11,545 matches
-
predilecție pentru proza lirică și pentru narațiunea de analiză psihologică. A mai publicat volumele de nuvele Fântâna adună apă (1970) și Lebăda roșie (1981), iar în săptămânalul „Literatura și arta”, fragmente din romanul A rămas vița, a rămas sămânța. În cinematografie s-a impus, începând din 1968, prin regia filmelor Colinda, Povârnișul, Casă pentru Serafim, Nu crede țipătul păsării de noapte, prin scenariile și regia filmelor documentare Paralela 47, Balada lemnului, Mama, Pământul nu uită, Vlad Ioviță ș.a. Și în cinematografie
BURGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285955_a_287284]
-
cinematografie s-a impus, începând din 1968, prin regia filmelor Colinda, Povârnișul, Casă pentru Serafim, Nu crede țipătul păsării de noapte, prin scenariile și regia filmelor documentare Paralela 47, Balada lemnului, Mama, Pământul nu uită, Vlad Ioviță ș.a. Și în cinematografie B. înclină spre metaforă și simbol, dovedindu-se un adept al filmului poetic. SCRIERI: Soare în cârjă, Chișinău, 1966; Fântâna adună apă, Chișinău, 1970; Lebăda roșie, Chișinău, 1981; Spre o mioară, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Profiluri literare, Chișinău
BURGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285955_a_287284]
-
zugrăvim pe răi sau pe șovăielnici și să evităm serafismul. Cuvintele tovarășului Malencov sună și mai semnificativ și pentru noi: «În operele lor, scriitorii și artiștii noștri trebuie să biciuiască viciile, lipsurile, fenomenele nesănătoase (...). În beletristica, dramaturgia, ca și în cinematografia noastră sovietică, continuă să lipsească încă un asemenea gen artistic. Ar fi greșit să se creadă că realitatea noastră sovietică nu oferă material pentru satiră. Noi avem nevoie de Gogoli și de Scedrini sovietici». Nu trebuie să limităm aceste pătrunzătoare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
subliniată, de asemenea, în scrisorile deschise publicate sub titlul Păreri despre apropiere și semnate de scriitori precum Cezar Petrescu, Emil Isac, Franyó Zoltán și Benedek Elek. Toate aceste texte, ca și notele și articolele culturale găzduite de rubricile dedicate teatrului, cinematografiei și artei, apar în A. atât în română cât și în maghiară, bilingvismul oglindind el însuși dorința revistei de a fi o punte de comunicare între români și maghiari. O expresie a acestei aspirații, și cea mai importantă, o reprezintă
AURORA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285497_a_286826]
-
nu era de asemenea natură. Paul Cornea s-a schimbat foarte mult de la tânărul intelectual activist care credea În idealul comunist. Dacă te uiți În Cartea albă a Securității, el era Încă din perioada Gheorghiu-Dej, ’62-’63, președinte al Consiliului Cinematografiei, ultima funcție oficială pe care a avut-o până la revoluția din 1989. În rest, a fost profesor și a scris cărți foarte bune. Legat de „discuțiile dușmănoase” care au loc În casa lui Paul Cornea, cu soția sa, Securitatea sugerează
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
discuțiile dușmănoase” care au loc În casa lui Paul Cornea, cu soția sa, Securitatea sugerează la un moment dat conducerii de partid, prin ministrul de Interne Alexandru Drăghici, să se ia În considerare schimbarea luidin funcția de președinte al Consiliului Cinematografiei. Sunt rapoarte publicate de Măgureanu! Ion Iliescu este deci un personaj de grup. Nu știu Însă exact care e grupul lui Adrian Năstase. Te-aș Întreba pe tine. Mircea Mihăieș: Grupul lui pare a fi din ce În ce mai fragil. Nu știm acum
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
rămâne, timp de decenii, făcând o exemplară carieră universitară -, cadru didactic al institutului pe care îl urmase. Își ia doctoratul cu teza Constantin I. Nottara (1966). A ocupat, în diferite perioade, mai multe funcții: decan al Facultății de Teatru și Cinematografie, redactor-șef al emisiunilor cultural-artistice la Televiziunea Română, înalt funcționar în instituțiile de stat care se ocupau de administrarea activităților culturale. Debutează în „Contemporanul”, în 1951, cu cronici dramatice și articole despre teatru. Debutul editorial are loc în 1959, prin apariția
