3,124 matches
-
Se face penala și din chiștocuri, dacă nu ai, nu ai. Acum e greu la meseviști să te descurci, că e cuștile astea, nu poți și tu să fii la un geam, la o aia. Dar nu ne lăsăm! Un ciorap gros mai rar se vinde. E valabil la ăștia cu 20-25 de ani, io dacă am o treabă trag papuci prin zăpadă și m-am întors. Vara se face schimbul, dacă e, subțiri. Și merg ciorapii, la cinci-zece de fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu ne lăsăm! Un ciorap gros mai rar se vinde. E valabil la ăștia cu 20-25 de ani, io dacă am o treabă trag papuci prin zăpadă și m-am întors. Vara se face schimbul, dacă e, subțiri. Și merg ciorapii, la cinci-zece de fumat, Carpați. Mai e și după firmă, dacă e nike pe el, un adidas, unul așa, mai nașpa, două de fumat. Ciorapi cu țiplă pe ei. Nefolosiți, lege. Un pantalon, mai greu la noi, că avem uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin zăpadă și m-am întors. Vara se face schimbul, dacă e, subțiri. Și merg ciorapii, la cinci-zece de fumat, Carpați. Mai e și după firmă, dacă e nike pe el, un adidas, unul așa, mai nașpa, două de fumat. Ciorapi cu țiplă pe ei. Nefolosiți, lege. Un pantalon, mai greu la noi, că avem uniformă, dar la ăștia, după fițe, de stradă, le pune o dungă peste ei. Depinde, treningul e la preț, la orice activitate, și la mers, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am alb, cerul acolo o să fie albastru, maro de două feluri. Pentru cerb e maro, pentru mal e maro, am un copac, un ciot de copac care este, tot așa, maro cu negru, cu alb. Culori d-astea directe. Din ciorapi. Din tot felul de obiecte de îmbrăcăminte. Pur și simplu, n-avem ce să facem. Stând în cameră... Bine, acuma am activitatea asta la Club. Dar, când m-am apucat de goblen, nu aveam activitate, stăteam în cameră 23 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
m-a-nvățat goblen, să zic așa, mi-a arătat, a avut încredere, mi-a dat material, mi-a dat pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe pânză cu pixul și-am început să cos. Am colorat-o, cu ață colorată. Am făcut vreo două ghivece cu flori, am făcut o icoană cu Maica Domnului, acum lucrez la un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să face curios pe Biblie. Că altfel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avut o supărare pe altă celulă și stăm împreună. De bine stăm? Poate să iasă din orice o mică vrajbă. Poveștile între noi s-au spus, ce mai e de spus e de trăit. Suntem sătui de noi ca de ciorapi. Crimele: viață înainte. Viață apoi „De șase ori m-am îmbătat și de șase ori am fost la pușcărie“ - Băbuș Mulți meseviști mi-au cerut ceva în schimbul poveștilor lor. Băbuș mi-a oferit gratis crimele lui. Discuția în sala-club, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o fumai, venea și o cerea înapoi. Practic n-aveai de unde s-o dai, pentru că dacă cereai însemna că nu o ai - atunci vreau să faci cutare lucru pentru țigarea pe care ți-am dat-o. Cereau să se spele ciorapi, chiloți, să se întrețină relații sexuale, depinde ce gânduri avea cu tine. Am scăpat, din fericire trecusem pe la neuropsihiatrie infantilă, unde am învățat deja multe despre viitor, despre relații între băieți, între fete, violuri, toate nenorocirile. Știam noțiunea de viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am zis de fiecare dată la ăia care sifonau, plecau. N-am lăsat să se facă nici alcool când eram șef, nu-mi plăcea, dacă vrei să supraviețuiești în penitenciar poți și altfel, mai speli o cămașă la unul, un ciorap la altul, îi faci un servici și îți iese ceva. Singurul lucru ce aveam era unul care îmi spăla. Dar, dacă mă credeți, aveam vreo șaptezeci de perechi de ciorapi, dacă puțin se rupea îl aruncam, nu păstram. Trimitea mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poți și altfel, mai speli o cămașă la unul, un ciorap la altul, îi faci un servici și îți iese ceva. Singurul lucru ce aveam era unul care îmi spăla. Dar, dacă mă credeți, aveam vreo șaptezeci de perechi de ciorapi, dacă puțin se rupea îl aruncam, nu păstram. Trimitea mama. Am mai și greșit, dar dacă s-a aflat, bine, dacă nu, nu. Uite, o bătaie, se află, bine, nu, merg pe burtă. Gura a praz vorbește Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi - luam câteva baxuri, că nu stăteam eu să spăl -, tricouri, trening. Ce aveam eu nevoie. Rechizite. Ei, mai aveam eu nevoie și de cinșpe-douăzeci de „Doxa“. Trebuia să schimb și eu ceasurile. (Râde.) Cam asta era. Și tot așa, dintr-una-ntr-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
