2,402 matches
-
la orice intrînd (n "taxi-dance hall", dar am fost totuși surprins. Era adunătura cea mai pestrița pe care o văzusem vreodată: imigran(i filipinezi, chinezi, mexicani, polonezi, muncitori musculo(i (i tineri liceeni. Ce era mai tulbur(tor era privirea cinic( pe care le-o aruncau tinerelor femei (i modalitatea direct( cu care le acaparau la (nceputul fiec(rui dans. Femeile, tinere (i foarte machiate, vorbeau pu(în, dar cînd o f(ceau foloseau expresii mai ciudate pentru a da mai
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
mai rău ne-ncurcă socoteala. Poate cunoști pe asistent, poți să-i strecori o vorbă. Felix ascultă pe Stănică gânditor. Își aminti de vizita lui Vasiliad, de examinarea forțată a lui moș Costache. Afacerile lui Stănică i se părură curioase, cinice. Dar mai ales, de ce să vină cu doctorul în chiar casa bătrînului? O combinație preocupa în chip evident pe Stănică, în care era de trebuință un doctor complice. Fără să vrea, Felix raportă totul lui moș Costache însuși. Îl vedea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acelea materne, îngrijorarea de viitorul lui, dacă nu lipsa dragostei? Felix râse el însuși de romantismul său și găsi că pentru un viitor medic nu era tocmai pregătit sufletește. I se reproșase în glumă de către colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joacă comedii. Otilia făcuse pe pudica cu el, îi dăduse timidități serafice, și acum dormea în casa grasului Pascalopol, dacă nu alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma în aer, ca să sfâșie această viziune supărătoare. Sufletul i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și eu ceva folositor! Nu sunt frivolă din naștere, nici stricată, am fost numai pervertită. - Nu exagerezi? întrebă Felix, serios ca un medic. Te poți reeduca. Poți iubi! - Nu cred. Mi s-a întîmplat un lucru prea teatral ca să nudevin cinică. Nu-ți poți închipui măcar. Mama îl înșela pe bietul tata, începusem să observ, căci eram mare, aveam șaisprezece-șaptesprezece ani. Tata se ruinase cu cheltuielile ei nebune, și acum ea o ducea mai departe pe același picior, dar cu contribuția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face el de capul lui toate astea. Vinde tot, preface în bani și dă cui vrea. - Îl dau pe mâna parchetului, strigă Aglae. Un om carevinde toate într-o zi nu e în toate mințile. - Îacă o idee, zise Stănică, cinic. Îl punem sub interdicție,ca incapabil de a se administra. Numai, vezi dumneata, nu sunt la mijloc moștenitori direcți, a căror succesiune să fie primejduită, și moș Costache nu urlă, nu bate pe nimeni și nici nu aruncă banii la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tentat de raționalism și de etică, ar trebui să văd în fiecare fapt o cădere. Istoria nu-și are o scuză în fața veșniciei, fiindcă ea scuză prea mult timpul. Specatacolul ascensiunii și al prăbușirii culturilor mari nu te face decât cinic. Și cinismul se amplifică de regretul că România, așezată la periferia istoriei, nu poate lua parte directă la acest spectacol, ci constituie doar un ecou al ascensiunilor și prăbușirilor altora. Dacă viziunea teologică a lui Soloviov are o obiectivitate spirituală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obiecțiile pe care le-a adus lumea se reduc la atîta: cu ce drept ne impune un dictator voința sa? De unde erijarea unui individ în absolut? Obiecția sau mirarea aceasta este fără răspuns. Sau, ea n-are decât un răspuns cinic. Este imposibil să găsești o justificare imanentă a autorității sau a suveranității. Un guvernământ este compus din oameni care nu sânt calitativ deosebiți de ceilalți. Ce rațiune are atunci impunerea voinței lor altora? În acest sens, teocrația este singura care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fost una a destinului. Voican-Voiculescu susține ideea de revoluție pură prin inversul revoluției, paradoxul fiind jonglat cu ironie. Spre deosebire de Ion Iliescu, care, iritat de interpretările conspiraționiste, încercase să le obstrucționeze prin demonstrația obsesivă a revoluției spontane, Voican-Voiculescu este aproape cinic, mulțumit în mod evident de beneficiile pe care i le-a adus revolta românilor în decembrie 1989, așa încât își îngăduie să fie, măcar în aparență, magnanim. În toate luările sale de poziție, susține că nu se cunoștea cu cei din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a decamuflat lovitura de stat). După Loupan, lovitura de stat din decembrie a fost făcută să pară revoluție, creându-se panică, fiind inventați „teroriștii”, înarmați civilii și manipulată armata. Tele-revoluția, la rândul ei, nu a fost altceva decât un montaj cinic. În ceea ce privește revolta de la Timișoara, cazul Tökes nu a fost confecționat de Securitate, dar a fost tolerat de respectiva instituție și lăsat să aibă ecou, apoi gonflat; s-a mizat intenționat pe cazul Tökes, ca pe un punct de pornire, și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
