3,254 matches
-
bărbie să o conducă înspre iatacul principelui. De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pom peius și Antonius. Și Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel puțin 400
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inferioare celor deținute de membrii Senatului. Cu toate șicanele ce i se fac, este în același timp subordonat și coleg cu senatorii din comisii. Se uită, plin de speranță, la împărat. Mare îi este mirarea să-l vadă pe Augustus clipind vesel din ochi. — Dragul meu Ianuarius, grăiește încet către el, ce ți-aș recomanda eu ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa e. Sufecții scapă mai ușor. Pe când consulii ordinari sunt ținuți să organizeze spectacole speciale cu gladiatori și alte minunății. Mâhnirea îi dă în continuare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tresare speriat. A uitat să-l înștiințeze pe împărat că Trio așteaptă în anticameră. Își îndreaptă privirea către principe. Îl vede pământiu la chip, privind țintă în față. — Trio Fulcinius are și el audiență în această dimineață, șoptește încet. Augustus clipește de câteva ori, buimac. Își recapătă stăpânirea de sine într-o clipă. — Dă-l naibii de Fulcinius, rostește în scârbă. Se reazămă de spătarul curb al catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu neapărat în el, ci în familia lui. Scribonius Libo e doar un pion neînsemnat. Prin el, vrea să-i compromită pe ei toți. Deși, cine știe? Fiind vorba de descendentul Scriboniei... Nu îndrăznește să-și ducă gândul până la capăt. Clipește con vulsiv, cuprins de panică. Nu se poate! Nu e cu putință să fi aflat. Din cauza ei i-a permis băiatului să plece din Roma. Ca să nu-i dea mașterii nimic de bănuit. De unde să-i treacă prin minte că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deslușească înțelesul. La un moment dat, cineva o oprește: — E aici. Se lasă în genunchi și pipăie pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține o parte din afacere prin capitalul investit de tatăl său. Dacă nu cumva are chiar toată afacerea harapului! Își ridică privirea, în care clipește o luminiță vioaie. Încetul cu încetul, deslușește și dedesubturile acestei afaceri. Flaccus Vascu larius are tot interesul să-l piardă pe Libo, pentru ca profitul să se împartă la mai puțini parteneri. Întrucât trebuie să mai fie și alții. Foștii debitori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tau pe drum. Dar tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
protesteze unul dintre cei doi. Nici un dar, i-o taie instructorul. O să fiți tracul împotriva samnitului și așa o să fie clar care dintre protectorii voștri vă poate apăra mai bine. — Mithras, face cu îngâmfare primul. — Mithras să fie, spune Rufus. Clipește imediat, fals panicat: — Deși, ciumpăvit de celelalte nume cum îl porți tu... — N-are importanță, i-o întoarce un altul. Puterea lui este mai mare decât a lui Anubis, căci alături de Isis, Cybele și Virgina Celestă este unul dintre cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles: — Moda, bat-o vina! Un nou ordin acoperă pentru o clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată că cel vizat poartă drept unic armament de fensiv doar un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată că cel vizat poartă drept unic armament de fensiv doar un coif cu vizieră și apărătoare de ceafă. Se uită mirat spre Vittelius, însă acesta clipește întruna încruntat. Un gând incomod a început insidios să-i dea târcoale. A înțeles pe neașteptate că nici măcar un râu măreț, precum Rinul, nu mai poate împiedica un neam ce devine tot mai puternic să-și mute locul unde dorește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vitte lius. Îl îmbrățișează: — Zeii să te protejeze! rostește cu patos și se urnește. După câțiva pași rămâne țintuit locului și privește înapoi: — Tu nu crezi în zeii noștri, spune oarecum derutat. Rufus zâmbește: — Cu toții ne închinăm aceleiași Ființe Atotputernice. Clipește din ochi cu subînțeles: — Cu o mie de nume. Și cu asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Încetul cu încetul, din