2,135 matches
-
un han, se plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-a trezit o limbă aspră care-mi explora fața. Când Heino a reușit să-și alunge pudelul curios, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
primejdie expediția. Nu simțea că așa ar fi. Dar de câte ori În viață nu Întâlnise pacienți care refuzau să recunoască ce se Întâmplă cu viața lor? Exemplele erau nenumărate: un bărbat, profesor universitar, care era terorizat de ascensoare, dar care susținea neclintit că folosea Întotdeauna scările pentru a-și menține condiția fizică. Era În stare să urce cincisprezece etaje, refuza Întâlnirile fixate În blocuri mai Înalte; Își aranjase Întreaga viață ca să eludeze o problemă pe care refuza să o admită. Problema rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
regulament egal o zi pentru Năstase și Văcăroiu. Ai zice că însăși viața celor doi e în discuție. Între timp în Senat ploua din tavan, apa a răzbit prin cupolă, ca un semn de sus, dar senatorii nu s-au clintit; cu cârpe, cu umbrele în mâini, ei au rămas la post, neclintiți, doar era în joc soarta lui Năstase și a lui Văcăroiu, ultimele redute pesediste. Între timp, la Cameră mai rămăseseră 6 minute de la dezbaterea moțiunii „Salvați școala românească
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ce privesc necesara prezumție de nevinovăție în cazul Rompetrol și scurgeri de informații din parchet spre o firmă concurentă“. Premierul a luat notă, pe care i-o va transmite ministrului justiției. Iarăși un gest controversat, dar același mesaj: nu mă clintesc din loc. Cu toate pierderile de imagine, n-o să intru la remorca Cotroceniului. Liberalii au strâns iarăși rândurile în jurul dlui Tăriceanu. De la cei mai vocali, ca Ludovic Orban, care a declarat că PNL trebuie să-și pregătească un candidat propriu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ne poate opri, căci În noi, În tainețele sufletelor noastre, clocotește dragostea de țară, dragostea de poporul de jos, obijduit și nedreptățit veacuri de-a rândul, care, veșnic treaz, a Înfruntat cu o bărbăție de erou puhoaiele năvălitorilor uralo-altaici, rămânând neclintit ca o stâncă pe moșia lui strămoșească”. Orientarea și preocuparea cea mai potrivită pentru a anihila opera destructivă a alogenilor din țară și mai ales din Basarabia, este sentimentul religios. Morala creștină Întreține Înaltele idealuri de umanității, Înzestreză ființa umană
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și l-ar păstra vreme de douăzeci de ani departe de murii templului ar putea Împărăți În taină peste lumea Întreagă. În zadar vom face Însă asemenea presupuneri: de la primii zori ai timpurilor până la ultimul lor amurg, juvaerul rămâne va neclintit În sanctuar, deși În prezentul trecător un fur Îl tăinuiește de optsprezece leaturi. Înainte-stătătorul preoților l-a Însărcinat pe magul Tai An să dea de urma juvaerului. Se știe că el a așteptat o conjuncție favorabilă a astrelor, a Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am propus să dau lecții, nici să emoționez sau să amuz. Opera este mai presus de toate acestea. Aspiră la tot ce-i mai umil și mai Înalt: un loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid nu s-a clintit. Ochii nu mă mai vedeau de-acum. Am Înțeles că vizita luase sfârșit. Am ieșit cum am putut. The rest is silence. În căutarea Absolutului Oricât ne-ar durea, trebuie să admitem că Río de la Plata privește spre Europa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prefața volumului V al culegerii Itinerarii pastorale în condeiul presei, "covorul istoriei unui neam se țese pe urzeala credinței lui. Vitregiile vremurilor pot lua oamenilor totul. Nu și pe Dumnezeu. Într-o lume tot mai nesigură, singurul nostru reper de neclintit rămâne El. Românilor, nici chiar dictatura ateist-comunistă nu a reușit să le înfrângă bimilenara tradiție religioasă"2. Dacă Biserica a avut posibilitatea de a oficia serviciile religioase și libertatea uneori satisfăcătoare, alteori limitată, de a publica cărți de cult și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
dumnezeiască, luând ca osândă înfricoșată pentru veacuri, nesfârșita înstrăinare de Dumnezeu"20. Prin urmare, omul ar trebui să fie cel care se folosește de dinamica tehnologiei, nu tehnologia de dinamica sufletească a omului. Dar asta se întâmplă doar dacă rămâne neclintit în credința sa, nedominat de mijloace, ci dominându-le, independent de ele, însă dependent de impulsul inițial. Acesta pune în mișcare întreaga creație, întreaga istorie, cultură, civilizație... Dependența omului de cuvânt, de Însuși Cuvântul întrupat, este cea care însuflețește discursul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
