1,570 matches
-
autorități și să se așeze în Cioplea, pe Moșia boierului Dudescu . Deși nu se știe cu exactitate data în care aceste populații bulgare catolice au ajuns în Valahia, o referință a istoricului Nicolae Iorga, vorbește despre un document trimis de la Cioplea în 10 noiembrie 1823 probabil și datorită faptului că această comunitate era administrată de Episcopii pasioniși de Nicopole ad Hystrum. Aceast document este scris în limba latină, care era și limba în care se editau toate documentele vremii din biserica
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
din care răzbate, pe vest, clopotnița cu foișor și coif frînt. Perechile de console, spre o ușoară atingere, sugerează aripile vulturului. Torul median din stuc se suprapune pe brâul în frânghie sculptată, după modelul apropiat de la Lăzești. Deschiderile de la altar, cioplite în trepte, ca la Albac, Dealul Geoagiului, Brăzești, indică dispariția de aici a unor ancadramente similare celor de la monumentele enumerate. Un rest de troiță , adăpostit lângă peretele de sud, cu un neîntrecut decor sculptat, poate fi luat ca martor pentru
Biserica de lemn din Arieșeni () [Corola-website/Science/313513_a_314842]
-
de piatră omul a început cioplirea pietrei sau oaselor pentru a făuri unelte sau arme pentru vânat. Ulterior această ocupație s-a perfecționat, căutându-se a se obține din piatră diferite forme estetice. Faraonii din Egiptul antic puneau să fie cioplite figurine din diferite pietre prețioase, ca lapislazuli și jasp, pentru mormintele lor. În lumea antică, ca daltă era folosită o piatră mai dură, ca de exemplu dioritul, translatarea blocurilor mari de piatră se făcea prin rularea pe lemn rotund. Despicarea
Sculptură în piatră () [Corola-website/Science/313755_a_315084]
-
renumiții sculptori. Austria este bine cunoscută pentru numeroasele sale sculpturi cu caracter religios, realizate în piatra de tip gresie, lucrări tributare curentului baroc. De menționat faptul că una dintre cele mai remarcabile sculpturi ale Vienei, respectiv faimosul Hercules, a fost cioplită în gresie de Zogelsdorf ca și, de altfel, o mare parte a operelor de artă din același tip de piatră denumita in limba germana Kalk-Sandstein , splendori artistice care decorează Catedrala Votivă din Viena, renumitul Castel Schönbrunn, figurile sculptate din palatul
Sculptură în piatră () [Corola-website/Science/313755_a_315084]
-
Biserică „Sfântă Cruce” este o biserică romano-catolică din București situată pe Sos. Mihai Bravu nr. 259, sector 3. A fost filiala a Parohiilor romano-catolice Bărăția și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea, până în anul 1987, cănd Arhiepiscopul Ioan Robu, Mitropolit de București, a declarat-o parohie. Biserică romano-catolică „Sfântă Cruce” este o biserică relativ nouă în peisajul Bucureștiului, aflată în sectorul 3, pe șoseaua Mihai Bravu nr. 259, care deservește un numar
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Bravu nr. 259, care deservește un numar de 1785 de suflete conform recensământului din 2005. Că parohie aparține decanatului București-Sud (format din următoarele parohii: Preasfântul Mântuitor, Santa Maria Gratiarum ( Biserică Bărăția din București),Sfântă Fecioara Maria Regina (Biserică Romano-Catolică din Cioplea), Sfântă Ana, Sfântă Elenă, Giurgiu, Popești-Leordeni), din cadrul Arhiepiscopiei romano-catolice de București. Parohia romano-catolică „Sfântă Cruce” nu are filiale. Parohia nu dispune de un cimitir propriu. În actuala biserică romano-catolică se celebrează liturghii în riț latin (romano-catolice) și bizantin (greco-catolice). Hramul
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Bravu)"". Această comunitate a armenilor catolicii s-a dizolvat în timp, din cauza emigrării armenilor iar parohia s-a transformat într-o parohie romano-catolică pentru familiile catolice române. ""Între anii 1956-1987, aici a fost o filială a Bărăției, apoi a parohiei Cioplea,(vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea iar din anul 1987 prin decizia IPS dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, devine parohie de sine stătătoare"." "Conform cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
