1,480 matches
-
mamiferele superioare, fiecare individ își delimitează un perimetru necesar lui și familiei sale pentru subzistență și supraviețuire. Lovește, de asemenea, în familie pe care o suprimă. Legătura consfințită de căsătoria între doi indivizi de sex opus se desființează, relațiile de coabitare fiind întâmplătoare, iar copiii rezultați nu trebuie să aparțină mamelor, ci statului, care s-ar ocupa de educarea și formarea lor, prin încredințarea acestora unor indivizi sănătoși și normali, dar fără apartenență familială. Și acest aspect însă contravine unei laturi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Într-adevăr, a spune că jocurile electorale din 1988 erau făcute cu șase luni înainte de scadență nu este o afirmație suficientă, pentru a ruina importanța comunicării în cursul campaniei. Trebuia, in fine, reîmprospătată memoria alegătorilor și repovestite acestora peripețiile "dramei" coabitării, pentru a reactiva în ființa acestora mecanismele care i-au îndemnat la sprijinirea popularității prezidențiale. În acest sens, se poate spune despre campania președintelui, care își încheia mandatul, că era susținută în întregime de poziția instituțională. Reducînd pe cît e
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de stare de grație cu opinia publică, îi succede o perioadă de comunicare intensă, pentru a frîna pierderile de popularitate din anii 1983 1984. Apoi, președintele apare tot mai rar, pînă la alegerile legislative din 1986, anticipînd ascunzișul prezidențial al coabitării. În sfîrșit, între 1986 și 1988, el își sporește ocaziile de vizualizare televizată, pentru a compensa simbolic îngustarea cîmpului său real de acțiune. Totuși, impactul acestor conduite nu ar trebui să crească, ele întemeindu-se doar pe atitudini de eschivare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Totuși, acest timp nu se împarte la ministere sau la personalități multiple, ci rămîne concentrat asupra unei puteri, cel mai adesea întrupate într-un singur om. În plus, s-ar părea că funcția prezidențială, așa cum a fost reconfigurată în urma experienței coabitării, la alegerile din 1988 și în anii care s-au scurs de la această dată, are o rază de acțiune suficient de dezvoltată, mai ales în exercitarea responsabilităților internaționale, pentru a suscita o acoperire mediatică nesolicitată. În diverse logici situaționale, strategia
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Parlons France"), realizată sub forma unui dialog informal cu un jurnalist și care i-a permis să evoce periodic problemele care, aparent, formează agenda politică. Incontestabil, J. Chirac a fost cel mai zgomotos prim-ministru, pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În sfîrșit, însuși președintele republicii și-a întărit prezența mediatică în perioada coabitării. El a avut intervenții atît
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În sfîrșit, însuși președintele republicii și-a întărit prezența mediatică în perioada coabitării. El a avut intervenții atît la televiziune pe durata celor doi ani, cît și în perioada celor cinci ani anteriori. Aici se disting foarte limpede efectele unei conjuncturi politico-instituționale asupra intensificării comunicării la vîrf în cadrul statului. Însă comunicarea guvernamentală o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
intervenție guvernamentală prezintă mereu o importanță aparte, variind între patruzeci și șaizeci de ore pe an, la cele trei canale publice 66. O formă aparte de comunicare a exercițiului puterii s-a practicat în Franța în așa-numita perioadă a Coabitării, între 1986 1988. Această perioadă se prezintă, într-adevăr, ca fiind excepțională pentru viața politică franceză, întrucît este marcată de coexistența instituțională în vîrful statului, a unui președinte al republicii și a unui prim-ministru rezultați din majorități politice adverse
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sprijinit în mare măsură pe o strategie de comunicare politică, pentru a-și face auzită vocea și pentru a-și arăta dezacordul față de politica guvernului, într-o atitudine calificată drept tribuniană. De altfel, caracterul strategic al comunicării sale, în contextul coabitării, se aseamănă cu eforturile președintelui american care cere sprijinul opiniei publice pentru a juca o festă Congresului ostil. Pentru a înțelege complexitatea acestei situații, trebuie să amintim coexistența instituțională dintre președinte și primul-ministru, care trebuia să se transforme progresiv în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
atît pe plan politic, cît și electoral. În exercițiul funcției lor instituționale, ei trebuie să găsească o compatibilitate minimală, spre a evita o criză politică, pentru care opinia publică l-ar face responsabil pe premier, întrucît ar pune în pericol coabitarea, dacă ar fi acceptată teoria lui Balladur. Această compatibilitate este necesară pentru a pregăti scadența electorală în cele mai bune condiții. Situația ar putea fi conceptualizată din perspectiva rolurilor: cum pot fi interpretate fără disonanță roluri diferite? și din perspectiva