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
care ochiul lui Milton umplea ecranul. Așa că acum, când Încerc rapid să-mi schițez anii de Început, ce-mi apare cel mai clar este exact asta: orbita Întunecată a ochiului somnoros, de urs, al tatălui meu. O notă postmodernă În cinematografia noastră domestică, indicând meșteșugul, atrăgând atenția la mecanică. (Și lăsându-mi mie moștenire estetica.) Ochiul lui Milton ne privea. Clipea. Un ochi mare cât al lui Hristos Pantocrator din biserică, mai bun decât orice mozaic. Era un ochi viu, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
neapărat să fie În rândurile din mijlocul sălii, iar dacă nu trebue să stai prea mult la coadă, ași prefera un film american...!” „Am fost informat: În mod sigur, zilele acestea pe ecrane rulează, două filme de prim rang a cinematografiei americane. Mă voi orienta la fața locului...!” „Fii atent... Îl avertiză fata, apucându-l de vârful nasului - să nu mă ții toată ziua În casă!!” „Pui la Îndoială cuvântul meu...?” „Mai Încape discuție? Evident, ar fi pentru prima dată...?” Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două săptămâni Înainte.În ce privește cinematografele, dezamăgirea fu totală! La Scala și Aro, unde de regulă pe timpuri În urmă se prezenta În premieră filme de o adevărată valoare artistică precum și a subiectelor tratate, rula cu sala goală, unele producții a cinematografiei chineze ori coreene. În ce privește alte săli de cinema, erau echipate cu filme vechi, unele Își amintea de ele din anii adolescenții, la care totuși spectatorii umpleau sălile... Deci, În lipsă de altă ocupație, Începu să-i predea Atenei lecții de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ții la el, nu trebuie să-i spui. Pe mine, bunicu’ nu m-a mângâiat niciodată așa de duios cum își mângâia vaca bolnavă sau boul bolnav, dar nu m-am îndoit o clipă de dragostea lui copleșitoare. Cred că cinematografia și romanele ne-au făcut să fim așa de baroci, aproape gongoriști, în exprimarea iubirii. Nu spunea Stendhal că, la Paris, „iubirea e fiica romanelor”?!) Gesturile exterioare nu adaugă nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe celălalt să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am și programul meu de filme. Aseară am văzut Breaking the Waves. Sex și energie vitală. Foarte bine făcut, de altfel. Mi-am mai luat și o casetă despre Islam, ca să scap puțin de obsesiile sexuale ale deceniului nouă în cinematografie. Și îmi trebuie ceva mai mult timp să selectez casete. Seara citesc convorbirile lui Valer Stoica cu Dragoș Dense. Valer e realmente bun și foarte consistent pentru un politician, dar e clar și de ce succesul lui public a fost mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
da, penicilină. Ossie era actor pe atunci. Juca Shakespeare. Mă întreb ce o fi gândind ea acum, când el a devenit un om de bani ca oricare altul. O știam pe Martina încă de pe vremea când eram la facultatea de cinematografie și mă încurcam cu toate decoratoarele și fetele de la machiaj și salutam echipele talentate. Ceea ce îmi sporea mult reputația. Martina părea întotdeauna încântată să mă întâlnească. Poate că încă de pe atunci visa să facă sex cu un tip necioplit. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lăsat dat pe păcăleala unor vorbe în care cei care mi le vindeau nu numai că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de blocuri în F. Apoi trecusem controlor de bilete la cinematograful „Central“, tot din F. Îmi aranjase consăteanul Carâmb, un fel de activist la Comitetul Județean de Cultură. Tot Carâmb, ajuns director în Minister, mă va aduce, peste ani, la Cinematografie, găsindu-mi postul ăsta de arhivist, unde m-am retras să-mi îngân romanțele. Nu am mai apucat să mă confesez. Între timp a revenit și celălalt cu Volga. Au vorbit ceva între ei și mi-au dat legitimațiile. