29,910 matches
-
să-i spun memoriul? - în jurnal și am asistat, neputincios, cum cenzura a hăcuit această mărturisire rău adresată din al treilea volum al Jurnalului din 1980. Textul a fost restabilit, în integralitatea sa, în ediția recentă de la Editura Albatros. Să citez și din acest memoriu-spovedanie, adresat inutil, deși scriitorul, ajuns, în 1946, și deputat al stăpînirii, se întreba, patetic, în jurnal, ce caută el printre atîția necredincioși, ajungînd la încheierea că locul său nu este acolo, deși nu a făcut gestul
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
deși scriitorul, ajuns, în 1946, și deputat al stăpînirii, se întreba, patetic, în jurnal, ce caută el printre atîția necredincioși, ajungînd la încheierea că locul său nu este acolo, deși nu a făcut gestul decis de a demisiona. Deci să citez: "Se împlinesc la toamnă, scumpe Dle Președinte, cincizeci de ani de cînd am prezentat Facultății de Teologie din București, teza mea de licență Minunea din drumul Damascului - argument apologetic. Este o încercare juvenilă, corectă și încă lizibilă ca literatură, dar
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
măcar pe clasici. Entuziasmul lui Brian este temperat, literatura nefiind doar un gadget ci și generatoare de violență. Nu lipsește intertextualitatea: Ted Hughs, Ionesco, Tolstoi, Pușkin, Philip Roth, Joyce, Whitman, Singer. La sfîrșitul cărții autoarea prezintă o listă în care citează ,,bibliografia": cărțile, texte de cîntece, film, articole, ba chiar prietenii care i-au povestit fapte reale sau i-au sugerat titlul cărții. Este un thanksgiving de gradul al doilea ce contribuie la structura arborescentă a cărții oferind, ca într-o
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
divorț; Chloé - lucernă (în amintirea unui fost client) restul se amuză: Brian - Palestina, Rachel - Woody Allen, Derek - Sadam Hussein iar Hal încheie en beauté, propunînd, în rîsetele comesenilor, viagra. Elemente grave în notă carnavalescă, heterotopie ca în celebra proză borgersiană citată de Foucault, o lume plurală, instabilă, amenințată de nenumărate primejdii dar care, conștientă de acest lucru, se expune într-o ,,apocalipsă veselă" ce frizează ficțiunea și care povestită și repetată își pierde orice sens. Este observația pe care o face
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
liberă = RL 439, 1991, 1). O adevărată eroare poate fi folosirea unei forme de plural în expresiile fixe în care cuvîntul e folosit cu un sens specializat și numai cu formă de singular. în Corectitudine și greșeală, Valeria Guțu Romalo cita și transformarea sintagmei pînă la sfîrșit, într-un articol din 1969, în pînă la sfîrșituri. Cel puțin la fel de gravă mi se pare confuzia dintre la început și la începuturi, în enunțul jurnalistic: "De la începuturile ramadanului (10 ianuarie), peste 100 de
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
să înlăturăm pe români de la funcționarism, și atunci va sosi o vreme în care democrația, în loc să fie o democrație bugetară, va fi o democrație a muncii, care nu cere de la libertate decît garanția rezultatelor obținute prin strădania fiecăruia." Aceste cuvinte, citate de Ioan Stanomir în chiar primul capitol (între oglinzi paralele) al cărții sale dedicate scrierilor politice ale lui Eminescu, îi aparțin lui P. P. Carp și au ceva mai mult de un secol. Cel care le reproduce le consideră reprezentative
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
însemna să nu ținem cont de un întreg program pe care autorul n-a pierdut nici un prilej să-l explice. Chiar și în cazul acestei reeditări, există un întreg aparat indicativ, numeroase praguri unde autorul explică singur pentru a fi citat apoi în cîteva fragmente critice (din care cel puțin postfața Alinei Lupșe preluată din Luceafărul e de-a dreptul redundantă) poetica romanului său. Scriitorul vorbește despre influența lui Dostoievski (ca toți romancierii noștri de forță!), despre tehnica fragmentarismului menit să
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle de Cotnari vechi sau de Ballantine's Finest, celui care îmi poate cita un singur text de referință al lui conu'Alecu, pentru un anumit domeniu. Să mă duc la textul acela fiindcă știu că pot rezolva o anumită problemă. Spiritual, monden, evident cultivat, răspunde la toate problemele. Se poate pune uneori și
