1,778 matches
-
amorțit, teren degradat, cer înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, țări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pozeuri” - unora li se pare mai interesant a poza În artist ratat decât În a fi ceea ce sunt, adică un merituos șef-contabil sau administrator de bunuri! -, putem conchide că „nefericirea” de a fi neîmplinit, „ne-realizat” (deoarece te compari mereu, chinuit, cu cei mai mari!Ă e rezervată doar celor care produc valoare cu adevărat; cei ce pozează În ratați și-și poartă peste tot, ca un panaș, „creasta lor frumoasă și impresionantă, viu colorată” de „vitregiți ai istoriei sau ai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tabere ține, cred eu, mai mult de natura persoanei, de temperamentul său, ca și de motive afunde, iraționale, cele care dictează și atitudinea În fața vieții și a morții. Cioran, deși o natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie senin Îndurate În lupta pentru a se impune nu numai Într-o limbă extrem de orgolioasă, dar și Într-un gen În care fancezii sunt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceste calități sau caracteristici temperamentale mă Împing În unele „gropi” ale ridicolului, ale unor eșecuri momentane și infantile, ale unei imposturi de moment ce provoacă la nu puținii inși sarcastici din jur trombe de amuzament. Cioran a fost o „ființă chinuită”, În sensul cel mai Înalt - a fost adică viu până când și-a pierdut luciditatea, „Îngropat până la bărbie, până la frunte și ochi” Între noi, În existență, Împărtășind solidar cu noi drama mereu irațională a prezentului istoric și politic, ezitând de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deși eu voiam cu totul altfel. Sărutări de mâini doamnei directoare și multă sănătate, spune-i că o rog să facă tot posibilul să mi te expedieze ramburs mie. Cred că mă va înțelege și va da dreptate „tinereții noastre chinuite”. Mă tem totuși că va ploua. Fie orice va fi, te aștept la gară cu căruța. Ți-aș pune limuzina la dispoziție dar tocmai acum e defectă și necesită mai mult timp pentru reparații! Scuză-mi hârtia, știi că sunt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
roiurile de pe traseu, Galbeni prezentă atît de suspecta normalitate, trenul sistem de referință privilegiat și firescul Galbeni fuge cu suta de kilometri pe oră! am dat Galbenii pe lucru imposibil, gara fuge cu suta pe oră, normalitatea este suspinul creaturii chinuite etc., cf. Marx, normalitatea delict pedepsit tacit, artă în care ne exercităm cu toții, să facem marfă din lucrurile gratis, arta tradițională mozaică, dar o țin și creștinii! Gara Bacău, sala de așteptare cu patru suflete de oameni invizibile, trupuri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
relație, mulți cred că e nevoia de a te f... mereu, dar e vorba și de sentiment, încredere, ei, prietenie, da! dar nici nu vrei tu, societatea îți comandă, libertatea greșelii este a ei! Copșa Mică, Ardealule pe văi, păpușa chinuită plutind pe tine! atîta putreziciune cu trupul silueta dealului în noapte, crestături pe coamă, aberant, coșul înalt cît mai scoate fum fabrica de negru de fum, și la tine tot preoții sînt dușmanii, denominațiune neoprotestantă, deși te rogi și mergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
roșie!" MS 10 DTU Dacie vișină putredă, fotbal în marcaje cu rumeguș, de la nori în sus au uns cu brumă, halta Borzia bîrne, bisericuță în lemn, în limbajul gata vorbit muntele ruginiul frunzelor arde solul Hercule jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, "Crina Tex SRL Bar" Răstolița, reclama concurentă poeticii, brazi ușile de evacuare în rugină joacă nenumărate, nu ia foc nimic neregenerabil, aviz piromanilor! km 219+1 pe liturghia Eminescu, mărturia de piatră, Din sfera mea venii cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aminte și de numele meu, care se aseamănă