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
același timp pentru a ne întări șansele de succes în calitate de candidat, într-o confruntare. Complexitatea acestei situații atestă că strategiile de comunicare nu se rezumă la alegerea tehnicilor de comunicare. Studierea aprofundată a campaniei prezidențiale din 1988 arată că esența coabitării s-a manifestat în campanie, așa cum au interpretat-o candidații la președinție și cum au înțeles-o și prezentat-o mijloacele mediatice 67. III. Comunicarea locală Nu de mult, în Franța, comunicarea s-a extins și asupra nivelului local. Acest
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
O complicație suplimentară este cea a diversității foarte accentuate a majorităților în Consiliile locale, atât între județe, cât și între administrația locală și majoritățile parlamentare și guvernamentale. În realitate, încă din 1992, România a cunoscut cele mai variate forme de coabitare politică. În 1996-2000, de exemplu, administrația marilor orașe era predominant CDR, în vreme ce Consiliile județene erau dominate de reprezentanții PDSR, care blocau din răsputeri toate încercările de reformă. Paradoxul acestei situații era accentuat de faptul că atât viziunea politică proprie a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu mai e de acord cu alegerile anticipate, declanșând astfel ruptura Alianței și un război fratricid care nu a încetat să se agraveze până azi. Dacă ar fi fost vorba de un conflict care să se mențină în limitele unei coabitări, divorțul dintre cele două palate, Cotroceni și Victoria, ar fi putut să se limiteze la aria politicului. Din păcate însă, el s-a agravat când, prefăcut subit din partid socialist în partid de centru dreapta, PD încearcă să-i convingă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să mi‐ l închipui pe bibliotecarul Sariette mi‐ a răsărit în minte George Nedelea și de‐ atunci încolo n‐am mai putut să‐l despart pe unul de celălalt. Îl vedeam un împătimit al cărții, tainic și plin de bizareriile coabitării livrești. Aveam să‐l revăd tot la Bârlad, peste aproape trei decenii, în t oamna anului 1972, la șezătoarea literară prilejuită de împlinirea centenarului 101 nașterii lui G. Tutoveanu, când, spre stupoarea celor ce ‐l știau poet, a fost anunțat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
zilnic la televizor dau un procentaj zilnic al lecturii de numai 8,7%, pe când dintre consumatorii moderați de televiziune se recrutează 13,4% elevi care fac lecturi zilnice. Aceasta este doar una dintre consecințele relevate de aproape toate anchetele ale „coabitării” zilnice cu acest membru al familiei care este televizorul și care își afirmă tot mai pregnant ascendența față de părinți și de școală în socializarea copiilor, adolescenților, tinerilor. Măsurarea violenței televizate Repere conceptuale și metodologice Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
interzicerea oricărei forme de militare politică în școli etc. Intrăm aici într-un domeniu care nu este străin de fantasme. Or, în realitate, majoritatea celor care se pronunță în favoarea acestei legi și a celor care sunt împotrivă urmăresc același scop: coabitarea pașnică, pe termen lung, a populațiilor de origine culturală și religioasă diferită. Opoziția se referă la mijloacele folosite: rigoarea legii, pe de o parte; evoluția firească a moravurilor, pe de altă parte. Când identificăm valorile implicate în cele două discur-suri-tip
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Nu există oare pericolul de a-ți anula libertatea când ești în doi? În fața pericolului de a fi "încolțit", se experimentează: se trăiește împreună temporar pentru a verifica... Căile care duc la stabilizarea uniunii sub forma căsătoriei sau a simplei coabitări pot urma mai multe trasee. Ezitările sunt motivate nu atât de căutarea facilităților, cât de teama de a eșua și de prudența în fața incertitudinilor viitorului. Cu prietenia (C. 3.), rămânem în sfera interpersonală. Anchetele arată că, atunci când cei care răspund
