16,530 matches
-
înțeles că e la curent. - Și n-ai luat-o niciodată... - Nu numai la păsări o duc. îi plac ei fazanii. După culori, se joacă, țopăie, e un spectacol la fazani. îi plac bărbătușii... că sunt mai colorați și au cozile alea lungi. Știi cum se deplumează un fazan, că trebuie să-i smulgi penele; dar mai întâi trebuie să-l lași să se fezandeze bine, - și mi-a explicat pe larg cum se gătește, făgăduindu-mi că îmi va aduce
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
a Alexandrei Grigorievna, învinuită că ar fi făcut niscavai vrăjitorii ca să-l silească pe maiorul astfel desfigurat să se căsătorească cu fiică-sa și, în general, toată rînduiala unui oraș la locul lui. Doamne Dumnezeule, cine să-și fi vîrît coada - era să zic nasuî - în toată tărășenia asta? Cînd să zic, satana!, mi-am amintit ce am citit cîndva în România literară. O scriere care m-a urmărit obsesiv, o vreme, îndelung, tot așa cum Covaliov și-a urmărit Nasul ba
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
alt semn Își Înștiință superiorul de acea normalitate. Apoi maiorul Întinse o cheie lucioasă și ordonă: 5! Nouă minute! Plutonierul coborî cu grijă În râpă, repede și silențios ca o umbră. Ajunse unde trebuia și folosindu-se de unealta cu coadă scurtă dădu cu mare atenție și Într-o anume ordine frunzele uscate la o parte, apoi folosindu-se de aceeași unealtă din dotare Înlătură și stratul de 40 centimetri de pământ umed până ajunse la un capac din tablă care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pădurarului sau, Doamne ferește! să audă miliția ori și mai grav să intre În colimatorul securității. Înaintea sa, cu urechile ciulite mergea Vizanti care amușina mirosul capcanelor pentru iepuri și din când În când Întorcea capul către stăpânul său, dădea din coadă și aștepta ordine noi. Noaptea era deplină, Întunericul transformase arborii și tufișurile În vietăți nepământene, nu se auzea nici un zgomot și liniștea Împărățea peste pădurea Mavrocordat. Victor se opri brusc, Vizante Încremeni ca la comandă evitând astfel palma stăpânului său
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu voiau să se Îndrepte către caiet. Maria era cea mai bună la Învățătură dar și cea mai frumoasă fată din clasă. Șatenă și cu ochi mari și negri. Gura frumos arcuită și sprincenele rare. Părul Îl purta prins În „coadă de cal”, gâtul Înalt și niște urechiușe ... Ochii băiatului, dar și ochii minții căutau asemănări și deosebiri cu Marinița . Erau suficiente și mai era și acea nonșalanță și naturalețe În gesturi: Nu sta acolo, vino lângă mine să putem vedea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tremura În tăcere și parcă o liniște total nefirească Îi cuprinse toată făptura. Spusele căpitanului Îi Întăreau unele convingeri știute. De la securitate nu se intră și nu se iese decât cu duba și pe ușa din dos, cu tinichele de coadă, cu mutări În alte orașe aflate tocmai la mama-dracului, cu o carieră complet compromisă și cu imaginea unui om pătat. Asta numai În cazul În care mai poți ieși, altfel treci la subsol, adio și ...pământ galben! Nici familia și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cafea mare. Ștefan constată ușor faptul că primirea a fost una fără căldură, aprecia că oamenii sunt foarte supărați pentru că firele au fost livrate cu defecte și se gândea cu teamă la o soluționare cu returnarea Întregii cantități. Privi cu coada ochiului la femeia care părăsea biroul, aprecie din ochi vârsta de cincizeci de ani și-și Îndreptă toată atenția asupra misiunii sale. Directorul sosi cu privirea lui rece, mormăi o scuză protocolară și făcu un semn care În toate limbile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la pianul acesta. Vă rog să mă scuzați, eu plec imediat! Pianul acesta este o pianină pentru că nu are coadă, dar aceasta nu prezintă prea mare importanță. De ce să pleci, eu am venit să văd cine cântă, nu să-ți spun să pleci. Ai vrea să poți cânta măcar