4,347 matches
-
că bătrânul se făcuse bine, însoți până la un loc pe Felix, apoi se despărți și Felix avu încredințarea că fata merge la Pascalopol. Bătrânul închise ușile și ferestrele, trase perdelele și, întocmai ca în rândul trecut, se auziră bocănituri de ciocan în sufragerie. Stănică nu mai pândea la geam, fiindcă era chiar în casă. Intrase în odaia lui Felix, puțin după plecarea acestora și, înainte de a se închide ușile, se coborâse în ciorapi pe scară și privise în sufragerie pe gaura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce. Brusc, explodă în tonuri ascuțite, care parcă te juleau pe ficați. Dădea Asupritorul cu botul: Doamne, nu mă mai băăătea Cu ciocanul de chiftea!... Ceartă-mă c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru-o puică din cartier... Din cartierul Banu Manta Unde râde basculanta Și gândacul urcă panta Doar în ciorăpei și-n geanta Ce-a speriat-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători ai orașului București repera o cucoană, pornită în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărturisiseră?! Mărturisiseră tot. Dăduseră în gât pe toți cei cu care avuseseră de-a face și care îi ajutaseră. Sub genele lui Doru se abătu, așa, ca o boare de plâns, însă Iarba Fiarelor (care avea brațele, literalmente zdrobite, cu ciocanul de frăgezit carnea, fiindcă, la talentul lui, se descotorosea, așa, ca de-un fulg, de orice fel de cătușe) îi făcu ochiul să nu le mai dea și satisfacția asta, oricum totul n-avea cum să mai dureze mai mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totuși dacă era de la telefon sau de la priză... Ăștia de la priză erau de-un tupeu formidabil, bântuiau prin bloc și percepeau o taxă până și celor care, din neatenție, ajungeau să se curenteze. Eu aveam un contor. Aveam și un ciocan cu care, din când în când, fărâmițam acel contor. Așa că ăștia de la priză, de la mine din sector, erau cei mai lihniți. - Domnule, zic, du-te și spune soției dumitale c-am să plătesc. Zilele astea am să mă strâng de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unul pe altul, că așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede. Cei mai mulți lucrau la Căile Ferate, Grigore u vedea când plecau la treabă. Își dădeau bună dimineața, și seara se întOneau în prăvălia negustorului, ciocnind câte un ciocan de rachiu. Necăjiți și ăștia, aveau copii mulți, nu se ajungeau cu banii, nu le era ușor să trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu te lăsau la vreun necaz. Când se strica timpul, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aia, Cuțarida era aproape deșartă, o adunătură de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-a apucat să-și ridice singur prăvălia, o magherniță de lemn. Strânsese vreo trei ciocane de rachiu, câteva sticle și un butoi de vin acrișor, vînzîndu-l în câteva zile gunoierilor. Aceștia se bucuraseră că le aducea cineva băutură la îndemînă. Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-aveau de unde să-l știe pe negustor. Gunoierul le povestea cum picase într-o seară pe maidan, cum își ridicase o magherniță și cum se ajutase cu șeful. Nu-l mai cunoșteai. Îi crescuse ceafa cârciumarului. Ceilalți ascultau cu ciocanele de rachiu în mână. Se minuna Tilică, se mira Gogu, el nu mai termina. Păi de unde să știe ei ce nuntă făcuse? Ce mireasă era Lina lui, cum umblase Aglaia șefului să-l împace cu socrul cu care avusese o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
1-a luat ucenicul dintr-o singură tragere. Avea ochiul bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd: - O să-ți stric daravela! Își suflecă mânecile și se uită mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o coadă lungă. Stăpânul măsură înălțimea unde trebuia să pocnească o capsă. Ridică o dată ciocanul și plesni jos drugul de fier al tiribombei. Se auzi un trosnet și în capul ei se aprinse un foc mic. Negustorul scoase un pol și-i luă ciocanul din mână. Așeză apoi altă capsă. - Gata, cine mai trage? La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânul măsură înălțimea unde trebuia să pocnească o capsă. Ridică o dată ciocanul și plesni jos drugul de fier al tiribombei. Se auzi un trosnet și în capul ei se aprinse un foc mic. Negustorul scoase un pol și-i luă ciocanul din mână. Așeză apoi altă capsă. - Gata, cine mai trage? La încercarea puterii! - Eu mai trag! râse Bozoncea. -Păi ai tras. - Ce, nu mai e voie? - Nu-ți mai dau. O dată se supără hoțul. - Cum adică, nu vrei? Ce-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe aici nu-l știau. 231 -DeL.mîrîi. Celălalt se băgă sub ochii starostelui. Se adunase lume împrejur. Didina îl rugă: - Să nu dai! Abia se potoli. Luă maiul și i-l întinse lui Paraschiv: - Încearcă și tu! Ucenicul ridică ciocanul. Era greu. Abia îl ridică deasupra capului. Când lovi capsa, nu pocni sus. Țiganca chicoti deodată cu glasul ei limpede și ascuțit. Pungașului i se ridică sângele în obraz. O privi cum râdea în lumina primăverii cu dinții ei puternici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strigătele tăcerii care nu sânt decât cascade intime al căror zgomot îl obiectivezi în lumea din afară. Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitată a tăcerii, deoarece în oboseli toate cuvintele își pierd semnificația și bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorități vide, în vibrații iritante și în sunete exasperante. Toate conceptele se diluează, toate expresiile tari se atenuează, tot ceea ce vorbești sau asculți se dezgolește într-o nuditate stearpă și respingătoare. În tine, nimic nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
