1,442 matches
-
a povestirii a fost difuzată de BBC Radio 4 în 2001. Scenariul a fost scris de Gregory Evans, producția a fost regizată de Ned Chaillet și i-a avut în rolurile principale pe Clarke Peters, Rhashan Stone și William Hootkins. Cifrul folosit în „Cărăbușul de aur” a fost utilizat, de asemenea, în romanul "The Man who Was Poe" de Avi. El a fost folosit în povestire pentru ca antagoniștii să comunice și este decriptat de scriitorul său, Edgar Allan Poe. „Cărăbușul de
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică" (1975), cu Dinu Cocea în "Răpirea fecioarelor" (1968) și "Răzbunarea haiducilor" (1968
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
preotul Nicolas. Preotul, care urma să fie ucis pe eșafod, era depozitarul unor bogății mari transformate în pietre prețioase și îngropate sub o piatră de hotar din ținutul Caux. El i-a indicat locul exact și i-a dat un cifru. Cavalerul des Aubes a verificat existența comorii și s-a dus în fiecare an la slujba Paștelui în biserica din Gueures unde trebuia să se întâlnească cu un om îmbrăcat în negru care trebuia să-l ducă în fața unui sfeșnic
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
află de la acesta numele celor șapte abații: Fécamp, Saint-Wandrille de Fontenelle, Jumièges, Valmont, Valasse, Montivilliers și Saint-Georges de Boscherville. El pleacă cu Joséphine către Lillebonne, unde locuia mama lui Brigitte Rousselin care deținea sipetul pe al cărui capac era gravat cifrul. Joséphine află că doamna Rousselin dăruise sipetul și poruncește ca aceasta să fie torturată pentru a se afla numele primitorului. Raoul reușește s-o salveze și o părăsește pe Joséphine, dându-și seama că aceasta era o criminală. Sipetul ajunsese
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
vizitatorul său a adus documentele prețioase cu codurile de comunicare ale marinei britanice. Altamont defăimează seiful lui Von Bork, dar acesta din urmă îi spune cu mândrie spune că nimic nu poate tăia metalul, și că are o încuietoare cu cifru dublu. El îi spune lui Altamont combinația: "august 1914". Irlandezul american insinuează apoi că agenții germani scapă de informatori, atunci când aceștia își termină treaba, numind pe mai mulți dintre ei care au ajuns în închisoare. Neîncrederea lui Altamont în Von
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
răzbuna pe Egremont, îl ajută pe Oliphant să-i distrugă cariera și aspirațiile printr-un scandal politic. Către finalul romanului, există o descriere distopică a unui 1991 alternativ, din punctul de vedere al Adei Lovelace: ființele umane au devenit digitizate, cifruri efemere aflate la mila inteligenței artificiale. Romanul a atras atenția criticii, Jay Clayton explorând atitudinea cărții în ceea ce privește activitatea hackerilor, precum și tratamentul aplicat lui Babbage și Ada Lovelace. Herbert Sussman demonstrează modul în care cartea rescrie romanul lui Benjamin Disraeli "Sybil
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
corectă. În cel mai rău caz, această metodă presupune traversarea întregului spațiu de căutare. Lungimea cheii folosite pentru cifrare determină fezabilitatea lansării unui atac prin forță brută, cheile mai lungi fiind exponențial mai greu de aflat decât cele scurte. Un cifru cu o cheie având lungimea de N biți poate fi spart în cel mai rău caz într-un interval de timp proporțional cu 2N și într-un timp mediu de două ori mai mic. Eficiența atacurile prin forță brută poate
Atac prin forță brută () [Corola-website/Science/329886_a_331215]
-
Război Mondial, „Patronul” (Nicolae Secăreanu) îl trimite în anul 1950 în România pe Marius Mardopol (Silviu Stănculescu) pentru a-i aduce vii și nevătămați șapte luptători pentru rezistență din Munții Făgăraș. La doi dintre aceștia se află o parte din cifrul seifului elvețian unde au fost depuse documentele de care avea nevoie patronul: planurile prospecțiilor petrolifere de pe fostele sale terenuri și lista rețelei de agenți stabilită de Canaris. A treia parte a cifrului se afla la patron. Mardopol urmează să primească
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
doi dintre aceștia se află o parte din cifrul seifului elvețian unde au fost depuse documentele de care avea nevoie patronul: planurile prospecțiilor petrolifere de pe fostele sale terenuri și lista rețelei de agenți stabilită de Canaris. A treia parte a cifrului se afla la patron. Mardopol urmează să primească pentru aceasta o recompensă de o jumătate de milion de dolari. Mardopol pleacă în noaptea următoare cu un avion din care urma să fie parașutat într-un loc stabilit anterior de pe teritoriul