o piesă ușoară, nu-i așa? Cunosc sentimentul acesta! Aș vrea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu prețul vieții fratelui dumneavoastră, dar cel puțin n-am trișat ca să mi-o salvez. —Cum adică? Carosse își amintise scena tragerii la sorți așa cum o povestise primarul. Am tras la sorți în ordine alfabetică, Mademoiselle, spuse el, începând de la coadă, pentru că acest domn Charlot a insistat să facem astfel. La sfârșit mai rămăseseră două bilețele, unul pentru mine și unul pentru el, iar unul dintre cele două purta semnul morții. Era curent în celulă și probabil că, ajutat de curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
curajul abordării, la personajele recompuse din detalii semnificative, la documentarea minuțioasă și la imaginile inedite. Toate la un loc merită aprecierea celor mai pricepuți în arta filmului. Ca jurnalist, remarc simbolistica ingenioasă și inspirată a peliculei. Primii peștișori mișcă din coadă, acasă la Dan Voiculescu. Urmăriți cu atenție filmul: Dan Voiculescu, îmbrăcat lejer, zburdă prin mica să împărăție cu holuri lungi tapetate cu tablouri. La intrare, zărim încrustate în zid câteva acvarii albastre cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul său, Voiculescu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Cert este că răsuflarea lor otrăvitoare s-a simțit pe toată durata campaniei: filme măsluite, o presă dezlănțuită împotriva unui singur candidat, politicieni manevrați ca pe tabla de șah, demonstrații cinice de forță, în direct, la televizor. Le-au dictat cozilor de topor din trusturi să strige, de dimineața până seara: dictatură! Au aplicat strategia pompierului incendiator: ei au amplificat vacarmul la maxim în spațiul public și tot ei promit să ne aducă liniștea. Cu toate că au jucat explicit, demonstrativ, fără perdea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Năstase din 2004 care trebuie dat jos cu orice preț. Cotidianul condus de Doru Bușcu era la fel, dar nu-l avea pe Nistorescu și oprea investigații de la publicare mai rar. Interzicea, în schimb, ziariști. Pe Traian Ungureanu. Ziarul ținea coada pe sus și mima niște principii. Azi, nimeni de la ziar, cu câteva excepții, nu mai strigă după principii. Când Mihail Neamțu a scris că unor jurnaliști de la Cotidianul li se opresc anchete, au sărit câțiva ca arși. Azi, când Nistorescu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de plastic de 5 litri, atunci când țiganii nu se mai atingeau de ea pentru că li se părea prea mizerabilă, la bananele de care aflam că s-au „băgat“ atunci când le vedeam cojile aruncate în fața curților țiganilor; anii ’70-’80 cu cozile la Biblioteca Americană, la Biblioteca Franceză, pentru a vedea ce nu ar fi trebuit să vedem (Officer and Gentleman, Woodstock Festival etc.), cu Newsweek și Time Magazine pe care le cumpăram cu 15 lei de la Dorobanți sau de la Parc Hotel
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
aduc aminte ce sentiment de libertate am avut atunci. Era intoxicant. și apoi, după nicio lună, am simțit cum parcă se răcește totul în aer și nu mai există acel sentiment. Nu știam atunci de ce! Mi-aduc aminte cum făceam cozile la magazine, poate „o să aducă ăștia“ ceva. Cum beam o sticlă două de pepsi când mergeam în concediu la mare. După ce făceam și acolo o coadă. Cum priveam la Shop-ul din centru de pe trotuarul celălalt. Cum visam la vestul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu mai există acel sentiment. Nu știam atunci de ce! Mi-aduc aminte cum făceam cozile la magazine, poate „o să aducă ăștia“ ceva. Cum beam o sticlă două de pepsi când mergeam în concediu la mare. După ce făceam și acolo o coadă. Cum priveam la Shop-ul din centru de pe trotuarul celălalt. Cum visam la vestul în care unii prieteni plecaseră. Îmi aduc aminte de portocala primită în dar de moș Nicolae. Uneori și de Crăciun. De drumurile la munci agricole cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