timp, din cauza emigrării armenilor iar parohia s-a transformat într-o parohie romano-catolică pentru familiile catolice române. ""Între anii 1956-1987, aici a fost o filială a Bărăției, apoi a parohiei Cioplea,(vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea iar din anul 1987 prin decizia IPS dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, devine parohie de sine stătătoare"." "Conform cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest an fiind filiala a Parohiei Cioplea (vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an, din
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest an fiind filiala a Parohiei Cioplea (vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an, din punct de vedere canonic, fiind filiala parohiei Cioplea. Primul paroh
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu Sărat. „A fost creată de I.P.S. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, în anul 1987, până în acest an, din punct de vedere canonic, fiind filiala parohiei Cioplea. Primul paroh numit a fost Pr. Cornel Damian, actualmente episcop auxiliar al Arhidiecezei de București, care cumpărând casă lipită de parohie, în anul 1989, a reușit să mărească existența capelă”. În anul 1992, s-a început construirea bisericii, care a
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
Drumul Crucii după proiectul imaginat de artistul plastic Horia Ghelu." După datele obținute în anul 2005 cu ocazia sfințirii caselor, parohia este formată din 524 familii întregi și 348 jumătăți, cu 1785 suflete. O parte a credincioșilor strămutați din zona Cioplea (locuind pe strada Șocului), aparținând comunității bulgare de „paulicheni”, după demolările masive din anii '80, formează comunitatea de astăzi a parohiei „Sfântă Cruce”. În 1998, ăn în care părintele Ionel Pojum a devenit paroh al parohiei numărul de familii era
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
au oprit doar la nivelul tehnic și funcțional ce s-au întrecut mai departe în a înfrumuseța volumele clare ale construcției, subliniind astfel rolul ei central în sânul comunității. Dintre elementele de decor se disting în primul rând trei registre cioplite cu mult efect jur-împrejurul butei bisericii: un brâu în funie dublat de o undă a apei peste talpă, un brâu median de cruci cioplite în relief și un rând de ocnițe sub streșini. Decorația exterioară se intensifică în jurul locurilor de
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
ei central în sânul comunității. Dintre elementele de decor se disting în primul rând trei registre cioplite cu mult efect jur-împrejurul butei bisericii: un brâu în funie dublat de o undă a apei peste talpă, un brâu median de cruci cioplite în relief și un rând de ocnițe sub streșini. Decorația exterioară se intensifică în jurul locurilor de trecere dintr-o încăpere la alta. Se disting astfel stâlpii și grinzile pridvorului, portalul de intrare, decorația bogată peste golurile dintre tinda femeilor și
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
Efectul obținut este unul de monumentalitate, indiferent că baza are formă piramidală, că partea superioară este structurată pe mai multe nivele, că simbolizează cruci, troițe, rozete sau imită forma de „zurgălăi”, precum prisnelul fusurilor. Un pecetar din Moisei a fost cioplit ca un coif cu patru turnulețe, asemănător turlelor gotice ale bisericilor din Maramureșul istoric. Există pecetare cu cele trei brațe unite de un semicerc, asemănătoare crucilor de hotar maramureșene. Ca motiv ornamental incizat mai regăsim romburile simple sau concentrice, spicul
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
istoric. Există pecetare cu cele trei brațe unite de un semicerc, asemănătoare crucilor de hotar maramureșene. Ca motiv ornamental incizat mai regăsim romburile simple sau concentrice, spicul de grâu sau pomul vieții extrem de stilizat. Uneori se regăsește și imaginea omului, cioplită naiv și cu evidente disproporții, însă cea mai frecventă temă este cea a răstignirii, tratată într-o manieră neconvențională. „Pe o astfel de cruce, Iisus are corpul cioplit ca un fel de suveică, sprijinit de două picioare foarte scurte ce
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare, folosit pentru tăiat copaci sau pentru despicat lemne și ca unealtă a pompierilor pentru stingerea incendiilor. Istoria toporului începe în Epoca de piatră, când au fost cioplite și șlefuite primele topoare. Cele mai timpurii exemple de topoare au fost cele cu capete de piatră care aveau mâner din lemn. În Epoca Bronzului, topoarele s-au confecționat din bronz. Până în Evul Mediu, topoarele au fost folosite și ca
