2,007 matches
-
bogat. —Nigel? Nu prea cred că m-aș simți bine să-i cer bani cu Împrumut fostului tău prieten. —Fost? Da’ cine ți-a zis că ne-am despărțit? — Nimeni, am presupus doar că după ce... știi tu...toată chestia cu chiloții... — Ne descurcăm. El se duce la un psihanalist. Îl ajută să studieze mai atent relația pe care a avut-o cu tatăl lui. Se pare că a fost foarte dominator. Drept urmare, Nigel a crescut cu o nevoie acută de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă: doar în chiloți și cu maioul de mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și gândul că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să ne intuim unul pe celălalt, de când ai început să te ciondănești cu mama ta. Știi, așteptam momentul acesta, am stat cu brațele încrucișate atâția ani. Ai întâlnit zâmbetul meu la ieșirea din baie, pentru că acolo vă încăierați întotdeauna, în chiloți, cu fardurile de ochi răsturnate în chiuvetă. Ți-am zâmbit. Și tu mi-ai zâmbit. Mama ta s-a enervat: — În sfârșit, aveți aceeași vârstă, a spus. Ea nu vroia să-ți cumpărăm scuterul, nici eu nu vroiam, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând dezordine în casă. Împrăștiam sistematic, peste tot, cărți, chiloți, resturi de mâncare. Îmi plăcea să violez locurile modeste pe care mama le păstra dichisite toată iarna. Iar când, la sfârșit, fiecare lucru era din nou la locul lui, reușeam să supraviețuiesc mai ușor între pereții aceia pentru că păstrau amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în care se zărea fondul de ten pe care Italia și-l întindea pe față. Pe jos era un coș de nuiele, am ridicat ușor capacul, înăuntru erau câteva haine murdare. Privirea mi s-a oprit pe o pereche de chiloți mototoliți. Și am simțit în mine o voce grea care mă implora să-i vâr repede în buzunar și să-i iau cu mine. Am ridicat din nou privirea în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plastic agățată de haină, halatul hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să te iau la ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
când are o privire fixă și întunecată, cu maxilarul relaxat, mă gândesc: Ce face femeia asta aici? Ce legătură are ea cu mine? De ce nu stă în casa de peste drum, cu bărbatul pe care uneori îl văd plimbându-se în chiloți, un bărbat robust cu un pic de burtă? De ce nu traversează strada, intră pe poartă și se duce acolo, să scotocească în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
veneam de la o petrecere. Mă simțeam stânjenit. Mi-am desfăcut papionul. Simțeam în gură un amestec de gusturi, mi-era sete. Ea stătea în picioare lângă perete, sub posterul cu maimuța. — Ca pe vremuri, zise. Își deschise halatul. Era fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete care atârna strâmb, smulsă de dorința mea în după-amiaza aceea de vară atât de departe acum. Era acolo, lucea sub privirile mele. Își înălță brațul: — Ajutor..., bolborosi. Ajutor..., imitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund în ea, în timp ce apa alunecă în grămăjoara noastră de căldură ca într-o seră. Fețele lipite, iar dedesubt plăcerea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în mijlocul străzii. Momentul următor este din nou opac, obositor, incert. Puține gesturi stângace, o aranjare, o mângâiere, o rușine în plus. Am făcut-o și nu trebuia. Am o soție însărcinată care mă așteaptă acasă. Nu-i nimic, ia-ți chiloții, Italia. Și eu, îmi trag pantalonii în grabă și cu neplăcere sub impermeabilul care pare o cârpă bună de aruncat. Nu ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în cele din urmă. Deci avusesem dreptate. —Floare la ureche. Era expresia lui Harry, și tonul voios părea potrivit în situația dată. Am ridicat privirea la timp ca să o văd dându-și jos pantalonii de casă. Pântecul ei întins sub chiloții de un alb virginal. Pielea de deasupra lor era subțire și palidă ca un pergament, în contrast cu brațele și picioarele ei bronzate. Va avea loc în cabinetul doctorului. Cu un anestezic local. —Ești sigur că vrei să faci asta? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să-și trăiască propria viață. Acum doarme În brațele amantei, Într-un hotel din Italia, cu genunchiul Între genunchii ei, ca un om satisfăcut. Dar În viitorul foarte apropiat va descoperi că și tânăra iubită poartă un tampon igienic În chiloți, și ea folosește deodorant ca să atenueze mirosul transpirației și al altor secreții, și ea se unge În fața oglinzii cu tot felul de creme grase și poate că se culcă alături de el noaptea cu părul plin de bigudiuri, Întocmai ca nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a-i pune cincizeci de gin în biberonul cu lapte. Dar nu trebuie să fie așa mereu! Există și copii cuminți, copii care nu distrug casele altor oameni, care citesc cărți și cos pe etamină și nu-și dau niciodată chiloții jos în public. Mark m-a privit neîncrezător. — Dar noi nu cunoaștem nici unul, nu-i așa? Gândește-te la toate momentele fericite ale vieții noastre, mii de astfel de momente..., aici vocea lui s-a întrerupt brusc, luându-i ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
