2,063 matches
-
O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor sau răsfoind pliantele unor chioșcuri deschise la această oră. Tineri măslinii, cu cercei în urechi și priviri la pândă, împart invitații la „Girls show”, care - îți explică, amabili, în orice limbă - „începe peste câteva minute, într-un local din apropiere!”. Dacă manifești interes sau măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de zece seara. Forfotă mare pe străzi și la această oră, chiar dacă majoritatea pictorilor ambulanți și-au strâns șevaletele. Cumpăr, parcă pentru a mă convinge că am ajuns aici, niște ilustrate de la chioșcurile încă deschise, lucru pe care nu-l fac de obicei. Întotdeauna prefer să-mi iau albume cu texte, din care mă informez și pe care le păstrez mai bine... Panorama Parisului, noaptea, din fața Bisericii Sacré-Coeur - o splendidă construcție din piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
susținându-i cu resurse financiare faima celui mai occidental oraș al vechii monarhii. E drept că multe clădiri sunt în renovare (schele, micromacarale etc.), dar mai e mult până a se constata o „ordine” măcar la suprafață. Facem înconjurul Ermitajului. Chioșcuri de suvenire și birouri de turism. O femeie se leagă de noi, reproșându-ne, în engleză, că nu vrem să cumpărăm nimic. Ne moralizează, ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dată după care arheologii au putut veni aici pentru a reclasa totul, săpând și scoțând la iveală câteva vestigii bizantine, ruinele unei mănăstiri și ale unor bazine. Apoi, grație câtorva mici lucrări de fundație și de zidărie, odată cu apariția primelor chioșcuri cu pliante turistice, acest loc al nimănui s-a transformat vitejește într-un loc al memoriei, deși încă nu figurează pe lista Locurilor Sfinte întocmită de custodia franciscană: în Iordania nu este menționat decât muntele Nebo, promontoriu care domină Marea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lumea aparține celor care se scoală dimineața primii? Utopie de cercetaș. Circumspecții care așteaptă să bată amiaza pentru a fâlfâi drapelul reușesc întotdeauna să încaseze dividendele cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament piramidal bizar. Cenotaful cuprinde două cămăruțe foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de zile în Bulgaria. Jurnalul de călătorie în Germania (1926) înregistrează, fără complexe, impresii felurite; în trecere prin Polonia: "gări mari în vechiul stil austriac ca la Pașcani". Galiția e o "țară pustie, țară tristă". În gară la Lemberg un chioșc cu gazete, cărți de Dumas-père, Romain Rolland, Blasco Ibañez, Jack London, Reymont; "nimic de Sienkiewicz"! La Przemysl "a ajuns cu oștile sale Ștefan-Vodă." La Berlin, plimbare pe râul Spree; un mierloi "cântă moldovenește, ca-n grădină la noi, la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mesteceni. În sfârșit, iată un om care râde! Galiție țară pustie, țară tristă! La ora 9 Chedorow. La 10 și ceva ajungem la Lemberg gară de mare capitală, acoperită și cu mai multe peroane. Stăm o jumătate de ceas. Chioșc de gazete și cărți. Văd traduceri multe: Rolland, Dumas-père, Blasco Ibañez Jack London. Wladyslaw de Reymont câteva cărți de Kraszewski. Nimic de Sienkiewicz. Un mic bufet neacoperit al unei fete: ciocolată, portocale, câteva sticle de limonadă. Funcționari din gară trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un "convento", și nu pricepeam, nu aveam nici de la cine să culeg o informație, atunci era și delicat să pui vreunui român o astfel de întrebare. Soluția mi-a venit duminică, 22 ianuarie, când am găsit prin oraș, la un chioșc de presă, un fel de revistă intitulată " Ziua a opta", care pe pagina frontală, pe lângă trei tinere mai sumar îmbrăcate, concurând pentru concursul "Frumusețea Verii 1989", avea un titlu incitant pentru mine: "Lima de-a lungul secolelor". Am cumpărat revista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de strângere bruscă a brațului meu. 18. În mijlocul furtunii speranțelor În cele