Topor () [Corola-website/Science/314329_a_315658]
-
pe un pământ ale cărui roci sunt pline de elemente din siliciu (al doilea element chimic de pe scoarța planetei), prin contactul cu oxigenul având capacitatea de a forma cristale, care s-au combinat creând roci solide, roci ce puteau fi cioplite și ajustate fără a se sparge. Indivizii ce proveneau din specia Homo Habilis ( al cărui volum cranian varia acum între 500 și 800 cm³ si care avea în jur de 127 cm înălțime și cântărea aproximativ 45 kg) puteau obține
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
străpuns de săgeți adverse, la fel cum indică și scheletele cu urme de vătămări ael fermierilor neolitici, ceea ce dovedește faptul că, în Neolitic, conflictele violente erau la ordinea zilei. La fel ca în paleolitic, oamenii au continuat să folosească unelte cioplite din silex. În schimb, populațiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii, cum ar fi, spre exemplu, seceri sau pietre de moară folosite la măcinat; au perfecționat tehnicile de vânătoare și pescuit, prin apariția unor diverse tipuri de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Faraonului Keops (Khufu), regele-zeu al Egiptului. Prin măreția și grandoarea sa, trebuia să se evidențieze că monumentul era înălțat de un "zeu" pe pământ. Zeci de mii de muncitori care nu aveau nici unelte din fier, nu cunoscuseră nici roata, ciopleau pietrele de calcar cu unelte din cupru. Un întreg oraș a fost construit pentru a-i adăposti pe aceștia. Nu erau sclavi, ci meșteșugari pricepuți plătiți și bine hrăniți, supravegheați de marele arhitect, Hemiunu, unul dintre primii mari ingineri cunoscuți
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
altar decroșat, adică mai îngust decât biserica. Intrarea în biserică se făcea lateral, adică de pe latura dinspre miazăzi, prin tindă, așa cum era obiceiul cel vechi. Fetzer suprinde motive decorative semnificative din portalul de la intrare precum rozete și trei brâuri paralele cioplite în relief, probabil asemănătoare celor de la Sârbi, Tusa, Mal și Ban. Tinda joasă era tăvănită pe sub tălpile puternice ale unui turn montat deasupra ei. Printr-un portal scund se intra mai departe în biserica bărbaților. Această încăpere era boltită cu
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
din pereți în trepte ca să poarte cununile și streșinile largi ale acoperișului înalt. Acesta era în întregime șindrilit. Butea bisericii era fără îndoială încheiată în cheotori netede, în partea mai jos de console, iar pereții erau ridicați drepți, din bârne cioplite în patru fețe.
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
unor civilizații succesive începând cu perioada neolitică. Din preistorie s-au păstrat urme de viețuire și pe raza comunei Stremț. În peșterile de la Geomal, în punctele numite „Dobre” și la „Fața Pietrii”, s-au descoperit unelte de silex și piatră cioplită din peștera zidită, conform informațiilor primite de la localnici, dar atribuirea lor epocii paleolitice este nesigură, în lipsa unor cercetări arheologice sistematice. Importante descoperiri arheologice din perioada neolitică, pe raza comunei Stremț, există în mai multe locuri, de exemplu la Măgura Stremțului
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
лет женскому движению". Imaginea stilizată a unei garoafe este situată sub inscripție, în partea de jos a medaliei. Sub această imagine se află abrevierea "ПМР". Suprafața medaliei este granulată în relief. Toate inscripțiile sunt convexe. Imaginea florii de garoafă este cioplită în medalie, înconjurată de o margine convexă, întreaga ei suprafață fiind acoperită cu un smalț roșu. Tulpina și frunzele garoafei sunt gravate pe medalie și acoperite cu un smalț verde. Suprafața reversului medaliei este granulată în relief și are margine
Insigna „10 ani de la mișcarea de eliberare a femeilor din RMN” () [Corola-website/Science/313406_a_314735]
-
fruntariu), în Valea a existat o biserică încă din secolul XVII, care, în anul 1754, a fost refăcută din temelie, la renovările ulterioare folosindu-se și materiale provenite de la o biserică adusă din satul Hodoșa. Lăcașul de cult avea grinzi cioplite din lemn de brad, așezate pe tălpi de stejar, care, la rândul lor, se sprijineau pe plăci late din piatră de râu. În regretabilele ciocniri și disensiuni interetnice din martie 1990 a fost implicat și acest lăcaș de cult care
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]