1,633 matches
-
urmărire , 11 pacienți au prezentat o pierdere confirmată ( în interval de 4 săptămâni ) a răspunsului lor citogenetic . Din acești 11 pacienți , la 4 pacienți s- a crescut doza până la 800 mg pe zi , dintre care 2 au reobținut un răspuns citogenetic ( 1 parțial și 1 complet , cel din urmă obținând , de asemenea , și un răspuns molecular ) , în timp ce din cei 7 pacienți cărora nu li s- a crescut doza , numai unul a reobținut un răspuns citogenetic complet . Procentul unor reacții adverse a
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
care 2 au reobținut un răspuns citogenetic ( 1 parțial și 1 complet , cel din urmă obținând , de asemenea , și un răspuns molecular ) , în timp ce din cei 7 pacienți cărora nu li s- a crescut doza , numai unul a reobținut un răspuns citogenetic complet . Procentul unor reacții adverse a fost mai mare la cei 40 pacienți cărora doza le- a fost crescută la 800 mg pe zi , comparativ cu populația 91 de pacienți dinaintea creșterii dozei ( n=551 ) . Cele mai frecvente reacții adverse
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
fost raportate cu frecvență mai mică sau cu aceeași frecvență . Faza cronică , eșec la interferon : 532 pacienți adulți au fost tratați cu o doză inițială de 400 mg . Pacienții au fost distribuiți în trei categorii principale : eșec hematologic ( 29 % ) , eșec citogenetic ( 35 % ) sau intoleranță la interferon ( 36 % ) . Pacienților li s- a administrat anterior un tratament cu IFN în doze ≥ 25 x 106 UI pe săptămână , într- un interval median de 14 luni și au fost toți în faza cronică tardivă , cu
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
25 x 106 UI pe săptămână , într- un interval median de 14 luni și au fost toți în faza cronică tardivă , cu un timp median de la diagnosticare de 32 luni . Variabila principală a eficacității studiului a fost procentul de răspuns citogenetic major ( răspuns complet plus parțial , 0 până la 35 % Ph+ metafaze în măduva osoasă ) . În acest studiu 65 % din pacienți au realizat un răspuns citogenetic major , care a fost complet la 53 % ( confirmat 43 % ) dintre pacienți ( tabelul 4 ) . Un răspuns hematologic
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
median de la diagnosticare de 32 luni . Variabila principală a eficacității studiului a fost procentul de răspuns citogenetic major ( răspuns complet plus parțial , 0 până la 35 % Ph+ metafaze în măduva osoasă ) . În acest studiu 65 % din pacienți au realizat un răspuns citogenetic major , care a fost complet la 53 % ( confirmat 43 % ) dintre pacienți ( tabelul 4 ) . Un răspuns hematologic complet a fost realizat la 95 % dintre pacienți . Faza accelerată : au fost incluși 235 pacienți adulți în fază accelerată . Primii 77 pacienți au început
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
ca în cazul răspunsurilor complete ) , sau de revenire la faza cronică a LGC . Un răspuns hematologic confirmat a fost obținut la 71, 5 % dintre pacienți ( tabelul 4 ) . Este , de asemenea , important că 27, 7 % dintre pacienți au obținut un răspuns citogenetic major , care a fost complet la 20, 4 % ( confirmat 16 % ) dintre pacienți . La pacienții tratați cu 600 mg , durata mediană , actuală , estimată , a supraviețuirii fără progresia bolii și a supraviețuirii totale a fost de 22, 9 , respectiv de 42, 5
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
0109 Studiul 0102 date Faza după 37 luni cronică , eșec la IFN ( n=532 ) Răspuns hematologic Răspuns hematologic complet ( RHC ) ( 92, 3- 96, 3 ) 95 % 71 % ( 65, 3- 77, 2 ) 42 % 31 % ( 25, 2- 36, 8 ) 8 % 12 % 18 % Răspuns citogenetic major Complet 65 % ( 61, 2- 69, 5 ) 53 % 28 % ( 22, 0- 33, 9 ) 20 % 15 % ( 11, 2- 20, 4 ) 7 % ( Confirmat ) [ IÎ 95 % ] Parțial ( 43 % ) [ 38, 6- 47, 2 ] 12 % ( 16 % ) [ 11, 3- 21, 0 ] 7 % ( 2 % ) [ 0, 6- 4
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
de 260 mg/ m și zi ( n=5 ) , 340 mg/ m și zi ( n=9 ) , 440 mg/ m și zi ( n=7 ) și 570 mg/ m și zi ( n=5 ) . Din 9 pacienți cu LGC în fază cronică și date citogenetice disponibile , 4 ( 44 % ) și 3 ( 33 % ) au obținut un răspuns citogenetic complet , respectiv un răspuns citogenetic parțial , pentru un procent al RCM de 77 % . Un total de 51 pacienți copii cu LGC în fază cronică nou diagnosticată sau netratată au
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
și zi ( n=9 ) , 440 mg/ m și zi ( n=7 ) și 570 mg/ m și zi ( n=5 ) . Din 9 pacienți cu LGC în fază cronică și date citogenetice disponibile , 4 ( 44 % ) și 3 ( 33 % ) au obținut un răspuns citogenetic complet , respectiv un răspuns citogenetic parțial , pentru un procent al RCM de 77 % . Un total de 51 pacienți copii cu LGC în fază cronică nou diagnosticată sau netratată au fost înrolați într- un studiu de fază II , deschis , multicentric , fără
