13,496 matches
-
evitarea stresului și situațiilor conflictuale, respectarea cu strictețe a tratamentului de menținere a echilibrului psihic sub supravegherea unui medic. Cum trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-a sesizat chiar și mama. Ar fi bine să mai schimb, totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dăruire, fiecare spunându-mi o vorbă bună, o mică glumă... Îi ascultam, dar nu-i auzeam. Îi priveam cu un ușor zâmbet În colțul gurii. Aproape că nu-i vedeam, păreau doar niște umbre În mișcare care scoteau niște sunete ciudate sau mai degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
structura lui interioară care Îi Înterziceau acest lucru. Bine, mulțumesc! răspund pe un ton care se voia lipsit de orice inflexiune. Mă străduiam să ascund cât mai bine emoția ce mă cuprinsese. Vocea lui avea ceva blând, molatic, producând vibrații ciudate În sufletul meu, suflet ce era cuprins ( În mod curios) de un anume fel de fericire. Vezi că ți-am trimis o sută de euro. Dacă ajungi În oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți voi trimite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile, care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea Într-un fel ciudat, știam că și În sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și m-a strâns cu putere În brațe. Cea mai adevărată și mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei ca și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc Într-un albastru ca safirul, toate acele culori ce ard și se descompun Îm marile incendiu final, norii cu forme ciudate și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta poezie ca Aurora... cu degetele ei roze, pe care nu vrem totuși s-o disprețuim?” (Istoria
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Avea o frumusețe asemănătoare cu a trandafirilor. Uitându-mă la ea, cu admirație, dar și cu o oarecare strângere de inimă, gândul m-a dus la muza lui Baudelaire și la povestirile lui Nathaniel Hawthon, unde era descrisă „ o grădină ciudată, În care un botanist toxicolog a adunat tot felul de plante otrăvitoare: aceste plante, cu frunzele ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu-l deconspirau. Goana fără istov, în derută, prin locuri dosite, schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi aflat, el avusese o ciudată presimțire că pe urmele convoiului de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și rămase câteva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
transportat pe brațe cei mai vânjoși colegi până la cabinetul medical al școlii și, de acolo, spre uluirea generală, ambulanța m-a dus În goană la spitalul mare din oraș. Nimeni nu Înțelegea ce se Întâmplase, nimeni nu-și putea explica ciudatul fenomen. După Îndelungi investigații (Îmi verificară reflexele cu un fel de ciocănel - nimic!, Încercară, fără șansă, să-mi deschidă gura și mă conectară pe jumătate la un aparat cu bord electronic și tot felul de ecrane sofisticate), după diagnostice nereușite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezvolte o așa-zisă teorie a așteptării, care Însemna ținerea mea sub o permanentă observație, până când ar fi apărut ceva semne de normalizare, poate chiar de vindecare - de ce nu? În cele din urmă, după alte zile de cercetare amănunțită a ciudatului caz care devenisem - caz nemaiîntâlnit de lumea medicală până atunci, după cum se afirma, ai mei (care În tot acest timp trecuseră prin toate fazele disperării, si nu voiră sub niciun chip sa semneze pentru a fi transportat la clinici mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos de a se manifesta, trăirea În care se complăcea atunci când “recita” un cuvânt Îi dădeau o anume stranietate, ceva care mă făcea să-l simt foarte departe de mine. Rostirea cuvântului ales devenea pentru el un moment ritualic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva zile, auzise zgomote În dreptul ușii, zgomote care-i provocară emoții teribile. Nu erau bătăi normale, cum se Întâmpla uneori, când Îl mai deranja câte un cerșetor rătăcit prin clădire ori cineva insistent, cu vreun motiv tâmpit. Erau niște izbituri ciudate, urmate de un soi de zgârieturi, pe care el le interpretă ca fiind foarte speciale. Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de o tăinuită emoție! Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pline de julituri și de sânge uscat), palmele peste corp și, cu o expresie dulceagă a feței, a strâns pleoapele cu putere. Trebuia să-i acopăr doar trupul și o parte din cap, dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care cei din partea locului ziceau, fabulând, că "n-are fund"). Dacă ești un spirit credincios, cum te pretinzi, vei zbura! i am mai spus Într-o doară, glumind și zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-mi arată dinții lui galbeni, murdari. Nu a acceptat niciodată din măruntul pe care, uneori, Îl mai Împart. Pe el pare-se că-l interesează altceva: plăcerea salutului, a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]