trei luni la Lima, unde avusesem mai multă libertate de informare, nefiind urmărit ce informații receptam de la posturile TV peruane și din unele ziare și reviste, cumpărate de la chioșcurile din oraș, încercam să mă pun la zi cu cât mai multe noutăți din viața politică a Europei, din U.R.S.S. și din celelalte state socialiste. Mă străduiam, astfel, să fiu un interlocutor avizat în cercurile diplomatice. Reușisem să am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Timișoara, publicat încă de câteva ori mai apoi de Ion Arieșanu, pe care l-am întâlnit doar pentru un sfert de oră mult mai târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile, chestie pe care o intuiam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spui că ești român? Te-ai simțit vreodată prost în calitate de român în Franța? Eu eram cândva, cu vreo patru, cinci ani în urmă, în preajma Turnului Eiffel și fiindcă voiam să lenevesc pe iarba din preajmă, m-am dus la un chioșc de presă și am cerut ultimul număr din "Le Canard enchaîné". Am scos o bancnotă de cincizeci de euro și am întins-o domnului care vindea ziare. În timp ce îmi dădea revista și restul, văzând că îmi pun banii neglijent în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dramă a copilăriei mele a fost aceea pe care am trăit-o în dimineața unei zile de miercuri a anului 1946. Miercuri era ziua în care sosea revista mea preferată la Brăila, și m-am prezentat ca de obicei la chioșcul de ziare să mi-o cumpăr. Mi s-a spus însă, vai, că nu mai apare. M-am întors acasă cu mâinile goale, nespus de abătut. Primisem o grea lovitură, care nu mi-a distrus totuși pasiunea pentru reviste. Ea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
neglijam (spre paguba mea de astăzi) plicticoasele sale solfegii, fredonând, În schimb, prin clasă din Beethoven, Wagner sau César Franck, motiv de notă proastă și corijență la muzică. Tot cam prin aceeași vreme (1905) eram abonat, clan destin, la un chioșc de pe bulevard cu un leu și cincizeci de bani pe lună și cu obligația de a restitui a doua zi ziarele fran țuzești din care citeam toată noaptea cronicile și noutățile lite rare ale Parisului, din marea presă de opinie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum era pe acea vreme Bucureștiul, sau chiar de administrația revistei, obișnuită să trimită prin poștă numărul În chestiune și cu numele celor interesați subliniat cu roșu - cei gâdilați astfel În vanitatea lor se Înduplecau, abia atunci, să cumpere de la chioșc câteva exem plare pentru propria lor satisfacție personală și a familiei. Numai În acest fel artificial se putea ridica vânzarea unei reviste În Capitală, În medie normală de 100-150 de exemplare, cu Încă zece-douăzeci, respectiv cu doi sau patru lei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am ceva important să-ți comunic, i-a șoptit Victor camaradului său, când coborau scările din clasă spre curte, în recreația aceea... Stan nu s-a arătat mirat: -Bine, a zis el cu glas stăpânit, te aștept în colț, lângă chioșcul de ziare. La șapte seara, când s-au terminat cursurile, cei doi au pornit împreună spre casă, deși locuiau în direcții diferite. Au pretextat că au o treabă oarecare și trebuie să meargă până la cineva, astfel încât s-au desprins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ion Creangă”, se oprește brusc. Noi, care ne aflam mai în spatele coloanei, nu înțelegeam ce se întâmplă. La un moment dat vedem că Ilie Ilașcu coboară din mașină, traversează strada, chiar prin dreptul stației de troleu unde se află un chioșc, de unde cumpără mai multe ziare. Unii din trecători l-au recunoscut și s-au oprit privindu-l. Pe chipurile lor se vedea bucuria și mirarea că le-a apărut așa, deodată, în cale. Din acest moment, drumul a fost fără