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
mg/ m și zi ( n=7 ) și 570 mg/ m și zi ( n=5 ) . Din 9 pacienți cu LGC în fază cronică și date citogenetice disponibile , 4 ( 44 % ) și 3 ( 33 % ) au obținut un răspuns citogenetic complet , respectiv un răspuns citogenetic parțial , pentru un procent al RCM de 77 % . Un total de 51 pacienți copii cu LGC în fază cronică nou diagnosticată sau netratată au fost înrolați într- un studiu de fază II , deschis , multicentric , fără comparator . Pacienții au fost tratați
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
fără întreruperi în absența toxicității limitante de doză . Tratamentul cu Glivec induce un răspuns rapid la pacienții copii nou diagnosticați cu LGC cu RHC 78 % după 8 săptămâni de tratament . Rata mare a RHC este însoțită de apariția unui răspuns citogenetic complet ( RCC ) de 65 % , care este comparabil cu rezultatele observate la adulți . Suplimentar , a fost observat răspuns citogenetic parțial ( RCP ) la 16 % pentru RCM 81 % . La majoritatea pacienților care au realizat RCC , RCC a apărut între lunile 3 și 10
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
nou diagnosticați cu LGC cu RHC 78 % după 8 săptămâni de tratament . Rata mare a RHC este însoțită de apariția unui răspuns citogenetic complet ( RCC ) de 65 % , care este comparabil cu rezultatele observate la adulți . Suplimentar , a fost observat răspuns citogenetic parțial ( RCP ) la 16 % pentru RCM 81 % . La majoritatea pacienților care au realizat RCC , RCC a apărut între lunile 3 și 10 , cu un timp median de răspuns pe baza estimării Kaplan- Meier de 5, 6 luni . Studii clinice în
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
și AUS01 ) sunt în concordanță cu rezultatele descrise anterior . Imatinibul în asociere cu chimioterapie de inducție ( vezi tabelul 5 ) au condus la o rată de răspuns hematologic complet de 93 % ( 147 din 158 pacienți evaluabili ) și o rată de răspuns citogenetic major de 90 % ( 19 din 21 pacienți evaluabili ) . Rata de răspuns molecular complet a fost de 48 % ( 49 din 102 pacienți evaluabili ) . Supraviețuirea fără boală ( SFB ) și supraviețuirea totală ( ST ) a depășit constant 1 an și au fost superioare , în
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
Atunci când imatinibul a fost administrat în monoterapie la pacienții cu LLA Ph+ recidivantă/ refractară , a condus , la 53 din 411 pacienți evaluabili în ceea ce privește răspunsul , la o rată de răspuns hematologic de 30 % ( 9 % complet ) și la o rată de răspuns citogenetic major de 23 % . ( De remarcat , că din 411 pacienți , 353 au fost tratați într- un program de acces extins , fără a fi colectate datele inițiale de răspuns ) . Timpul median până la progresie în populația totală de 411 pacienți cu LLA Ph
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
similare în cadrul re- analizei pentru a include numai acei pacienți cu vârsta de 55 ani sau peste . Studii clinice în MDS/ MPD Experiența utilizării Glivec în această indicație este foarte limitată și se bazează pe ratele de răspuns hematologic și citogenetic . Nu există studii controlate care să demonstreze un beneficiu clinic sau o rată de supraviețuire crescută . Un studiu clinic deschis , multicentric , de fază II ( studiul B2225 ) a fost realizat pentru a testa administrarea Glivec la diferite populații de pacienți care
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
aceștia obținând un RHC și 1 RHP . Vârsta acestor pacienți a fost cuprinsă între 2 și 79 ani . Într- o publicație recentă , informații actualizate de la 6 din acești 11 pacienți au arătat că toți acești pacienți au rămas în remisiune citogenetică ( interval 32- 38 luni ) . Aceeași publicație a raportat date de urmărire pe termen lung de la 12 pacienți cu MDS/ MPD cu recombinări ale genei FCDP- R ( 5 pacienți din studiul B2225 ) . Acești pacienți au fost tratați cu Glivec un timp
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
FCDP- R ( 5 pacienți din studiul B2225 ) . Acești pacienți au fost tratați cu Glivec un timp median de 47 luni ( interval 24 zile - 60 luni ) . Unsprezece pacienți au obținut un RHC rapid ; zece au prezentat o rezolvare completă a anormalităților citogenetice și o scădere sau dispariție a transcripțiilor de fuziune determinate conform RT- PCR . Răspunsurile hematologice și citogenetice au fost susținute un timp median de 49 luni ( interval 19- 60 ) , respectiv , 47 luni ( interval 16- 59 ) . Rata totală a supraviețuirii este
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