După cum s-a înțeles deja, autorul nu neagă realitatea revoltei populare, stradală, dar consideră că ea a fost uzurpată de un puci de factură comunistă, desfășurat aproape în paralel: „Este România unei revolte pure, pe care un grup de operatori cinici, școliți întru metode bolșevice de control mental, au izbutit pentru un timp să o domine” (astfel sintetizează Vladimir Tismăneanu, în prefața sa, cartea lui Andrei Codrescu). Dacă ziariștii francezi au făcut un coup de foudre pentru revoluția română, hiperbolizând-o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
termina pe toți»; sau ș...ț «misiunea mea e să omor oameni, o voi face»; «meseria mea e moartea». Unii erau obsedați de voința de a ucide, ca niște mecanisme defecte ce nu pot fi oprite decât prin distrugere. Alții, cinici, vorbeau de un jurământ militar și argumentau cu datoria în sens filosofic. Unii erau însă mult mai limpezi: «Cum să nu luptăm, doar am fost plătiți bine»! Mulți au negat, încercând să treacă drept victime ale confuziei generale (cum au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
omenirea, imense energii și resurse de tot felul sunt consumate în lupta împotriva violenței și terorismului. Formelor clasice în care s-a manifestat violența în general și cea politică în special li s-au adăugat astăzi altele noi, mult mai cinice și mai perverse, iar victimele tot mai numeroase, care cad pradă acestor acte criminale provin de regulă din rândul unor oameni nevinovați, care nu au nici o legătură cu scopurile urmărite de autorii lor. 2. Ceea ce caracterizează aceste acte violente, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
altcineva”. Nu-mi trecuse deloc prin minte, cel puțin nu atunci, că Întrebarea nu a fost „Sunteți de acord cu Înjunghierea pe la spate?”, ci „Vă implicați În politica de birou?”. Politică de birou sau la revedere! E clar cât de cinici am ajuns să fim numai analizând termenul politică și conotațiile sale negative. Dacă mai adaugi și cuvântul birou, imaginea devine și mai sumbră. Imediat Îți vin În minte expresii precum „vorbe pe la spate” și „conflicte de interese”. Mulți oameni trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
apropie de pensie. La urma urmei, oricum pleacă peste un an sau doi, nu? Factorul „compensație”. Nereușita de a rezolva problema mediocrității este deseori compensată de prezența unor angajați care prestează la un nivel superior. Managerii se bazează În mod cinic pe caracterul și eforturile muncitorilor buni pentru a compensa performanțele deficitare ale mediocrilor. Există totuși o diferență subtilă Între un erou și un martir, iar muncitorii buni obosesc să tot facă diferența respectivă vizibilă. Litera stacojie Rezolvarea problemei performanțelor mediocre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mijloacele media care ne bombardează cu știri negative. Nu este de mirare că cinismul și-a făcut apariția și la locul de muncă. Cum să ucidem balaurul Obiectivul nu este să concediem orice persoană care ni se pare a fi cinică, ci de a restaura legăturile de Încredere și de a crea angajați productivi și mulțumiți. Totuși, vor exista ocazii când concedierea va fi necesară. Atunci când vine vorba despre angajați cinici, cel mai rău lucru pe care puteți să-l faceți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să concediem orice persoană care ni se pare a fi cinică, ci de a restaura legăturile de Încredere și de a crea angajați productivi și mulțumiți. Totuși, vor exista ocazii când concedierea va fi necesară. Atunci când vine vorba despre angajați cinici, cel mai rău lucru pe care puteți să-l faceți este să rămâneți nepăsător. Transformarea eșecului În victorie 1. Păstrați Întotdeauna deschise liniile de comunicare cu angajații, mai ales dacă suspectați existența vreunui balaur care a ieșit după pradă. Mențineți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