strânge asta în brațe și te-ar pupa cu buzele celea groase de-o palmă! Te-ar înăduși nu alta. Pâcule, tot mehenghi ai rămas. Nu poate omul face gospodar din tine cum nu poți face sită de mătase din coadă de câine. Până aici, Dumitre! Că dacă eu șăguiesc nu înseamnă că nu sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi place lelea cu fusteica scurtă? Păi cui nu-i lasă gura apă după un șold de puicuță care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bătea cu ciocanul...Doamne! Părea un adevărat voinic din poveste. Ii drept că, între timp, nenea Jănel s-o mai înzdrăvenit. Era o frumusețe de bărbat! Toate muierile care treceau pe drumul din fața covăliei încetineau pasul și îl furau cu coada ochiului. Fie fată mare sau măritată. Chiar și cele mai coapte își dădeau coate...Nenea Jănel, însă, nu avea ochi nici pentru una. Nici pentru Ilincuța, frumoasa satului. Nu privea în altă parte decât în cărbunii din vatra foiului și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
băiatul ista al meu de nu mai are liniște în suflet. Mereu îi cu gândurile aiurea...Doamne, iartă-mă!” Si uite așa: Baba Zoița că „da”, mătușa Rarița că „nu”. Până la urmă - așa cum se întâmplă, că își bagă și dracul coada - o învins Zoița, cu balcâza de Frăsâna... Da’ bine, om bun. Nenea Jănel n-o spus nimic când o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi că necuratul și-o luat tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al treilea...deodată îl văd!!!...Era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așteptăm la încărcat. Pe urmă...la drum, băiete! a încheiat moș Dumitru, privind la cei din jurul mesei. Pe când purpura asfințitului se stingea încet încet, cărăușii erau gata de plecare. Hlibocene! Până îi cunoaște bine drumul, carul tău va merge în coada convoiului. Pe urmă...vedem noi - a hotărât moș Dumitru, după ce s-a sfătuit cu Pâcu. Au ieșit la drum...Când cornul lunii și-a ridicat un colț deasupra Măgurii, iar puzderia de stele a împestrițat cerul, cărăușii făceau primul popas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu îl urmăreai pe Hliboceanu, cine avea grijă de boii și carul tău, Pâcule? Ia spune! Noroc că ai boi cuminți, că altfel dădeai ori în râpă ori peste carul meu. Doamne ferește! Hoo! Moară stricată. Am tras și eu cu coada ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și luleaua când coborâm și să ai grija ei în loc să fii atent - cu ochii cât cepele - la drum - a continuat moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe Pâcu. Pâcule! Acum fură-l cu coada ochiului pe Hliboceanu, nu când râpa era la două palme de șirul carelor și valea te chema să te duci de-a rostogolul... Măi Dumitre, te știam eu rău de gură, dar prost nu te știam. Aici, pe drum drept
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lași să stăm ca la priveghi, că ai feștelit-o!...Te pun să mergi în urma șirului de care și să înghiți tot colbul șleaului. Auzitu-m-ai? Păi cum ești tu apucat ai fi în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca Gheorghe sau ca Alecu... Am eu grijă de asta, dar la Fântâna cu răchiți trebuie să-i spunem că diseară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au rămas tăcuți. Fețele înroșite de frig păreau niște măști. Doar ochii arătau că sunt vii...Iși frecau mâinile înghețate și trăgeau cu coada ochiului urmărind mișcările lui Costache crâșmarul... Ce ar fi să fierbem și rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din palme - a propus Costache. Ti-a ieșit un sfânt din gură. Ceva mai nimerit nici că se putea. Dă-i cărbuni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nămeți s-o făcut întuneric de tot. Norocul nostru o fost că o răsărit o lună plină, care întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns în mijlocul pădurii, într-o văgăună. Eu mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu el lângă mine, trăgându-mă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]