1,729 matches
-
era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
într-alta, împreună cu doctorul Kair. Prescott nu va fi aici mai devreme de mâine, deoarece trebuie să fie numit însărcinat pentru Venus și totodată, spre binele susținătorilor noștri de pe Terra, este indicat să vină cu o navă spațială. Însă... Cineva ciocăni la ușa care se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule, dar unde sunt ceilalți? Șatra pare pustie! - Boierule, toată lumea e pornită la treabă: bărbații cu marfa ciocănită de-a lungul săptămânii, babele cu ghiocul, cu cărțile de tarot, cu ghicitul, femeile și fetele cu bidinelele, toți cu treabă pentru agonisirea unei bucăți de pâine, domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scăpat de toate grijile la bătrânețe, glumi el. Să deprinzi și meșteșugul spoitului, dar să știi că alămitul e adevărata noastră meserie. - Mă învață tata de toate; chiar mâine începe un nou cazan și mi-a spus că eu voi ciocăni mai mult, pentru că el are și alte lucruri de făcut. - Bine, atunci... bine, bine, repetă bulibașa de câteva ori. Acum du-te la joacă, te așteaptă șleahta ta, nu auzi cum te mai strigă! Vișinel plecă. Bătrânul îl urmări o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Locotenentul, ajuns în sediul Miliției orășenești, urcă scările până la etajul întâi, dar în fața ușii pe care scria COMANDANT, ezită o clipă, dacă să bată sau nu la ușa acestuia pentru a raporta cele aflate. În cele din urmă, se hotărî: ciocăni de câteva ori și imediat auzi, de dincolo de ușa capitonată, glasul autoritar al colonelului Priboi: - Intră! - Tovarășe colonel, sunt locotenentul Cazacu Diomide, permiteți-mi să vă raportez! - Știu cum te cheamă, spune, băiatule! - Tovarășe comandant, în urma investigațiilor întreprinse în șatra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
destul de dure? Cum vom vîsli pe o mie de lacuri? A fost rîndul lui Schneiderhahn să-ți ridice sprîncenele. Nici un motiv de rîs, meine Herren. Rezultatele și vîrsta sînt două categorii care se intersectează, dar nu se suprapun." Și-a ciocănit servieta. Înăuntru se aflau programele noastre de antrenament. Și alte hîrtii. "Am comparat rezultatele voastre cu timpii posibililor voștri adversari. De-a lungul sezonului, diferențele s-au micșorat sistematic." Cu mîna lui cărnoasă a descris un arc pînă deasupra nivelului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
s-a oprit brusc, sătul de felul în care demonstram că am învățat lecția mamei. - Mă, băiete, mi s-a adresat tata, îți voi spune ceva și să-ți intre bine în bostanul ista cât ăi trăi și m-a ciocănit ușor cu degetul în cap. În oraș saluți doar pe cei care-i cunoști, nu pe toată lumea, cum faci tu acuma. Ai înțeles? Dau din cap afirmativ, dar tot mai scăpam câte un bună ziua necunoscuților. Deci, așa cum am spus, sunt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
președinte să ia măsurile de urgență). - Bine... trebuie să mă încălzesc puțin înainte... mai bine după ce dansează Mariana! Marianaaa! Mariana nu răspundea. Mișu, urmat îndeaproape de cele trei crainice și de camerele aferente, își făcu loc spre odăița din spate. Ciocăni la ușă. - Mariana, vino să dansezi! Liniște. Mișu deschise încetișor ușa... Mariana stătea întinsă pe pat, doar în desuurile roșii, iar în părul ei blond se vedeau strălucind din loc în loc niște pastile la fel de roșii, cele pe care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bucata aia de tablă, până când o Înfierbânta. Și, când, pe cărare, se auzea cântecul, bătutul era Întrerupt. Cât cântecul continua, din frunză, la umbra salcâmilor, ciocanul se odihnea. Pe urmă, În ziua cealaltă, iar era luat la Învârtit și la ciocănit; și deținutul Radu Urmă și-a revenit și prietenia dintre cei doi s-a cimentat; s-a sudat; fără ca cineva să le afle secretul. Într-o noapte, mai precis, În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, În Închisoare nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-a spus, „să fie două luni de atunci, de când s-a prăpădit aia albă. Dar să știi că se mai arată la unii și-și plânge soarta... Mai rău e când se arată ca uliu, cu pene, că te ciocănește în cap până la sânge, nu știi ce zace în ea...“. „Uite-o !“, am spus (râdea la mine, pe ostrov). Omul s-a uitat, pe urmă s-a întors spre mine. „N-o văd, ți se arată numai dumitale. Dacă e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