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
dintre ambasadă și țară astfel că la rapoartele trimise de ambasadă, acestora le erau trimise "awisi" - buletine de știri prin care cei din străinătate erau informați asupra evenimentelor din patrie. Iar pentru a nu fi citite de către străini, venețienii utilizau cifrul diplomatic care a fost o preocupare permanentă pentru Veneția. În secolele XV - XVI calitățile cerute unui ambasador erau: Ambasadorii italieni în secolul XVI primeau două serii de instrucțiuni, primele erau oficiale, iar celelalte secrete. Li se recomanda să se orienteze
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
încăpere în care acesta va muri înecat dacă nu vor reuși să-l găsească în trei zile. Ethan se retrage la un motel pentru a evita să ofere informații presei. Primește o scrisoare care îl trimite către un dulap cu cifru, unde găsește un telefon mobil, o armă de foc și cinci figurine origami, toate într-o cutie de pantofi. Instrucțiunile video lăsate pe telefon îl instruiesc în vederea parcurgerii unui set de probe scrise pe fiecare figurină origami. Completarea acestora vor
Heavy Rain () [Corola-website/Science/331511_a_332840]
-
obiecte de artă decorativă sunt menite să creioneze un cadru ambiental specific unei familii boierești care, de multe ori, avea oaspeți de seamă, dar și să pună în evidență rafinamentul deosebit al proprietarilor. Sigiliul cu monogramă, servieta de diplomat (cu cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care i-au aparținut, însemnele lojei masonice al cărui membru a fost, fotografii ale urmașilor săi, costumul popular și bijuterii care au aparținut
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au recuperat codul de descifrare a comunicărilor radio germane, fiind astfel în măsură să decodeze mesajele germane. Cifrurile au fost date și britanicilor, care astfel erau în măsură să afle planurile germane. În același an Reinhard Scheer a fost numit comandantul Kaiserliche Marine, care avea o atitudine mai ofensivă decât predecesorul său. Cu 16 de cuirasate clasa Dreadnought
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
stea", care prezenta un caz de spionaj militar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost publicat în 1957, fiind reeditat în ediții succesive și tradus în 16 limbi; el a fost sursa de inspirație a filmului "Secretul cifrului" (1960) regizat de Lucian Bratu. Scenariul filmului a fost scris de romancier împreună cu Dumitru Carabăț, iar filmul a avut succes, fiind vizionat de peste cinei milioane de spectatori. Ulterior, Theodor Constantin a început să scrie un ciclu de nouă romane de
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
noiembrie 1923 - 7 iulie 2007) a fost un cercetător britanic în inteligență artificială. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Michie a lucrat pentru Government Code and Cypher School de la Bletchley Park, contribuind la efortul de a descifra "Tunny", un cifru teleprinter german. Michie s-a născut în Rangoon, Birmania. A urmat Rugby School și a câștigat o bursă pentru a studia clasicii la Balliol College, Oxford. În primăvara anului 1943, căutând un mod de a contribui la efortul de război
Donald Michie () [Corola-website/Science/333339_a_334668]
-
ocupate și s-a înscris la un curs de criptografie, demonstrând o aptitudine naturală pentru acest subiect. Șase săptămâni mai târziu, el a fost recrutat la Bletchley Park și a fost repartizat la "Testery", o secțiune care a analiza un cifru teleprinter german. În perioada cât a lucrat la Bletchley Park, a fost coleg cu Alan Turing, Max Newman și Jack Good. Între 1945 și 1952 a studiat la Colegiul Balliol din cadrul Universității Oxford; a obținut doctoratul în genetica mamiferelor în
Donald Michie () [Corola-website/Science/333339_a_334668]
-
un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară un cap de acvilă care ținea în cioc extremitatea de sus a gărzii. Lama era gravată cu motive florale, având pe partea exterioară cifrul regelui Carol I, iar pe partea interioară stema regală. Garda era confecționată din metal de culoare galbenă, fiind prevăzută cu cinci ramuri. Ramurile exterioare erau gravate cu motive florale. Teaca era confecționată din oțel nichelat, având două brățări și două
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]