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ani de zile care au trecut de la așa zisa „revoluție”, n-au fost în stare să repare această crimă făcută de ocupantul rus, față de băștinași, românii Basarabiei. Suntem, din păcate, indiferenți. în toată Basarabia chiar de la prima oră a diminețelor, chioșcurile de ziare sunt pline cu toate ziarele Moscovei, de la București nici unul... Un abonament la „Literatura și arta”, ajunge la Iași, de exemplu, în peste trei săptămâni........???? Nepăsarea Bucureștiului doare, doare prea multa noastră despărțire și ficare zi ce trece e
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
7 mai 2006, exact în ziua când împlinea optzeci de ani și se gândea că n-o să afle niciodată cine l-a împiedicat să plece în 1971 în Italia și mai ales de ce, baritonul pensionar D. s-a întâlnit la chioșcul de ziare cu securistul Operei, aflat și el la pensie. „Auzi, măi, tovarășe Marin -l-a întrebat artistul pe fostul ofițer -, ia zi-mi așa, ca de la moș la moș, de ce nu mi-ați dat, mă atunci viza? Știi la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde pe sub apă sute de metri, încât trebuie să înaintezi până ți se urăște printr-un lichid maron ca să ajungi la adânc -, cu chioșcuri de răcoritoare, WC-uri (presupuse) și megafoane urlă toare, este ceva care alterează puternic orice imagine valabilă a mării și care exercită o violentă acțiune respingătoare. Dar - miracol - există digul - sari într-o altă planetă [où] tout n’est qu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat o carte poștală care ți-arăta cum se leagă nodul la cravată în diverse feluri. Diferitele noduri sunt în mod vădit tot atâtea lațuri petrecute pe sub gulerul cămășii în jurul gâtului. Fusese o nesocotință din partea mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gura-leului înseamnă o supraestimare grotescă a botului broaștei sau a orăcăitului ei. La fel mă supraestimase și pe mine florăreasa cu câteva minute mai târziu. De câte ori până acum n-a trebuit să răspund în Germania la întrebarea de unde vin! La chioșcul de ziare, la croitoreasă, la cizmar ori la brutar, la farmacie. Intru, dau bună ziua, spun ce doresc, vânzătorii mă servesc și-mi spun cât costă - și-apoi, mai înghițind o gură chioară de aer: „De unde veniți?“. Cât durează să pun
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum Patronului, replica vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce mă îndreptam către chioșcul de ziare al Muzeului Literaturii Române, găsesc un om căzut pe stradă. Beat și bărbos. Pictor, după cum mi-am dat seama imediat, după modul cum era îmbrăcat, geanta de umăr plină cu pensule și culori și un tub de carton
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și orașele molcome au atracțiile lor. Care erau cele din Roman? A.R. Principala atracție era Grădina Mare, un parc vast, cu copaci bătrâni și înțelepți, cu un deal scund, pe care-l escaladam cu mândrie de alpinist, cu un chioșc în care duminicile fanfara militară cânta valsuri de Johann Strauss și cu un lac cu bărci și cu un podeț boltit. Am mai spus-o: când treceam cu barca pe sub pod, dincolo, aveam o senzație de stranietate pe care n-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de azi. Oricât s-ar spune că nu există o criză a cărții și a cititului, să nu uităm că ele au niște rivali imbatabili. În primul rând, Internetul și televizorul. În al doilea rând, practica asta a cărților de chioșc, care se distribuie odată cu ziarele, la prețuri de dumping și care asigură de fapt profitul ziarului, făcând o concurență nedreaptă librăriilor și editurilor. Sunt cărți ieftine, care dau bine în bibliotecile snobilor care vor să aibă multe volume. E adevărat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
adevărat, unele dintre ele sunt interesante, decente din punct de vedere grafic, iar dacă e vorba de reeditări ale unor ediții mai vechi, făcute cu profesionalism, se poate spune că și traducerile sunt de calitate. După părerea mea, cartea de chioșc reprezintă la ora asta un mare handicap pentru edituri. Când mă duc la un târg de carte și văd acea bogăție caleidoscopică de cărți, mi se pare uneori prea mult. Sigur, e bine, e superb să existe multă carte (mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]