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în uniune liberă. Vorbind din punct de vedere sociologic, există o familie atunci când s-a format un cuplu și când a venit și un copil, oricare ar fi modurile în care se formează aceasta: căsătorie civilă, căsătorie religioasă sau simplă coabitare. Familia a variat, și-a schimbat forma, dar ea nu a încetat să fie considerată drept una din bazele societății. Așa a fost chiar și în situațiile de criză, după cum este cazul și acum. În ciuda fragilității tot mai mari a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ele rămân adesea obscure și nedemonstrabile obiectiv nu înseamnă că n-au existat niciodată sau că nu pot avea măcar o realitate potențială. Categorie profund ambiguă, în care licheaua patentă și senină coexistă indistinct cu conștiința nefericită. A împiedica această coabitare, tipică regimului totalitar, este însă practic imposibil. Dar a o ignora total, o lipsă evidentă de obiectivitate. Relațiile culturale externe Din rațiuni de pură propagandă, cultura oficială acordă o importanță deosebită relațiilor culturale externe. Situație plină de urmări, cu explicații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
romanescă e men ținută vie prin alternarea planurilor, astfel încît începuturile poveștii de dragoste dintre Andi și Carmen se împletesc cu avatarurile ame ricane ale bărbatului fugit înainte, pentru a pregăti terenul în vederea reîntregirii familiei sub auspiciile normalității. Interesantă e coabitarea problematică, în spațiul interior, a unor "euri" aparent ire conciliabile în cotidian. Dacă pentru unele personaje, deruta și încovoierea sub vre muri este evidentă, altele par a-și păstra demnitatea și simțul moral, dar niciunul nu e cu totul alb
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
numit de președinte, însă conceput din majoritatea parlamentară din tabăra opusă. În 1986 s-a efectuat testarea, când președintele socialist François Mitterrand l-a numit pe conducătorul gaulist RPR Jaques Chirac în funcția de prim-ministru. Sistemul a supraviețuit acestei "coabitări" și au mai existat astfel de perioade 28. Deși acest sistem de partide operează la nivel național, la nivel local este mai puțin răspândit, chiar dacă, după cum vom vedea mai jos, există un spirit partizan tot mai intens, adică, o importanță
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a consiliilor. Tabelul 6.1 ilustrează bipolarizarea și împărțirea Franței în două mari blocuri ideologice. Tabelul mai arată faptul că partidele de dreapta au reușit să-și recâștige puterea și că s-a început înființarea unui sistem de alternare prin "coabitarea" unui președinte socialist cu un prim-ministru de dreapta (Chirac), situație care s-a răsturnat în momentul în care Chirac a fost ales președinte, iar socialistul Lionel Jospin a devenit prim-ministru. Tabel 6.1. Balanța puterilor dintre dreapta și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cu precădere regiunile, dar și cu asociațiile intermunicipale. Noua abordare contractuală presupune și parteneriate între asociațiile intermunicipale și regiuni. Natura radicală a acestor noi principii de guvernare teritorială, precum și ale schimbării din cadrul sistemului existența a doua blocuri ideologice importante; practicarea coabitării dintre președinte și prim-ministru din blocuri diferite; schimbarea duratei mandatului prezidențial de la șapte ani la cinci ani ridică întrebarea potrivit căreia ar trebui să discutăm de fapt de o a "Șasea Republică". Acesta reprezintă argumentul lui Arnaud Montebourg, un
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
poate deține doar încă o funcție aleasă de la nivel local. 26 P. Bréchon, "Les partis dans le système politique", în Pierre Bréchon (ed.), Les partis politiques français (Paris: La Documentation Française, 2001), pp. 9-14. 27 Ibid. 28 Prima perioadă de coabitare între Mitterrand și Chirac a ținut din 1986 până în 1988; a doua, între Mitterrand și liderul de dreapta Edouard Balladur a fost din 1993 și 1995; iar ultima, între președintele Jacques Chirac și liderul socialist Lionel Jospin a ținut din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la curent cu teoria lacaniană și cu aceea a intertextualității, Barthes preferă fragmentul operei, dispersia unității, discontinuitatea codului unic. În același context, anunțarea "morții autorului" îi va aduce o recunoaștere aparte din partea postmodernilor, care se grăbesc să și-l "însușească". Coabitarea limbajelor și a multiplelor filtre de interpretare, a scriiturii și a lecturii ca două fațete ale aceluiași proces, poate crea textul de plăcere, acel "Babel fericit". Dorința limbajului și plăcerea aplicată textului se transformă în demersuri deconstructive care vor substitui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
găsi răspunsuri pertinente la aceste întrebări am plecat de la fundamentul pe care se sprijină întreaga producție istoriografică a vieții cotidiene - opoziția public-privat. Paradoxal, dar, în pofida contrastului evident, cele dou) domenii ar putea să găsească în cotidian o arie excelentă de coabitare. Plecând de la constatarea că, până acum, accentele au fost puse pe elementele ce diferențiază cele dou) arii existențiale, am căutat să descoperim - în măsura în care posibilul ne permite - care sunt factorii comuni, unificatori. La o primă „lectură”, putem observa influența minimală a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]