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Cartea conține mărturia dezamăgirii unor intelectuali, care simpatizaseră cu URSS și detestau fascismul, cînd au constatat că sistemul comunist sovietic era la fel de odios ca și acela nazist din Germania lui Hitler. Ei "au depus armele în fața adevărului", cum scrie Fejtö citînd faimoasa expresie a lui Montaigne. Cei care fusese membri ai partidelor comuniste din țările lor au decis să le părăsească. În ultima convorbire cu Togliati, liderul Partidului Comunist Italian, Silone i-a spus acestuia: "Lupta finală se va da între
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
din 81 cîte are cartea, ce, de altfel, dă impresia că s-ar fi putut sfîrși oricînd sau, ca și călătoria, ar fi putut continua la nesfîrșit), întîlnim o serie de "definiții" alternative ale istoriei, care poate că ar merita citate in extenso. Iată-le: "Istoria este o enigmă. Sau istoria nu e altceva decît minciună. Sau istoria e un șir de baliverne. Sau istoria e o profeție. Sau istoria e un fruct acid. Sau istoria e tare ca fierul. Sau
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările de reformulare, produse de insatisfacția locutorului față de propria relatare; narațiunea, dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol, un autor îl cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care, "normalizînd" limbajul și desfășurarea temporală, mai are foarte puțin de a face cu logica visului. Pentru română, ar fi interesant de analizat un corpus real
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
un montaj puternic originale, care pot să nu placă neapărat, dar care îi creează scriitorului un loc aparte în proza contemporană. Un loc depărtat deopotrivă față de fanaticii formei, dar și față de spiritualiștii fără formă, nedigerabili. în proza din care am citat la început e vorba despre o fată foarte frumoasă, Elena, aflată în ziua nunții ei, într-un sat din Munții Pindului. Armânii îi spun Lena, grecii, Heleni. E atît de frumoasă, încît nu va apuca anul, zice un bătrîn din
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Claudian, nu oglindește mai fidel legătura strînsă dintre criza economică germană și popularitatea lui Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente. Hitler, obsedat de ura contra evreilor, ar fi expresia tipică a neputinței intelectuale și a ambiției sufletești. Cartea lui Al. Claudian din 1945 a fost reeditată de dl Constantin Schifirneț în colecția, de el dirijată, "Ethos" a Editurii
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
prim-plan pe George Pruteanu ca polemist. El duelează simultan cu mai mulți adversari, având o remarcabilă atenție distributivă (în genul lui Adrian Păunescu) și dovedindu-se rapid în reacții. În plus, știe să folosească prompt orice intervenție în favoarea sa, citând-o în mod repetat și creând impresia că o întreagă armată de susținători îl urmează. Până la urmă, chiar așa se și întâmplă. Impresia de participare numeroasă atrage prin ea însăși noi participanți. George Pruteanu se pricepe să întețească agitația, în mijlocul
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
Internet care stabilesc liste, legături, ierarhii ("21 de motoare de căutare"). La lansarea unei teme - "Ce apreciați la o mașină de căutare?" - propusă într-o listă de discuții (liga.math, fără dată), se pornește imediat o dispută terminologică din care citez în continuare trei replici: a) "Haideți mai bine să găsim un termen "ca lumea" pentru acest subiect! "Mașină de căutare" sună ca nuca'n perete! La englezi: "Search Engine""; b) ""Search Engine" - motor de cautare. Tot ca nuca, da' lumea
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
Lupta", anul I, nr. 17, Craiova / 6 nov. 1900. A se vedea și Paul Rezeanu, Eustațiu Stoenescu, Editura ARC - 2000, București, f.a., pag. 7. 2 F. Gâldău, Corespondență din New York, "Curierul Olteniei", anul XXVIII, nr. 1566 / 28 aprilie 1930, Craiova, citată în Paul Rezeanu, op. cit., pag. 17, nota 43, pag. 32.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
