceremonial cu o semnificație superioară este personajul central, care pare să oficieze în cadrul unui cult solar. Cecilia Cuțescu-Storck găsește la aceste țigănci plăcerea de a trăi într-o deplină libertate, asemeni păsărilor, în mijlocul unei naturi care pare să răspundă euritmiilor gestuale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la marginea mării"573. Fumigațiile și encomionul nu lipsesc, masca în ghips a lui Dante este acompaniată gemelar de bustul în bronz al poetului, opera lui F. Storck. De efect considerabil este însă tronul, piesa principală de mobilier, care servește ceremonialului poetic. Tronul fusese făcut după indicațiile poetului ca și întreg mobilierul, și se poate spune că acesta reflectă propria sa viziune asupra interiorului salonului-templu. Sensul alcătuirii tronului este comunicat doar celor inițiați sau se comunică într-un mod revelatoriu neofitului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lirici, oficianți cavernoși, sunt numiți "macabronzi". Călinescu este un fin plastician al interioarelor, talent exersat și în romanele sale. Criticul-romancier înregistrează efectul de atmosferă solemn-sumbră prin pletora de plușuri, cât și atenția acordată detaliului menit să ofere un cadru de ceremonial ocult sau de curte bizantină cenaclului macedonskian. Luxul, ca și materialele fine, imitațiile de pietre prețioase, aromele, sugerează o condiție princiară, Excelsior-ul macedonskian, pe care Poetul îl recomandă de pe tronul său. Poezia reprezintă o încununare aristocratică a unor calități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ordin estetic. Regimul nocturn al desfășurării de incantatoriu medieval al cenacului are și o notă liturgică, poetul oficiază un ritual estetic, se disociază de spațiul profan pentru a fi introdus într-o dimensiune sacră, cea a poeziei. Întreaga recuzită, precum și ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aclimatizată. Acest obicei al fumigațiilor cu cânepă este atestat la sciții de pe Nistru și Nipru, considerați a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face abur (... Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle.” O altă sursă este Strabon, care amintește de preoții traco-misieni, care se abțin de la orice fel de aliment din carne
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
valențele magicoterapeutice ale acesteia din urmă de contactul cu omul. Astfel, unele gesturi sunt pentru prezervarea virtuților plantei, iar altele sunt pentru sporirea lor. Asemănarea scenariilor rituale de recoltare a mătrăgunei cu alte plante se explică prin apartenența unui complex ceremonial comun. Dacă la Început mătrăguna era reținută pentru proprietățile botanice, curative, cu timpul, În special În perioada Evului Mediu, valențele farmaceutice pierd În favoarea presupuselor virtuți magico-mitice, transformând-o În „plantă a vieții și a morții” sau plantă sacră. Este de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]