fonetic". Bietul om transpira și se bâlbâia, căuta cuvinte și nu prea le găsea sau le deforma, iar eu îl ascultam tăcut, urmărind condescendent eșecurile semantice și erorile fonetice din discursul său chinuit, până când mi s-a făcut milă de el și atunci, pe un ton cât se poate de firesc, am dat drumul unei fraze care l-a lăsat mut, uluindu-l de surpriză: "Domnule Flămânzeanu, dacă îți vine mai ușor să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că cineva a prins sacoșa ce atârna de umărul lui și se crampona de ea să n-o scape din mână. Yoffe s-a întors către omul ce se agățase de sacoșă și acesta, un bărbat mărunt cu o față chinuită și cu o chelie pronunțată, când în sfârșit a întâlnit privirea lui Yoffe, a slobozit în limba rusă o frază care pe mine m-a răvășit cu totul. Bietul om a spus o dată și încă o dată, întru totul extaziat: "Și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bănuții oferiți, necesari la îndeplinirea unui vis: o mașinuță cu baterii. Dintre atîția copii, pe unul nu-l pot uita ușor. "Un colindător fantastic" (p. 161) era un copil al unui bețiv, o perlă care strălucea în noroiul unei vieți chinuite. Un copil care nu putea să îndrepte ce era strîmb, care vedea ce tatăl său nu putea să vadă. Aș fi vrut să-l mai întîlnesc pe acel omuleț în devenire dar, din păcate, existențele noastre nu s-au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-au tratat toți flămînzii care ne-au călcat pragul casei. Așa se face că mama a plecat în Oltenia, să ne aducă ceva porumb, ca să putem ieși din blestematul an de foamete dat de Dumnezeu. Scoarțe frumoase, țărănești, șervete chinuit cusute, ceasul tatii de argint, puținele inele și inelușe de aur s-au strîns în bocceaua mamei și au plecat să ne aducă salvarea. Nici bine n-a trecut mama muchia dealului, că noi și așteptam revenirea ei, ne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încheie mai repede această aventură neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Mizerie fără farmec Într-una din zile mi-am făcut timp pentru o plimbare mai acătării. Cu pași domoli, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în puterea icoanelor. În noaptea de Înviere preotul i-a dat și fetiței o iconiță cu Iisus Hristos. Această iconiță a creat o imensă bucurie în micul ei univers, o palidă rază de speranță. A înțeles că după această viață chinuită urmează o altă viață în care și ea se va bucura de o existență ca a celorlalți oameni. În mintea ei, Floricica și-a întipărit ideea că dacă pleci mai repede din lumea aceasta vei suferi mai puțin. Știa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat peste voi! Cum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt două ghișee. Vă adresați la ghișeul din dreapta. Eduardo merge cu genunchii lipiți. Nu, cu siguranță că nu mai ajunge pînă la capăt. O să explodeze. Ca o bombă. Oare se moare din asta? Ce lung este culoarul ăsta parșiv! Parcurge chinuit traseul, bate la ghișeul din dreapta. Un om se foiește înăuntru și nu-l bagă în seamă. Bate din nou, cu forță, nervos, asasin. Ce ai, camarade? Am auzit, ai răbdare. Dar sînt teribil de grăbit, vă rog, nu mă țineți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt necesari trei mii de dolari. O să mă ajute frații. Nici Maria nu-i convinsă cînd îmi răspunde. Fața ei care a acumulat multă suferință și a întipărit-o pe veci, se contorsionează a durere. Sînt impresionat de femeia asta chinuită și cu aspect fragil și încerc să rog pe cineva din țară să-i contacteze rudele. N-au venit la întîlnire neamurile, îmi răspunde amicul meu din Iași, neutru. Insist și rezultatul este același. Dar Maria așteaptă cu sufletul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foc. În sfîrșit, un mijloc la fel de atroce, este înghițitul sodei caustice, acidului clorhidric și altor derivate ale acestor produse. Sinuciderile nu sînt mai frecvente în Cuba decît