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două-trei halte. Dacă eram mai îngândurat, mai făceam una suplimentară la „Caru cu bere“. Ocoleam, de obicei, localul. De cele mai multe ori, la ceasul acela din înserat, când mă porneam spre casă, mă întâlneam acolo cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și mă lăsam uitat în nepăsarea clipelor de taifas. Uneori chiar voiam să ajung mai devreme acasă. Într-o astfel de înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de micimanul Cantarizescu, de la orchestra regimentului. — Tun, a întărit ea. Descopăr că, de câteva zile, scriu pe niște hârtii - copii dactilo sau xerox - pe care sunt strânse mesajele îndurerate trimise la moartea celui care mi-a fost șef la Arhiva Cinematografiei timp de mulți ani, câțiva lustri, cum spun nostalgicii. Au trecut de atunci, de la moartea lui, alți ani buni. Nu l-am evocat niciodată, decât în discuții întâmplătoare, trecătoare. Nu i-am simțit, cum se spune, lipsa decât accidental, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Au fost interesante discuțiile cu dumneavoastră.“ (Îi explicasem, între altele, în plimbările noastre, unde se află Biblioteca.) „Am regretat că nu v-ați orientat cu răspunsurile. Cine știe, poate acum făceați altceva... Puneați de-o gazetă, poate mai sus în cinematografie, de ce nu și purtător de cuvânt pe undeva. Îmi amintesc că le zăpăceați bine. Cuvintele...“, zâmbi, ridicând din umeri, cu privirea aceea plină de mesajul lui „Tu ai vrut-o. Noi am încercat!“. Acum, în fața „Tic-Tac“-ului, privea concentrat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rău și aceea de a ierta. Sunt convins, acum, că nu mor, că nu voi muri. Doar revin, mă voi întoarce Acasă. Citesc nu dintr-o curiozitate deosebită, ci din obligațiuni de serviciu, să fișez eventuale referiri la oamenii din cinematografie, diferite scrieri ale celor care au fost întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dă-mi schema“. Ideea de lord însă mi-a plăcut. I-am făcut schema frazei și i-am strecurat-o. Lord nu am ajuns niciodată. Oricât m-am străduit, oricât elan și bunăvoință am avut, mai mult decât arhivar la Cinematografie nu am reușit să ajung. Și aici am acostat după multe alte încercări, inclusiv cu popasuri prin învățământ. Odată era chiar să o iau spre o carieră universitară, dar m-am oprit la timp. De fapt, nu m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
listă și să piardă și amărâta aceea de documentare de o lună de zile. Ce puteam să spun? Argumentele mele toate erau inutile. Nici supremul, că eram și eu în B.O.B.-ul de partid de la noi, de la Arhiva Cinematografiei, nu a ținut. „Ți se rupe ție dacă te vede sau nu te vede careva. La cât de păgubos ești, ce mai pot să-ți facă... Dar eu chiar am nevoie de documentarea asta. Lăsăm pentru la anu’.“ La „anu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ales că luasem banii chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de an, ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime. Înjuram doar din greu când îmi luam plicul cu banii cu care mă prețăluiau, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la lună, că doar atât însemn: un pumn de firfirici, aruncați ca unui pomanagiu de care nu știi cum să scapi mai repede. Pomanagiu care înghite orice umilință, mândru nevoie mare că a ajuns și el să lucreze la Arhiva Cinematografiei. Simțeau, intuiau că puțin îmi păsa de o astfel de mândrie. Țineau să-mi arate că și lor puțin le păsa de mine. În gol de fantezie, disprețul și-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta? Ce-ai făcut, profesore, cu tot avântul tău de la „Geamandura?“ Ketty mă studia intrigată, cu sclipiri între mirare și scârbă. — Adică, susură ea speriată, se poate spune pe tot sensul, oricum ai lua-o, că un intelectual la Arhiva Cinematografiei belește de-adevăratelea mâța? N-aș fi crezut! Acolo e doar știință, artă, talent. Toate pastilele astea acolo credeam că e. Pentru... Căci cinemaul e o știință mare. Că de-aia se dă și la arhiva de la cinemacotecă. — Momoluț, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]