m-a orbit momentan, iar un suflu de aer cald mi-a mîngîiat pielea. Camera Bernardei se afla În partea din spate a apartamentului, lîngă bucătărie. M-am Îndreptat mai Întîi Într-acolo, deși eram sigur că servitoarea lipsea. Am ciocănit cu degetele și, neprimind nici un răspuns, mi-am permis să deschid ușa alcovului. Era o Încăpere simplă, cu un pat mare, un dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cărților Uitate mirosea a mort mai tare ca oricînd. Nu-mi aminteam că ciocănelul de bătut era un chip de drăcușor. L-am apucat și am lovit În ușă de trei ori. Ecoul cavernos se Împrăștie În interior. Imediat am ciocănit din nou, de astă dată șase lovituri, mai puternice, pînă ce m-a durut pumnul. Au mai trecură cîteva minute și am Început să cred că, probabil, În locul acela nu se mai afla nimeni. M-am ghemuit rezemat de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aș fi cutezat să pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea a umezeală, a piatră Îmbătrînită și a lut. Am bătut de mai multe ori, fără să obțin nici un răspuns. M-am hotărît să-mi Încerc norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca să priceapă și Profetul, care nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el dunga oblică a unei panglici negre: În poza aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu nu vreau să mint, dacă nu vrea de bunăvoie, de o ameninț cu cuțitul se va întoarce acasă. De frică. Am luat cuțitul. Cea mai mare prostie. Am mers la autobuz. Am ajuns la cămin, la camera ei. Am ciocănit la ușă. S-a aprins lumina în bucătărie, dar ușa nu s-a deschis. Am auzit copilul plângând și mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva în casă, am forțat ușa, m-am izbit cu umărul, a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de ceai, scoate culoare. Dă-i răbdare“ - Dumitru Marcel A plâns tot timpul, vorbind de mamă și prăjiturile ei. Mi-a făcut poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se spărgea „bum!“. Se lua cataroiul, se băga într-o haină... se dădea în geam, dar el deja avea niște practici mai avansate. Cu pompă, d-aia de veceu, cum era pe timpul ăla, punea-n geam și cu diamant, îl ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din când în când, îi mai dădea un jet-două și se topeau cățeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
s-au uitat, muncitorii aveau bocanci grei, au băut vin și-au mâncat hamsii, ei au acoperit intrarea. După ce au adormit și mă prefac și eu că dorm, cu pătura pe ochi, mă ridic, merg încet, în picioarele goale, și ciocănesc în perete să-i întreb pe omuleți cum e la ei, dacă e cald și plouă, dacă au câini mici și pere și mai mici și prune. - Aseară am vorbit iar cu omuleții, a venit cel cu pălărie și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce inconfundabilă, indicându-mi numărul camerei, după care Închise brusc, fără să mai aștepte vreun răspuns. Am ciocănit, ușa s-a deschis ușor și prin crăpătura ivită am zărit un chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De fapt, până să zăresc acel chip, Încercasem tot felul de sentimente. După ce-i ascultasem acea voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese pe dreapta și o femeie albă zveltă, îmbrăcată cu o bluză și pantaloni kaki, coborî din scaunul de lângă șofer. Se uită scurt la firma din fața clădirii, își dădu jos ochelarii de soare și ciocăni la ușa pe jumătate deschisă. Mma Makutsi o invită în birou, iar Mma Ramotswe se ridică de pe scaun s-o întâmpine. — Îmi cer scuze că am venit fără programare, spuse femeia. Speram să vă găsesc la birou. — N-aveți nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic. Auzi doar zgomotul tastelor, semn că doctorul Ranta era acolo. Când ciocăni și întredeschise ușa, el îi aruncă o privire tăioasă. — Da, Mma, o întâmpină. Ce doriți? o întrebă în engleză Mma Ramotswe îi răspunse în setswana. — Aș dori să stau de vorbă cu dumneavoastră, Rra. Aveți un moment? El se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]