despre mine, că sunt o pudibondă. Și poate că sunt. Mă uit în altă parte în timpul scenelor de sex sălbatic când sunt la cinema, nu am folosit cuvântul „uter“ într-un loc public și nu posed nici măcar o pereche de chiloți tanga. Dar sunt sigură că există o femeie promiscuă și-n mine, care vrea să scape de pantofii cu talpă joasă, disperată să iasă la lumină și să poarte un sutien Wonderbra. Doar că nu am avut niciodată curajul. Ieșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vei scoate în lume și-mi vei arăta, am spus eu mohorâtă, două tinere celibatare îmbarcate în marea aventură. Ar fi trebuit să-mi arăți ce să fac, cum să stau pe scaunele de la bar fără să mi se vadă chiloții, chestii de-astea. Maria țâțâi. —M-ai ascultat pe mine toții anii ăștia perorând despre asta, deci știi cât știu și eu. Și dacă Danny ar fi un morocănos chel, lipsit de simț vestimentar și cu un gust dezastruos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmi povestea Maria foiletoanele ei despre întâlniri dezastruoase de la primul sărut la sărutul de rămas bun. Oare Ed o să apară la mine acasă deseară cu un CD cu Barry White și prezervative cu arome? Să-mi pun cei mai buni chiloți pentru orice eventualitate?“ Am hotărât că nu voi sta acasă în seara respectivă, ca să fiu sigură că nu se va întâmpla nimic de genul ăsta. Dar nu puteam amâna stadiul următor la infinit. Urma să-l văd pe Ed sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pășit cu grijă în hol călcând din greșeală pe Martha. În vârstă de 2 ani. Așa-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți, încăierându-se pe podea, urlând isteric, lovindu-se și pocnindu-se unii pe ceilalți și țipând după mama lor. Tally veni în hol și mă ignoră până separă monștrii, îi controlă să nu aibă răni grave și-i trimise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca femei, și știți care e acela? Așteptă să se facă liniște totală. —Dominație. Și atunci a tras din partea din față a costumului, sfâșiindu-l cu o singură mișcare și rămânând într-un combinezon din piele și o pereche de chiloți tanga cu ținte ascuțite. Din culise, i se aruncă un bici și un fel de băț din piele. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, toate femeile din jurul nostru și-au deschis gențile de unde au scos un întreg arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că totul era încă la locul lui, palpabil, a rânjit, a mai tras câteva fumuri, apoi însă a alunecat în somn, respira liniștit, arăta delicat. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
știa cum și de la ce, nu l-a mai ajutat nici o mângâiere și nici o vorbă bună. Și nici măcar mirosul câmpului proaspăt cosit nu mai părea suportabil. Claia noastră de fân era turtită când ne-am ridicat - ea, ca să-și caute chiloții, eu ca să mă închei la nasturii de la pantaloni. Apoi ne-am pigulit firele de fân de pe noi, fiecare pe ale lui, bănuiesc. Dar, atunci când ea a început să ridice fânul la loc în claie, probabil că voi fi ajutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum se cuvine. Până și chiloți și două cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de lână, care avea să-mi mai țină multă vreme de cald. Și, pe deasupra, pater Fulgentius mi-a mai băgat pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ușă, iar eu țipasem „Intră, ușa e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând dulapuri, citindu-mi scrisorile, uitându-se în sertarul cu chiloți, chestii din astea. Realitatea a alergat și-a adus Rațiunea. Și după o încăierare, amândouă au reușit să dea afară Nebunia Temporară și să-i trântească ușa în nas. Nebunia Temporară zăcea acum pe pavajul din parcarea minții mele, gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spre dormitorul Annei. Ușa de la camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era cazul să-i mut. Pentru că Annei nu avea să-i trăsnească prin cap că e ceva în neregulă când avea să-și schimbe chiloții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]