1,633 matches
-
În asemenea situații se limita la a cânta Împreună cu Aneta sau cu Victor, doar douătrei romanțe. Aceasta s-a Îndreptat către plita cu cuptor, a luat cleștele de fier, s-a așezat pe scaun și a Început să bată ritmic cleștele de genunchi, iar acesta a pornit să scoată niște sunete metalice, care nu semănau cu nimic și cu multe altele. Cooptarea noului membru al formației improvizate a fost primită cu entuziasm și muzica a continuat să sară de la o piesă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a respecta Întocmai ordinele lui Victor și ca să nu-l facă de râs pe acesta, Va a Înțeles că sarcina sa de căpătâi era să asigure funcționarea sobei și la intervale regulate mergea În odaia doamnei și Întărea focul cu cleștele, ori mai punea două trei lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul ei an de profesorat, absolventă numai de liceu, era Îmbrăcată Într-un capot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
torera. Într-o seară, la Clubul Nautico, a pescuit un homar viu din bazinul restaurantului și i-a pus să ni-l aducă la masă. — L-a mîncat crud? — Nu. I-a fost milă să-l vadă cum flutura din clești la ea și i-a dat drumul În bazinul de sărituri, plin cu apă sărată. Le-a luat niște zile bune să prindă monstrul. Bobby Crawford Îl hrănea seara. Și pe urmă să moară aici... — Paula, n-ai pus tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
propria lui retorică? O jumătate de oră mai tîrziu, pe cînd el prăduia un mic bloc rezidențial de lîngă piața centrală, eu puneam mîna pe geanta de voiaj, Îi desfăceam fermoarul și aruncam o privire Înăuntru. Erau acolo răngi și clești pentru tăiat sîrmă, o colecție de șperacle și carduri de acces perforate, clești de acumulatori și imobilizatoare electrice. Într-o mică valiză erau cîteva spray-uri cu vopsea, două camere video portabile și o grămadă de casete video noi-nouțe. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un mic bloc rezidențial de lîngă piața centrală, eu puneam mîna pe geanta de voiaj, Îi desfăceam fermoarul și aruncam o privire Înăuntru. Erau acolo răngi și clești pentru tăiat sîrmă, o colecție de șperacle și carduri de acces perforate, clești de acumulatori și imobilizatoare electrice. Într-o mică valiză erau cîteva spray-uri cu vopsea, două camere video portabile și o grămadă de casete video noi-nouțe. Un șarpe segmentat În sașeuri pline cu cocaină era Înfășurat În jurul unui portofel plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi și patricieni, farfurii cu gogoșari aromați sau castraveți în oțet. Din fundul grădinii 278 răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleștele său. Pe două șiruri, fii dreapta și la stânga potecii pe care pășeau, erau înșirate mese ușoare, acoperite cu americă tărcată, în culori ni. Pe scaunele cu spătar ședeau negustori și oameni de-ai lor. Râdeau încălziți de vin, săltând burfile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chemau doctorul. Când se deocheau copiii, mamele la coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a-și lucra „pătrățele de ciocolată“. Bill era un exemplu perfect de cât de deconcertanți puteau fi actorii; în afara scenei îi scoteai cuvintele cu cleștele din gură, astfel că, pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel de Stephen Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă cufundam în apă, era un mal lutos cu cotloane de raci și-i scoteam de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot dichisul... — Așa, da, văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări care nici măcar nu strigau, ca și cum liniștea din jur le-ar fi strîns gîtlejul În clește, iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați de spaimă, spre a-și Întoarce curînd gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-ar putea să mă ajute dacă reușesc să explic altcuiva și-mi pot scoate asta din cap o vreme, dar mi-am dat seama că nu înțelege cât de important e. Arăta foarte drăguță, cu părul prins cu un clește din ăla - și-mi tot zâmbea când încercam să îi explic. Când măsori ceva, i-am spus, hotărând că trebuie să pornesc de la chestiile elementare - Holly face limbi străine la nivel superior, iar științele exacte nu au fost niciodată punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge. O durere nespusă îi strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că Dumnezeu îi părăsise. Se simțea atât de vinovat, până la durere. Ce să facă acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită ca un clește îi prinsese ceafa și își pipăia mereu buzunarul. Șerbănică Miga tresărea în somn. Adormise cu gura căscată. Melania se uită pe furiș la Scarlat. Părea că se gândește intens la ceva." Știi tu le ce, fetițo..." Mută motanul mai jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile Și scriseră la Moidit, Mitropolitul cel vestit, Carele ține douăsprezece țări vestite, Adică de la pusta secreată, Că acolo era țara bogată, Și le trimise popă pre Mătrăgună Cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de șapte persoane, Da, domnule comisar, Cine erau, În afară de femeie și de soțul ei, Care femeie, Aceea care n-a orbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că nu e treaba ei. Dacă repetă întrebarea, spune-i că sunt sus și lupt pentru pacea lumii. În debaraua pentru lenjerie de lângă dormitor era o trusă de scule. Am închis robinetul de alimentare al toaletei, după care, cu un clește, am desfăcut vasul de podea. Nu știu cât cântărea blestemăția. Am reușit să-l salt de jos, dar era prea greu ca să mă cred în stare să-l răstorn fără să-l scap, mai ales în spațiul acela strâmt. Trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui și nu-l slăbea o clipă, trezind în el o suferință aprigă. „Eu sânt bătrân... și, dacă, fata, ferească Dumnezeu, rămâni fărî tată!“ Gândul ăsta îl doborî cu totul... îi venea să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ezitare Parcursul prin viața exigentă de la mănăstire, cu regulile ei de fier, practic reprezintă etapa de fortificare spirituală a personajului. Ea va face din el un cu totul alt om. Îl va căli, așa precum fierul se lasă călit în cleștele fierarului. Vorbim limbi diferite, d-le Gerard. Eu mă refer la un Mihai de Giulești actual. Ce ar face astăzi un astfel de personaj? Așteptam o astfel de întrebare-lovitură sub centură-care să mă descopere și mai bine, care să mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din sertar lista cu constatarea efectuată, semnată inclusiv de Gerard. În loc să fie goală, lista avea înșirate câteva obiecte: Material cortină catifea 5 m pătrați în valoare de...lei; tablou acuarelă donație Tabăra de pictură, în valoare de... lei și un clește mops în valoare de...lei. Într-adevăr, Gerard crezuse că e o glumă groasă sau că se produsese o confuzie și exclamă repetat: Nu se poate! Ba da, se poate - îi răspunse funcționarul parcă îmbătrânit înainte de vreme - Actele vorbesc. Uite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care a făcut-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a Rairateei, ale cărei forme se puteau ghici în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]