2,120 matches
-
la 1 decembrie din acel an, când soții Ceaușescu își încheiau vizita în Iran, unde amândoi fuseseră făcuți Doctori Honoris Causa ai Universității din Teheran. Prozatorul a suferit. Nu pentru că-l părăsise Șfița, puțin îi păsa de ea. Îl rodea ciuda că fusese atât de slab încât să se încreadă în Urdinare, ca într-un coleg de suferință. Dar de aici până la răzbunare mai era cale lungă. S-a răzbunat în felul lui. Scriind. Două romane și un volum de nuvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rămășițele unei zile pline în timp ce mă sprijin în coada măturii. O să fie lună, vă promit, îmi stătea pe limbă să spun. Ceilalți angajați se încruntaseră, probabil că le venea să-și tragă palme. Se vedea cât colo că le e ciudă pe mine. Cu o jumătate de oră înaintea închiderii, ca un fel de confirmare a bănuielilor mele, Răzvan a desfăcut două pungi cu cartofi congelați și le-a scăpat pe jos. Un simplu exercițiu mental m-a lămurit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea, mi-am dat seama cât de mult îmi urăsc colegiiși cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Am simțat deodată că toată încrâncenarea pe care o acumulasem în mine de atâta timp se topește și piere. Am fost așa mulțumit, că am uitat să-l raportez pe Răzvan. Nu mă mai interesa nici măcar dacă colegilor le e ciudă sau nu. În definitiv, e obositor să urăști, iar în ziua asta trebuia să iau o pauză și să mă bucur de rodul muncii mele. Magda nu m-a mai stropit, Andrei a țipat ceva mai încet, iar doamna director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu voiam în ruptul capului să mă despart de caiete, el voia să mi le ducă în Seattle, și nici măcar unul nu s-a trezit să spună: hai să le fotocopiem și să ne împăcăm. Poate că mi-era și ciudă pe plecarea lui, nu știu. Știu că cearta n-a durat mai mult de două minute. Paul a rămas cu vorba neterminată, a horcăit puțin și a căzut lat. Întâi am zis că se preface și mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața următoare ca să-mi pună o mie de întrebări despre el. Trebuie să recunosc că mi-era un pic ciudă pentru reticența ei în ceea ce privește subiectul Hugo; acum că lucrurile mergeau atât de bine, abia așteptam să se ivească ocazia de a vorbi „ca fetele“ despre el. — Ai mai slăbit? zisei eu, privind-o atent, în căutarea unor semne care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Recunoscu în sinea sa că exact la asta se gândea atunci. Pentru câteva secunde, își dorise să moară. Apoi își spusese în gând că moartea nu rezolvă, aproape niciodată, nimic. Era doar un capăt de drum, unul închis, făcând în ciudă celor care continuau să creadă că de acolo se deschidea un altul. Îi plăcuse ideea și se gândise să o rețină, poate avea să o insereze într-un viitor... - Viitor ce, Scriitorule? Viitor maldăr de hârtii trimise la coș, alături de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unde s-a pus masa. Chefuiră până dimineață. Petre se cam amețise, abia se mai ținea pe picioare, când se întoarseră spre casă. Avea chef să cânte pe drum. Frusinei nu-i plăcu lucrul acesta, îi venea să plângă de ciudă și de rușine; se abținu până ajunseră acasă. Acesta se culcă așa cum era îmbrăcat, ginere. Ea se duse în casa mare, luă fotografia lui George din lada în care își ținea lucrurile cele mai de preț și începu să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum Îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac În ciudă. VĂzându-l așa trist m-am gândit să-i mai Îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine. El s-a dezbrăcat Încet și a intrat alături de mine În Pulover. oprește-te puțin... Ce este ? a Întrebat el. mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea albă cu trandafiri albaștri apăruse o pată roșie care se Întinsese deja În flancul drept și Înainta vertiginos spre coapse. Adina Dabija 110 În loc să mă sperie, vederea sângelui m-a enervat. „Asta Îmi mai lipsea“, mi-am spus cu ciudă. Din fericire ajunsesem deja În stație la Dorobanți și doi tineri, o fată și un băiat, văzând starea În care eram, m-au ajutat să mă urc În autobuz. — Cel mai aproape e la Foișor, Îmi spuse băiatul. Știu eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi Încă să-mi cred ochilor. Dar dumneavoastră ? mi-o Întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac în ciudă. Văzându-l așa trist m-am gândit să-i mai îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine. El s-a dezbrăcat încet și a intrat alături de mine în Pulover. Oprește-te puțin... Ce este ? a întrebat el. Mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și pe rochia mea albă cu trandafiri albaștri apăruse o pată roșie care se întinsese deja în flancul drept și înainta vertiginos spre coapse. În loc să mă sperie, vederea sângelui m-a enervat. „Asta îmi mai lipsea“, mi-am spus cu ciudă. Din fericire ajunsesem deja în stație la Dorobanți și doi tineri, o fată și un băiat, văzând starea în care eram, m-au ajutat să mă urc în autobuz. — Cel mai aproape e la Foișor, îmi spuse băiatul. Știu eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi încă să-mi cred ochilor. Dar dumneavoastră ? mi-o întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