foarte obosit. Des-de-dimineață, pîn-a nu fi ziua, cucoșul cântă asupra bordeiului și auzii ca pin somn pe tata sculîndu-se, luând în mâni apă din un ciubăr și spălîndu-se pe față, făcându - și cruce și mormăind încet o rugăciune, apoi luîndu-și ciocanele de pietrărie {EminescuOpVII 203} de sub laiță și plecând pe uș - afară, fără chiar să se uite îndărătul lui și fără a mă vedea din dosul cuptorului unde dormeam. A doua zi cam pe l-- ameazi mă trezii și eu din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puț, picând sânge pe margine, ca să nu ia apă cineva, fără să știe să se spurce. Alergă acasă, duse oaia fetii și spuse lui tată-său tot, care într-un transport de spaimă, îi dete una în noada curului cu ciocanul cel greu de pietrar. Băiatul fugi și e astăzi bătrân pietrar în România, la Drajna, unde trăiește din pomana și ajutorul concetățenilor săi români. {EminescuOpVII 235} ["BASMUL CEL MAI FANTASTIC"] ([ Toma Nour în ghețurile siberiene ]) Basmul cel mai fantastic, istoria
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca-n mormânt. El se uita pin fereștile de jos, dar își fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica. După un scurt monolog merse la poartă, de-a cărei ușcior era atârnat, de-un lanț, un ciocan greu. El îl ridică, se răzgândi, apoi bătu o dată tare. Toată vizuina răsună a deșert, apoi iar tăcere. El repetă bătaia - iar un ecou surd și adânc, apoi iar tăcere mortală. Bătu a treia oară, nici o mișcare de ființă vie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în fața ideei, cele două scîntei ale puterii sale. O putere pe care și-o exercită nu atît organizînd violența, întotdeauna accesorie, ci organizînd credințele, care sînt principalul. La fel, sculptorul își exercită talentul transformînd piatra în statuie, nu spărgînd-o cu ciocanul și cu dalta. "Principalul rol al marilor conducători este acela de a crea credința, fie ea credință religioasă, politică ori socială, credință într-o operă, într-o persoană ori într-o idee... A dota omul cu o credință înseamnă a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dictatura personală exista în fapt, ca aceasta să fie justificată din punct de vedere teoretic și proclamată indispensabilă în practică. Cerea în mod deschis ca muncitorii asociați să-l urmeze orbește pe conducător. O asociație trebuia să semene cu un ciocan în mîinile șefului. S-a înconjurat de o curte de admiratori și s-a lăsat idolatrizat de masele în delir. Mergînd din miting în miting, primit peste tot cu entuziasm, făcea dovada unor incontestabile înzestrări de agitator și de organizator
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
obiectele în sine erau distruse, ci ideea că ele aparțineau comuniștilor și că, prin extindere simbolică, aceștia erau cei înlăturați. Mobilierul și aparatura nu erau altceva decât niște obiecte-substitut ale autorităților comuniste. În unele cazuri, protestatarii au folosit răngi și ciocane. Revoltații sperau că manifestația va avea ecou nu doar în rândul brașovenilor, ci și la nivelul întregii țări, ajungând până în străinătate. Doar astfel se explică naivitatea unuia dintre manifestanți care, o dată ajuns în clădirea Comitetului Județean, a considerat că poate
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a ezitat, părând că nu știe ce să facă; de undeva din spatele său însă cineva i-a spus, precipitat și destul de tare spre a se auzi în sală: "nu îi da cuvântul !". Ca urmare, Tötterman a bătut în masă cu ciocanul de lemn, aflat la îndemâna președintelui de ședință, și a anunțat închiderea lucrărilor până a doua zi dimineața. În tot acest răstimp, Lipatti a ținut sus pancarta cu denumirea țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tot mai vizibilă a sistemului economic prezent cu bunurile și valorile imateriale. Această abordare implică observația că economia serviciilor este mai puțin obiectuală, fiind mai deschisă către valori imateriale. Toate aceste analize mențin dihotomia dintre unelte și utilizarea lor<footnote Ciocanele, mașinile de scris, aparatele de radio, rachetele sunt unelte materiale a căror întrebuințare presupune un anumit gen de abilitate. Nicio unealtă nu a putut fi folosită vreodată fără o anumită cunoștință sau cultură de un anume fel, indiferent de cât
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
apă), acest fapt dovedind că pavilionul nu este atât de necesar pentru auz. Canalul urechii se termină cu timpanul, o membrană care vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact ca pielea tobei. Urechea medie este formată din trei oase mici, ciocanul, nicovala și scărița, care se unesc astfel încât să amplifice rezonanța timpanului. SCHEMĂ Din stânga sus: Ciocan Nicovală Canale semicirculare Melc Cohlee Timpan Scăriță Trompa lui Eustache (asigură egalitatea presiunii) Vibrații sonore (aer sau lichid) Urechea internă este compusă dintr-un os
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se termină cu timpanul, o membrană care vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact ca pielea tobei. Urechea medie este formată din trei oase mici, ciocanul, nicovala și scărița, care se unesc astfel încât să amplifice rezonanța timpanului. SCHEMĂ Din stânga sus: Ciocan Nicovală Canale semicirculare Melc Cohlee Timpan Scăriță Trompa lui Eustache (asigură egalitatea presiunii) Vibrații sonore (aer sau lichid) Urechea internă este compusă dintr-un os mic și scobit, care, datorită formei sale de cochilie, este denumit „melc” și conține organul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]