în România, iar cauzele sînt aceleași. Numai că nu toți oamenii disperați, necăjiți, chinuiți, înșelați în amor, recurg la sinucidere. Unii au caractere foarte puternice și găsesc alte soluții pentru disperarea lor. În Cuba, divorțul se obține foarte ușor. Unul dintre soți se duce la un fel de notar, declară că se desparte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stradă, la slujbă, la operă, peste tot. Veronica avea doar o singură prietenă mai bună, Mioara, care, ca și ea, își creștea cu trudă copilașii româno-latino-americani. Acolo beau o cafea împreună și mai vorbeau românește și chiar își consolau sufletele chinuite. La Mioara, un cubanez repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días a todos! Buenos días, Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se deschide în amintirile sale și prin ea vede timpurile de atunci. Tăcerea devine jenantă și eu mă feresc s-o trezesc, s-o aduc la realitate. O las să revadă durerile și plăcerile care stau ascunse în acest suflet chinuit. Își revine într-un tîrziu și reia absentă narațiunea. Avea o cameră într-un amărît de hotel pe Malecón, aproape de hotelul "Riviera". Ardea sîngele în mine. El nu vroia să meargă mai departe, știa că nu o să ne mai vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unuia și aceluiași om, însă în cazul petiționarului experiența a arătat că e posibil. Ce mai lipsește sau ce mai poate lipsi soartei sale, așa cum este ea plăsmuită? Un mormânt. V. Este clar ca lumina zilei că își va pierde chinuita și trista viață în cazul în care, copleșit de necazuri, va cuteza să se întoarcă în fosta sa patrie. Oricine cunoaște cât de cât stăpânirea turcă, precum și istoria și situația acestor țări, poate confirma acest fapt. Nici unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de două ori experiența de a dezbrăca zeghea pentru haina de front și nu știm care experiență a fost mai dramatică, din iconomia lui Dumnezeu se întoarce în universul carceral pentru a întări sufletește prin versul său mii de suflete chinuite: Doamne, fă din suferință pod de aur, pod înalt Fă din lacrimă velință ca-ntr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte, din căderi, urcuș alpin. Nu întâmplător Gyr
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
o biserică ruinată: [...] Bisericuța sântă/ În care nu preoții ci vânt și cobe cântă/ E sufletu-mi92. Este un punct nodal al vârstei poetico-reflexive care declanșează o multitudine de stări simultane: amintirea mamei, a iubitei moarte, scufundarea ireversibilă în propriul suflet chinuit, senzația adâncă a risipirilor iremediabile. Lângă cimitir, deasupra criptei negre a sfântului mormânt 93, salcâmii își scutură floarea, timpul trece implacabil cu aceleași legănări. Este atâta disperare omenească, dar și atâta jale poetică într-o asociere spontană cu moartea iubitei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
său prieten Marin Sorescu (și nu numai lor). Umilit și marginalizat, s-a stins pur și simplu, uimit de pâcla ce începea să acopere steaua poeziei într-o lume a pragmatismului sensibil doar la "ochiul dracului". A fost un suflet chinuit. Fata pe care a adoptat-o prin anii '80 îi poartă numele și, cu devoțiune, îi editează postumele și-i cultivă amintirea... Iată și un mesaj premonitoriu primit în 1991 de la Corneliu Sturzu. Poet fiind, l-a scris în versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cunosc. Pe cei sosiți nu-i mai interesează de tine, un neputincios, prietenii dacă i-ai avut ori au decedat sau nici ei nu se mai pot mișca, și ai ajuns în mod categoric un bătrân al nimănui, un bătrân chinuit, neîngrijit. Cei interesați îți iau totul, de față cu tine sau pe ascuns, încât, încă odată se dovedește că problema bătrâneții este nu grea, ci cât se poate de grea, că pe unii îi găsesc decedați în case, cine știe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]