lămuri în privința unui necunoscut, mai ales cînd de cele mai multe ori întîlnirea este, cum s-ar spune, "în interesul serviciului". Iar serviciul său, instituția în care credea mai mult decît în venirea zilei următoare, avea între regulile sale simple dar de neclintit și pe aceea a neîncrederii în nimeni. Era un principiu neformulat dar prezent în tot și în toate. Omul pe care îl admira cel mai mult și pe care îl văzuse cel mai puțin de cînd lucra acolo, Mihai Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mai afla în spatele biroului masiv, cuprins de umbră, ci stătea în fața geamului, cu spatele la ușă, privind în stradă. Era ceva cu totul neobișnuit. Cu toate că îi spusese să intre după ce a bătut în ușa capitonată în piele neagră nu s-a clintit din fața ferestrei. A așteptat nemișcat, reușind așa să-l privească în liniște și amănunțime pe directorul Serviciului. Era înalt, trupeș, ușor adus de spate, cu o coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? îi spusesem pe toți. Mai erau însă orașe și locuitori pe care nu-i spusesem, să mă mai gândesc. Se lăsă o tăcere nefirească în marea încăpere de clasă. Timpul trecea, profesorul stătea neclintit la catedră și aștepta. Totul parcă încremenise. Ce vroia de la mine? Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi. - Gîndește-te! mă soma bătrânul domn ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu vor fi exprimate, părea el să spună. Sunt un gânditor legionar, nu un legionar de duzină. Gândirea mea e metafizică, atemporală, ca și spiritul Căpitanului, care trăiește în mine. Orice s-ar întîmpla peste veacuri, nimic nu mă va clinti... Să presupunem că vânturile istoriei ne-ar alunga de pe scenă, ei și? Dacă nu voi muri, mă voi adapta, schimbând masca, dar esența gândirii mele va rămâne nealterată. Exprim un destin, nu o simplă viață..." - Întrebarea dumitale e o prostie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și din nou, în tren, la întoarcere, sub ritmul roților, așezat la geamul aceluiași vagon restaurant, absorbit de peisajul mereu fantastic al munților sub zăpadă, mi-am dat seama că gândul meu rezista, nu era o vagă ispită, nu se clintise de la locul lui, mă copleșea, și că trebuie să-l urmez... Acasă, adică la Sinaia, în singurătatea vilei unde mă retrăsesem, m-am așezat din nou la masă în fața ferestrei și după ce am contemplat câteva minute același peisaj feeric de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
expoziția lui Cai Guo-Qiang, I want to believe, despre care auzisem la București. Ce expresie puternică poate da mișcarea sugerată a corpurilor sau materialele din care acestea se înfiripă! Îmi dau seama încă o dată cum artele frumoase nu pot fi clintite din matca lor, față de biata artă cinematografică, mereu sub vremi, prea ușoară victimă a modei sau a lipsei de talent. Poate că sună patetic... dar dacă am dreptate? Aceeași unică generație Iosif Demian, regizor O lacrimă de fată (1980) În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și sandale și să plece într-una din marile aventuri ale vieții. Tăcut din fire, dar hotărât și de neclintit, ca o stâncă, Ralph îi transmisese un sentiment profund de afecțiune și siguranță, atât de puternic încât o convinsese că poate înfrunta orice încercare a vieții. Știau amândoi acest lucru, dar rareori îl recunoșteau prin viu grai. Între ei, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ea îl mai ține pe linia de plutire, și aproape că l-am convins să se mute cu publicitatea la noi. Am dat lovitura. Nu vrea decât să vă întâlniți și să discutați câteva lucruri. Care-i problema? Jack rămase neclintit în spatele biroului lui dezordonat, dar surprinzător de eficient. N-avea nici un chef să se bage în așa ceva. Să concureze cu Citizen în materie de subiecte era un lucru. Chiar și lansarea unui ziar rival părea să facă parte din cruda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spus că ar trebui să îl distribuim la casele oamenilor, așa cum fac cei de la Express cu ziarul lor gratuit. Sau cel puțin să-l includem ca supliment la Citizen, decretă Jim cu un aer de satisfacție. — Nu. Fran era de neclintit. — Fair Exchange se adresează unui alt spectru, potențial mai larg. Trebuie să fie un lucru pe care oamenii și-l doresc efectiv pentru că toți prietenii lor au deja. O să mă duc să vorbesc chiar eu cu cei de la punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care țăcăniră de câte două ori fiecare. Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa, în partea cealaltă a ochiului de apă, din trestii. Mai avem! zise Marin întorcându-și fața neclintită spre mine. Acum asfințește soarele... Și pâcâia liniștit din lulea. — Neică Marin, șoptii eu, scormonit de dorința de a-i spune o vorbă bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a sărăcit, m-a prigonit - și acuma ciocoiul iar s-arată!... Iar s-arată! Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primărie, răspunse moș Gheorghe. Flăcăuașii se uitau la mort, parcă ar fi vrut să-l întrebe ceva. Oare de unde să fie, moș Gheorghe? — De unde să știu eu, măi țâcă? Ia, dintr-un sat, de la deal, cine știe!... Băieții nu se clintiră de la locul lor. —E bărbos tare, zise cel smead, căruia îi mijea mustața. Poate-i rus... Poate să fie și de-ai noștri, răspunse celălalt întorcându-se spre moșneag. Dar moș Gheorghe, cu pipa în gură, nu răspunse; nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici cea mai mică fâlfâire de vânt; un miros cald de fânețe plutea în lumina lui august. În depărtări se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]