baruri <saly>: ei, vorbeam de alte afaceri... <vick37>: cu ce se ocupă George? <saly>: face bani <vick37>: bună meserie <saly>: dacă-l vezi, îi spui că l-am căutat? <vick37>: nu cred că îi voi spune <saly>: dece? Ți-e ciuda că-l caută fetele <vick37>: nu prea dar locuiesc în Vancouver <vick37>: nu am programat un drum la Calgary <saly>: aha <vick37>: nu închei afaceri în baruri <vick37>: nici nu mă prea duc la bar <vick37>: puține șanse să îl
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
chel <sabina>: era mai greu să o ocupăm pe Livia, să raminem singuri <sabina>: Livia l-a simțit prima, mi-a zis ca e o jigodie care zimbeste frumos <sabina>: nu am crezut-o, mi-am zis că vorbește de ciuda că a refuzat să o fută <sabina>: după 10 zile l-am întrebat ce are de gînd cu noi <sabina>: s-a bilbiit. Că mama, că tata, că are logodnică.. <sabina>: și de la mine ce vrei? <vik47>: putza <sabina>: nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
engleză, se opune studiilor lui Frank Cushing (1857-1900), care a locuit cu populația zunis, a (nv((at limbajul lor (i s-a (mbr(cat asemeni lor. (l putem considera pe Bronislaw Malinowski (1884-1942) ca fiind fondatorul observa(iei directe. (n ciuda pozi(iei sale exterioare comunit((îi studiate, el a fost unul dintre primii care (i-au (mp(rt((it via(a. O prim( experien(( Malinowski, autor al lucr(rîi Argonau(îi Pacificului (1922), a reu(it (n Melanezia, (n jurul
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
toat( lumea. Sosirea unui observator (ntr-o institu(ie declan(eaz( la toate nivelele ierarhice reac(îi contradictorii. Pe de o parte, de sus (n jos, o b(nuial( (i un anume refuz ini(ial de colaborare; pe de alt( parte, ciuda celor care nu ar fi re(inut aten(ia observatorului. Pentru a evita aceste dificult((i (n rela(îi, dar (i pentru a nu comite gre(eli de e(antionare sau de neglijen(a (n ceea ce prive(te o anumit
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
absent sau, din contră, s( reac(ioneze brusc la un eveniment. El trebuie s( manifeste umor (n fă(a remarcilor subiec(ilor. Totu(i, observatorul nu poate s( evite eventuale reac(îi. Peter Blau (i-a dat seama c( (n ciuda franche(îi sale (n privin(a agen(ilor administra(iei, notarea celor mai mici gesturi provoca iritare: "Al(îi m( suspectau c( doresc s( m(sor timpul pe care ei îl risipesc, astfel (ncît unul dintre ei, p(r(sind
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
-i așa? se interesă deodată Otilia. - Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glumă! adause receAglae, ca și când era vădit că asta lipsea lui Felix. - Nu mă-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligența domnuluiFelix. - Medicina cere ani mulți, urma Aglae, trântind cu ciudă o carte, cheltuială, întreținere. Un orfan trebuie să-și facă acolo repede o carieră, să nu cadă pe capul altuia. Tonul cu care fu pronunțat cuvântul "orfan" și chiar cuvântul însuși pe care nu-l mai folosise nimeni, în legătură cu el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale cărui sprâncene erau lăsate în jos de o comică supărare, în vreme ce buzele râdeau de gâdilitură. În fine, Otilia G. Călinescu descoperi în fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce fură confiscate, spre ciuda lui moș Costache, care totuși nu obiectă nimic și se puse să mănânce mai vârtos. Masa se sfârși înfr-o indispoziție generală, și Felix găsi nimerit să se strecoare tăcut în odaia lui, unde se așeză să termine lectura romanului lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol veni iarăși. Aurica, schimbîndu-și obiectivul, vestea pe toți că aduce prăjituri făcute de mâna ei. Otilia fu de o veselie nebună și stătu tot timpul la spatele lui Pascalopol, șoptindu-i la ureche și așezîndu-se pe scaunul lui, spre ciuda cruntă a Aglaei și Aurichii. Lui Felix i se păru din nou că, pe când Otilia pleca puțin capul înspre obrazul lui Pascalopol, acesta și-l apropia de al său, într-un gest de voluptate tactilă. Felix plecă neobservat și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi în camera ei, se plimba în fundul livezii care despărțea conacul de pătratul șurilor, la braț cu Pascalopol. Acesta părea să râdă foarte voios și-și apropia pe cât putea în mers obrazul lui de al fetei. Felix simți o mare ciudă. Sentimentul că Otilia este o ființă destinată să urmeze foarte de aproape propria lui cale crescuse mult în ultima vreme. Ar fi voit să fie foarte bogat, să fie major, să ia pe Otilia sub ocrotirea lui și să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gest oarecare de concupiscență, care irită pe fată. - Ești nebun, Titi, țipă ea, pleacă de aici! G. Călinescu Țipătul ei fu auzit indirect de Aglae, care se mânie foc, însă nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea își vărsă toată ciuda față de moș Costache, fiind sigură că Otilia o auzea dintr-o odaie alăturată: - Nici n-a pus mâna băiatul pe ea. Și dacă ar fi pus, ce?Fete ca ea pentru asta sunt. Să trăiască discret cu băieții de familie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]