de 47 luni ( interval 24 zile - 60 luni ) . Unsprezece pacienți au obținut un RHC rapid ; zece au prezentat o rezolvare completă a anormalităților citogenetice și o scădere sau dispariție a transcripțiilor de fuziune determinate conform RT- PCR . Răspunsurile hematologice și citogenetice au fost susținute un timp median de 49 luni ( interval 19- 60 ) , respectiv , 47 luni ( interval 16- 59 ) . Rata totală a supraviețuirii este de 65 luni de la diagnosticare ( interval 25- 234 ) . În general , administrarea Glivec la pacienții fără translocație genetică
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
cu 100 mg până la 1000 mg Glivec pe zi . Alți 162 pacienți cu SHE/ LEC , raportați în 35 cazuri și serii de cazuri publicate , au fost tratați cu Glivec în doze de 75 mg până la 800 mg pe zi . Anormalitățile citogenetice au fost evaluate la 117 din populația totală de 176 pacienți . La 61 din acești 117 pacienți , s- a identificat kinaza de fuziune FIP1L1- FCDP- Rα . Alți patru pacienți cu SHE au fost identificați ca fiind FIP1L1- FCDP- Rα- pozitivi
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
informații pertinente disponibile (inclusiv datele toxico-cinetice, toxico-dinamice, fizico-chimice și datele privind substanțe analoge). Aceste studii pot consta dintr-un studiu in vivo sau un studiu in vitro cu un sistem metabolic diferit de cel sau cele utilizate anterior. Dacă testul citogenetic in vitro este pozitiv, trebuie să se efectueze un test in vivo pe celule somatice (analiza metafazelor celulelor măduvei osoase a rozătoarelor sau testul micronucleului la rozătoare). Dacă unul dintre testele de mutație genetică in vitro este pozitiv, trebuie să
jrc2516as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87670_a_88457]
-
aparatului mitotic al eritroblaștilor produse de substanța de testat; detectarea se realizează prin analiza eritrocitelor prelevate din măduva osoasă și/sau din celulele sângelui periferic ale animalelor, de obicei, rozătoare. Scopul testului de micronucleu este identificarea substanțelor care produc leziuni citogenetice ce determină formarea de micronuclee conținând fragmente de cromozomi sau cromozomi întregi întârziați. Când un eritroblast din măduva osoasă evoluează într-un eritrocit policromatic, nucleul principal este expulzat; orice micronucleu care se formează poate să rămână în citoplasma anucleată. Micronucleele
jrc4583as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89749_a_90536]
-
fenomenele conexe sunt cauza multor maladii genetice umane. Prezentul test determină fenomenele cromozomiale din celulele germinale spermatogoniale și, prin urmare, ar trebui să permită estimarea mutațiilor transmisibile produse în celulele germinale. Pentru test se utilizează, în general, rozătoare. Prezentul test citogenetic in vivo permite detectarea aberațiilor cromozomiale din mitozele spermatogoniale. Alte celule țintă nu fac obiectul prezentului test. Pentru detectarea aberațiilor de tip cromatidic din celulele spermatogoniale, ar trebui să se examineze prima diviziune celulară mitotică după tratament, înainte ca leziunile
jrc4583as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89749_a_90536]
-
negative, trebuie să se facă alte teste, ținînd seama de informațiile relevante disponibile. Testul poate fi un studiu in vivo sau un studiu in vitro care utilizează un sistem de metabolizare diferit de cel/cele utilizat(e) anterior. Dacă testul citogenetic in vitro este pozitiv, trebuie să se efectueze un test in vivo care să utilizeze celule somatice (analiza de metafază a măduvei osoase la rozătoare sau testul micronuclear la rozătoare). Dacă oricare din testele in vitro de mutație a genelor
jrc5110as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90278_a_91065]
-
în vedere datele limitate de siguranță și eficacitate la pacienții cu LMA secundară , filgrastim trebuie administrat cu precauție . Nu s- au stabilit siguranța și eficacitatea administrării filgrastimului la pacienții cu LMA de novo cu vârsta < 55 ani cu date citogenetice cu prognostic bun [ t( 8; 21 ) , t( 15; 17 ) , și inv( 16 ) ] . 5 Monitorizarea densității oaselor poate fi indicată la pacienții cu osteopatii osteoporotice care au urmat terapie continuă cu filgrastim peste 6 luni . După administrarea G- CSF , au fost
Ro_1046 () [Corola-website/Science/291805_a_293134]
-
a făcut numai la pacienții cu neutropenie congenitală . SMD și leucemia sunt complicații naturale ale bolii și sunt într- o relație nesigură cu terapia cu filgrastim . Un subgrup de aproximativ 12 % dintre pacienții cărora li s- a făcut o evaluare citogenetică normală inițial au prezentat ulterior anomalii , inclusiv monosomie 7 , la evaluările repetate de rutină . Dacă pacienții cu SCN dezvoltă anomalii citogenetice , riscurile și beneficiile continuării tratamentului cu filgrastim trebuie evaluate atent ; administrarea de filgrastim trebuie întreruptă în cazul apariție SMD
Ro_1046 () [Corola-website/Science/291805_a_293134]