străfunduri, se ivește un nume. Vag la început, apoi cu tot mai multă precizie. Cocceius Nerva! Au băut împreună toată noaptea. Și au stat de vorbă până-n zori. Despre ce? Despre discuțiile de astăzi din Senat...? Clipește nehotărât. Nerva este un desăvârșit cunoscător al dreptului divin și omenesc. Și el a fost de acord că povestea cu Scribonius Libo este doar o cabală. Îndreptată însă împotriva cui? Că doar maică-sa a murit, iar el e un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite că și el i-a căzut victimă. Tapiseria din dreptul ușii trosnește ușor. — Au sosit și te așteaptă în atrium, Nero, îl aude spunând pe Aelius Seianus. Tiberius Nero clipește buimac. Cine îl așteaptă? Își amintește imediat. Aici nu e în campanie, ci la Roma. De la primele ore ale dimineții, toată lumea - cu excepția sclavilor și liberților, care depind încă de fostul stăpân - este prinsă în vârtejul îndatoririlor clientelare. De la parazit la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată, iar din rython țâșnește un firicel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ele. L-au lăsat o dată să facă o incizie în arborele sacru și să recolteze tămâia, doar că a fost avertizat să nu se mânjească în acea zi prin vreun contact cu fe meile sau cu morții. Deschide ochii și clipește de câteva ori, buimac... Ce caută aici, printre străinii ăștia, care nici măcar nu cunosc aspectul arbo relui? Strivește între gene o lacrimă grea. Este rândul Agrip pinei să împrăștie sare peste altar. — Vouă, zeițe care prezidați nașterea, rostește femeia cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește des. — Ce-i? întreabă mirat Germanicus. — Nimic. Mi a intrat o musculiță. Nu e musculiță, ci un strop de lichid sărat pe care se chinuie să-l ascundă. Și-a amintit cum bunicul îl lua pe genunchi și-i arăta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el, găsește puterea să zâmbească subțire în barbă. O speranță de moș tenire nu este nici ea plauzibilă, că nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește triumful. Clipește brusc, de mai multe ori, cu nervozitate. Nu cumva să i se fi aprins călcâiele după cine știe ce fâșneață! Scorpia de Agrippina o să-i ceară capul - mai rău, ar fi în stare să-l castreze - dacă prinde cumva de veste că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Simon, după care îi conduce în cameră pe cameraman și pe inginerul de sunet. ― Doamne, șoptește Ben, și-și duce mâna la inimă. Pentru o clipă, am crezut că ea este. ― M-aș putea preface, zice Simon, bosumflându-se și clipind din ochi. ― Dar unde e? întreabă Ben. De ce durează atât? ― Fițe de Hollywood, spune Simon, luând loc și turnându-și niște ceai cu gheață, după care continuă: sunt mai rele decât alea de la teatru. Dă paharul peste cap și adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
până să ajung să trec peste senzația că sunt mereu urmărită, că trebuie să mă uit mereu peste umăr. Cred, spune ea, dând din umeri și zâmbind, cred că este un deformare profesională. Ben îi prinde privirea lui Simon, care clipește și-i face semn cu degetul mare că totul e în regulă. ― Cred că e timpul să încheiem, spune asistenta, ridicându-se. Domnișoara Aldridge are o întâlnire. ― Este în regulă, Sandy, spune Alexia Aldridge, făcându-i semn cu mâna. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar în timp ce-l privesc dormind, el își deschide ochii încet, se întinde, și apoi își întoarce capul spre mine. Ce să fac? Vreau să zâmbesc, să spun ceva, dar nu pot, pentru că habar n-am cum se simte Ben. Când clipește, îmi zâmbește ușor și-și întinde brațul spre mine, mă simt așa de ușurată că sunt copleșit. Mă simt practic purtată departe, și atunci mă cuibăresc la pieptul lui, ca o pisică ce tocmai și-a primit smântâna. Îmi sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară Gâtul... iar tu cu iubire privești
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zâmbitor, misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fără să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră balenele. Samuraiului nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]