garda de corp a unui italian care deținea controlul Regensburgului, el era plătit, a omorât ca să-și apere italianul. Eu, acolo, mă uitam după el, imediat: Care-i ăla? Care-i legionar? Și, când am văzut că se ducea cu ciorapii la baie să și-i spele și, întâmplător, trebuia să mă duc și eu..., și, când l-am văzut în baie, am zis: „Nu-ți spăla ciorapii că și așa-ți dă la schimb. Deci, dacă ceri la planton, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i ăla? Care-i legionar? Și, când am văzut că se ducea cu ciorapii la baie să și-i spele și, întâmplător, trebuia să mă duc și eu..., și, când l-am văzut în baie, am zis: „Nu-ți spăla ciorapii că și așa-ți dă la schimb. Deci, dacă ceri la planton, îți dă ciorapi la schimb, noi-nouți, curați. Și el a zis... face: „Nu, că așa credeam că e aicea“. Și i-am zis că nu-i așa, aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
baie să și-i spele și, întâmplător, trebuia să mă duc și eu..., și, când l-am văzut în baie, am zis: „Nu-ți spăla ciorapii că și așa-ți dă la schimb. Deci, dacă ceri la planton, îți dă ciorapi la schimb, noi-nouți, curați. Și el a zis... face: „Nu, că așa credeam că e aicea“. Și i-am zis că nu-i așa, aicea ești la pușcărie și, după câte știu eu, îți dă schimburi, poți să ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
așa o sută-două de grame. Îți trebuiau bani pentru îmbrăcăminte, pentru alte alea. Pretenții Păi, mă duceam la croitorie, îmi făceam la croitor. Vreau mătasea așa, vreau cașa. Tot ce se purta atunci. Luam de-a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebuiau bani pentru îmbrăcăminte, pentru alte alea. Pretenții Păi, mă duceam la croitorie, îmi făceam la croitor. Vreau mătasea așa, vreau cașa. Tot ce se purta atunci. Luam de-a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o casă d-asta, naționalizată. Am văzut tot, n-am luat nimic. Voiam banii, nu obiecte. Și-am intrat noaptea, i-am pus căluș în gură să nu țipe, i-am luat banii și-am plecat. Aveam doar mănuși. Mănuși, ciorapi peste încălțăminte și dădeam cu șprei, așa pe unde treceam. Aveam eu ideile lu’ prietenul meu ăsta, Lupu Gheorghe, cu mirosul. Nu știu dacă m-a dat în gât la Poliție. Înainte i-am spus doar atâta, să nu miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trei de piele bronzată să se ițească printre legături. Ei bine, Îmi spun eu, cu senzația că urmăresc o farsă, măcar am avut inspirația să mă duc la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face În patru, astfel Încît să nu se mai vadă prin ei, apoi Îi așează cu grijă pe spatele meu, dedesubtul șireturilor, În timp ce Linda pufnește, nevrînd să recunoască faptul că e impresionată de talentele fiicei ei. — Așa. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încît să-și dorească să o prezinte celor mai buni prieteni ai lui? Oare a cunoscut-o deja pe Linda? Dinaintea ochilor Îmi răsare imaginea acestei femei fictive: frumoasă, sofisticată, genul care nu doarme ca mine În pijamale bărbătești și ciorapi groși de lînă, ci poartă neglijeuri de mătase și se trezește sărutată de razele soarelui și cu coafura În perfectă stare. Mi-o Închipui drept o variantă mai tînără a Lindei și Îmi rețin un rîs Înfundat și cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
glugă care le acoperea nu numai capul, ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spuma care i se scurgea printre sâni și se aduna În buric, picurând Între labiile mari. Ar fi vrut să fie capotul pe care Îl Îmbrăca - să fie patul, pentru a o primi. Și-ar fi dorit să fie un ciorap fin, un pantof, o pereche de chiloți de bumbac. Ar fi vrut să fie autobuzul care te duce, soarele care te atinge, salteaua pe care dormi. Cum poți trăi În fiecare zi fără să-mi simți lipsa... Sunt eu. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i se Întâmplase un astfel de caz, și nu-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întâlnească cu băieți. Valentina se gândea că trebuia să fie foarte stânjenitor să ai un tată care ascultă cum faci pipi. Tatăl ei n-ar fi făcut niciodată așa ceva, așezat În spatele ușii. Sau poate că da. Tatăl ei adulmeca hainele, ciorapii și chiar chiloții mamei, căci spunea că simte miros de spermă. Dar pe vremea aceea Valentina Încă nu știa ce-i aia spermă. Privind-o cum stătea pe veceu, Miria Îi arătă absorbantul și-i spuse că la meci, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
exista, Antonio n-ar căuta-o. Cu ce scop? Nu trebuia să-i supraviețuiască. De aceea n-o va arunca În apă. Avea nevoie de un ultim contact cu ea. Cu corpul ei. Te voi strangula, Înfășurând În jurul gâtului tău ciorapii de mătase autocolanți pe care ți i-ai pus astăzi ca să te Întâlnești cu iubitul tău. Te voi sugruma cu propriile mele mâini - și nu-mi va fi milă de tine, cum nici ție nu ți-a fost milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Bobotează. Dar anul acesta nu fuseseră. Nici anul trecut. Antonio Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]