transparentă, o suprafață de exterioritate nudă oferită unei priviri care alunecă asupra lui fără a putea pătrunde în el, nici atinge altceva decât o aparență goală”3. Revelația ca autoafectaretc "Revelația ca autoafectare" Ce este adevărul ființei? Doar un scepticism cinic - practicat de un Pilat din Pont - sau o enormă comoditate intelectuală poate transfera această întrebare în galeria locurilor comune. După o analiză elaborată, Henry poate spune că adevărul nu este niciodată sesizarea inerției ontice a lucrurilor. Adevărul este chiar esența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
primii gânditori care au meditat asupra sensului istoriei la sfârșitul unei epoci, mai precis la apusul Antichității clasice 1. Lucrarea Civitas Dei este un rechizitoriu drastic la adresa culturii politice romane, văzută ca un aliaj stricat de nihilism triumfal și vanitate cinică, fondat pe mitul violenței originare (uciderea lui Remus de către fratele său, Romulus). Practicii dominației i se opune, în viziunea lui Augustin, modelul pacifist al comunității ecleziale, în care abandonarea pulsiunilor de putere face loc „lucrării mântuirii”. Prin mărturisirea păcatelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și religioasă din Palestina primului veac. În locul eticii revoluționare, Iisus a propus mai întâi disciplina războiului nevăzut. Astfel, Crucea devenea o critică a fraudei populiste la care s-au dedat atât actorii cosmopoliți ai faimoasei pax romana, cât și regizorii cinici ai naționalismului religios. Smerenia este marca paradoxală a regalității mesianice. Refuzând paralogismele lașității, adevăratul conducător își asumă riscul morții. Crucea, prin urmare, atinge nu doar efectele, ci însăși cauza răului universal 1. Vertebre patristicetc "Vertebre patristice" Noul Testament devansează, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comediei”1 este restaurarea ordinii sociale, iar eroul trebuie să posede abilitățile sociale necesare pentru a învinge pericolele ce amenință această ordine. În „tragedie”, eroul este învins de forțele răului și ostracizat de către societate. În fine, „satira” oferă o perspectivă cinică asupra hegemoniei sociale. Pentru mai multe detalii, vezi Chanfrault-Duchet, 1991; Gergen, 1988; Murray, 1988) Progresia narațiunii se referă la evoluția intrigii în timp. Într-o „narațiune progresivă”, povestea avansează constant (figura 5.1). În „narațiunea regresivă” este vorba despre o
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
a se mișca într-o parte și în alta, o fixau cu un fel de curio zitate, de parcă atunci ar fi învățat lumea de la început. — Să nu-ți vină să crezi, repetase Pantelimon, care, pentru o clipă, uită să fie cinic. — Ce fel de putere o mai fi și asta ? întrebase Cosmina, mai degrabă către privirea aceea fixă și stânjenitoare. Pantelimon își scosese moneda, rotind-o peste degete. Soarta, voia să spună. Altcineva decide pentru noi. Sau uită să decidă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l fixezi așa având în vedere că sunt un biet intelectual cum mă vezi. Dar plătesc... Hagienuș vorbea ca și cum ar fi fost convins că nimeni nu pune temei în solvabilitatea sa, iar fața-i recăpătase obișnuita viclenie și umilință cinică. - Spune, domnule, odată, se impacientă Ioanide, și vomvedea! Atunci Hagienuș îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea, în care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
postură de convorbire, fără a-și spune totuși nimic, în fine, schimbîndu-și poziția mâinilor de la spate în buzunare, se întoarseră cu G. Călinescu aceeași lentă indiferență. Lui Ioanide îi făcură o impresie detestabilă. Unul din ei îi aruncase o privire cinică din niște ochi spălăciți, agravați de o despicare a buzei de sus. Arhitectul intră în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la copilăria Ioanei, madam Farfara voise a atrage atenția că prezența lui Ioanide era cu totul paternă și inofensivă. Lui Pomponescu îi displăcu faptul că, plecat pe ușă, arhitectul plana încă în atmosferă, absorbea gândurile femeilor. Ioanide i se păru cinic, fanfaron, lipsit de moralitate. Îl socotea infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]