normali și dacă judecăm lucrurile logic. Altminteri, putem să batem câmpii în stilul "retragerea lui Hagi" și să ne spunem că orice înfrângere nu e decât partea nevăzută a unei victorii! Deși s-a prefăcut indignat că presa i-a citat cuvintele întocmai ("În patru luni de guvernare nu s-a făcut nimic!") comisarul pentru lărgirea U.E. și-a amendat zicerea lăsându-ne într-o ceață încă mai lăptoasă: "Românii trebuie să manifeste încredere în guvernul țării!" Păcat că dl. Verheugen
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
Pacific, în unele zone din Asia. În topul ierarhiilor au trecut filme ca Tigru și dragon (China-Taiwan-Hong Kong) de Ang Lee sau alte produse ale Extremului Orient și Orientului Mijlociu (din unghi european), mai ales din Iran. Aici au migrat - citez din Cahiers... - "acea senzație a sublimului, acel veșmînt al intangibilului, pe care numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
voluntară stă în firea ambilor poeți. Byron părăsește ostentativ Anglia la 28 de ani, în 1816, Macedonski procedează identic în 1884, la 30 de ani". Nu mai puțin îl interesează pe poetul nostru Alfred de Musset, pentru, spre a-l cita, "ușurința cu care trece de la serios la glumeț, de la disperare la satira cea mai mușcătoare". Sugestia conceperii Nopților îi vine de la byronianul Musset, în pofida unor antecedente din lirica băștinașă (Grigore Alexandrescu, Heliade, Bolintineanu): "Simptomatică este (...) predilecția lui Macedonski pentru un
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de afară în care soarele de septembrie liniștit și frenetic, cu mireasma difuză, distilată... în care izbucnea din cînd în cînd fluturarea vie, noroasă a vrăbiilor..." * Interesant, cei trei scriitori francezi citați la început sunt mult mai apropiați de Balzac și de Stendhal, în raport cu Proust, care, nu numai cronologic pare că este gata să-l ajungă din urmă pe Faulkner. Exagerînd oarecum. Aceeași topică stufoasă a frazei; aceeași vertiginoasă succesiune a incidentalelor
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
o descrie: "Verva lui îndrăcită are ceva de furtună într-o pădure ecuatorială: culisele vieții literare bucureștene, și nu mai puțin a celor politice, îi sînt la degetul mic." O calitate ținută la mare preț de scriitorimea română contemporană... Sînt citați diverși indivizi geniali (de care n-a auzit nimeni) însoțiți, inevitabil, de particula "prieten". Feluriți "tovarăși de drum literar" îi anticipau strălucita carieră cu mult timp înainte ca ea să fi luat ființă (poate trebuie să mai așteptăm?). Se ghicea
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
ci, undeva, în zona violurilor comune și a hoțiilor mărunte. De mai mulți ani Uniunea Scriitorilor nu mai e o instituție respectabilă pentru presa cotidiană. Aici se petrec scandaluri de tot felul. Aici scriitorii se bălăcăresc, iar presa cotidiană îi citează cu voluptate, parcă pentru a dovedi cuiva că Uniunea Scriitorilor e o instituție ridicolă și, din aproape în aproape, că scriitorii nu sînt decît niște inși care se înjură, care fac parte din bisericuțe și că Uniunea, care prin cîțiva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
rămânând "înmărmuriți de beți." Ulterior, invaziile se repetă cu o anumită periodicitate, de câte ori Poarta este agresată de o Rusie în plină expansiune teritorială, mai întâi în jurul bazinului Mării Negre, apoi către Apus, către Moldova. În 1739, 1770-'74, 1787-'92, 1806-1812 - citez din cartea d-lui Aurel-Sergiu Marinescu -, ocupația armată a provocat țărilor române pagube imense, generând o perioadă nefericită de despopulare și sărăcire. Armatele țariste și-au arătat întregul potențial al samavolniciilor: abuzurile, jafurile sistematice, dimpreună cu rechizițiile, confiscările de bunuri
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
întru alipirea Principatelor dunărene -, etapă necesară în drumul către Constantinopol - și, cum s-a văzut, excelente vaci de muls. Fapt ce n-a împiedicat apariția unei facțiuni boierești pro-ruse. Între anii 1828-1834 are loc cea de a șasea invazie rusească, citez: "Campania rusească din 1828 a adus, în același timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriașelor rechiziții ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, țăranii fiind folosiți ca
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]