2,322 matches
-
Cristina. Nu mai spune nimic. Și așa e prea mult. O să-mi trebuiască măcar o lună să cîntăresc fiecare vorbă ori gest în parte. Cu bine! îmi întinde ea mîna plină de grație. Îți mulțumesc pentru că m-ai așteptat în fața cofetăriei! îi zic după ce-i iau mîna și i-o sărut. De ce rîzi? o întreb mirat, privind-o cum își dezgolește albul dinților într-un zîmbet larg. Știi..., rîde ea în continuare, în viața oricui sînt clipe cînd... În spatele meu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
parte de o nuntă magnifică și luxoasă la Plaza. Mai mult decât atât, chiar vreau să fiu o persoană care va avea parte de o nuntă magnifică și luxoasă la Plaza. Vreau să fiu fata aia care se plimbă prin cofetării scumpe, după care aleargă o mulțime de persoane și care e tratată ca o prințesă. Și, dacă renunț la nuntă, toate astea au să înceteze. Nimeni nu va mai da doi bani pe mine. Și n-am să mai fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ateliere de cizmărie aparținând lui Ioan Rotaru și C-tin Grădinaru; 1 atelier de tâmplărie a lui Dumitru Popovici; 1 atelier de rotărie în proprietatea lui Ion Pleșcan; 2 ateliere de ferărie aparținând lui V.Mihai și Ionescu Tilică;1 cofetărie în proprietatea lui Florin Chirilă), iar 28 aparțineau meseriașilor evrei. Exercitarea activităților comerciale se făcea în baza autorizațiilor eliberate de Prefectura județului Dorohoi. În septembrie 1929, Prefectura Dorohoi comunică Legiunii de jandarmi Dorohoi, un tabel cu numele a 8 evrei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
expoziții, fie pentru recitalurile Silviei Marcovici, fie pentru problemele studenților români de la Technische Hochschule.( apropo de expoziții, am deschis o expoziție la Dresda, de "Artă plastica românească" în preajma Zilei Naționale de atunci-23 August-și spre surprinderea mea în vitrina unei cofetării din centru orașului am văzut un tort de forma hărții României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Dresda, de "Artă plastica românească" în preajma Zilei Naționale de atunci-23 August-și spre surprinderea mea în vitrina unei cofetării din centru orașului am văzut un tort de forma hărții României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de țară și că tortul s-a născut din dorul ei de plaiurile mioritice! Minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cornelia având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani de "Dialog la distanță". Am mai întâlnit și doi români-greci care țineau un restaurant și un român proprietarul unei cofetării și o româncă frumoasă din Ardeal căsătorită cu directorul unei filiale a unei mari companii americane și mulți alții, fiecare cu povestea și oful său. Mi s-au întipărit în memorie trei cazuri speciale: Alcalay, Cuza, Herdan. La câteva luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vitrine amenajate cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu ochiul. Am ajuns în vestita "Puerta del Sol", cu aglomerația ei obișnuită, veritabil Turn Babel, loc de întâlnire al tuturor limbilor lumii. Aici am luat loc la terasa unei cofetării ca să admirăm furnicarul pieței, delectându-ne cu două cupe de înghețată de fructe, uriașă, aromată și apetisantă. Ne-am reîntors la hotel târziu, am deschis televizorul și am butonat până am dat peste un program de "copla", interpretat de maestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-a spus că și-a schimbat părerea despre teatru. Odată ajunși „acasă“, la ferma ei, gazda ne aștepta cu un adevărat festin și cu un vin vechi din pivnița părinților, iar tortul de ciocolată ales de la cea mai bună cofetărie locală avea ca inscripție „Cum vă place?“, semn că și În materie culinară piesa putea trezi Întrebări. Ultimul a apărut actorul care-l juca pe Jacques Melancolicul. Personajul era singurul care nu accepta să revină din pădure. În piesă, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca un regat aparte, despre originea cuvântului „Lund”, care vine din „London”! Am văzut broderii populare semănând cu picturile lui Paul Klee și Kandinsky. Femeile care brodaseră erau reprezentate cu soarele pe piept. Birgitta ne-a invitat apoi la o cofetărie, amintindu-mi de atmosfera din cafenelele din Elveția și Franța, pe drum ne-am întâlnit cu scriitoarea Sigrid Combuchen: plăcută, secretă, erotică. Birgitta venise cu o bicicletă, cu o plasă mov pe roata din spate, pe această bicicletă, a zburat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și în orice zi a anului școlar înlocuită de unul dintre miile de învățători definitivi sau cu grade luate , de oriunde ar fi venit el. și eu ce să fac? Nu aveam nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai multă recunoștință și recunoaștere culturală. Poate că, după gălățeanul Ivanovici, creatorul nemuritorului vals Valurile Dunării, tulceanul Alexandru Marian ascuns demult timp sub pământul veșniciei în cimitirul din Ismail așteaptă încă paginile cuvenite marilor oameni. Mergând la Ismail, la o cofetărie cu rang de cafenea mi l-a arătat Costică. Se așeza la o masă anume, o masă specială, năltuță, mereu acoperită cu hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în chioșcul din parcul ismailean. Poate tot acolo, în cofetăria unde l-am cunoscut, i-a venit ideea unei mărturisiri publice prin artă a nedreptății pe care o trăia. Vânzând o bucată de vie, cu banii obținuți a plătit transportul formației până la București. Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aduse de la Codlea încântau privirea și îți desfătau mirosul. În acvarii uriașe care imitau habitatul natural înotau crapi, păstrăvi și alte soiuri de pești. Erau raioane cu fructe exotice pe care nu le văzusem nici în cărți. La sectorul de cofetărie erau sortimente nenumărate de ciocolată și dulciuri în ambalaje atrăgătoare. În hala de carne: curcani uriași, găini și pui proaspeți, jumătăți de porc, miei și viței, precum și toate sortimentele posibile de semipreparate și mezeluri din carne. Și sectorul de lactate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ani având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani de "Dialog la distanță". Am mai întâlnit și doi români-greci care țineau un restaurant și un român proprietarul unei cofetării și o româncă frumoasă din Ardeal căsătorită cu directorul unei filiale a unei mari companii americane și mulți alții, fiecare cu povestea și of-ul său. Mi s-au întipărit în memorie trei cazuri speciale: Alcalay, Cuza, Herdan. La câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vitrine amenajate cu gust, baruri și restaurante care-ți făceau cu ochiul. Am ajuns în vestita "Puerta del Sol", cu aglomerația ei obișnuită, veritabil Turn Babel, loc de întâlnire al tuturor limbilor lumii. Aici am luat loc la terasa unei cofetării ca să admirăm furnicarul pieței, delectându-ne cu două cupe de înghețată de fructe, uriașă, aromată și apetisantă. Ne-am reîntors la hotel târziu, am deschis televizorul și am butonat până am dat peste un program de "copla", interpretat de maestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
solid instalate, sunt, deseori, perturbate. Se înregistrează amoruri ilicite, câte o "doamnă cu cățelul", care te urmăresc, anapoda, toată viața. Alteori se petrec chiar perturbări sociale. Cine se află trecător prin Borsec va rămâne plăcut surprins constatând că la o "cofetărie" centrală, încă de dimineață, se adună la aceleași mese etnii diferite, despre care se spune că nu se află în cel mai bune relații, dar acum cântă și beau într-o fericire până spre seară, când se ivesc nesuferitele neveste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe la Spiridonie, șinele de tramvai care ocoleau din strada Brătianu (Independenței) ne întâmpinau în Piața Unirii. Acolo unde acum se ridică hotelul Unirea, pe atunci se afla un cinematograf care purta numele vechiului circar italian Sidoli iar, pe colț, o cofetărie spre care o trăgeam de mână pe Soltana: vitrina expunea o poiană din zaharicale colorate în care spăla rufe într-o albie Alba ca Zăpada. Cei șapte pitici curmau cu joagărul un trunchi gros de ciocolată. Într-o duminică s-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cîntă atunci cînd trebuie să vorbească, ci vorbește atunci cînd trebuie să cînte, debordează de amenințări și freamătă la dorința de revanșă în clipa în care azvîrle prosopul în mijlocul ringului. Chipul ei, înghesuit de cască și schimonosit de loviturile de cofetărie ale adversarei, este expresia definitorie a alienării spre care poate conduce această formă de distracție populară, izvor nesecat de rating, formă globalizată de sport. Sport am spus? E prea mult! Privind această încăierare contemporană învelită într-un munte de bani
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
publicitate 2. scădem prețurile 3. motivăm personalul 4. instruim personalul 5. prezentăm mai eficient produsele 6. deschidem magazinele mai târziu 7. deschidem duminica 8. ținem deschis toată noaptea 9. nu mai închidem niciodată .............................................. 115. dăm foc magazinelor ............................................. 131. deschidem o cofetărie pe terasă 132. construim o parcare 133. înființăm un spațiu de păstrare a cărucioarelor de copii 134. organizăm o creșă 135. deschidem magazine drive-in În câte moduri putem să îi determinăm să cumpere mai mult? 136. acceptăm cărți de credit
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de două dictaturi, dar am intrat În ultima și cea mai grea... Dar cum v-ați gândit să faceți o organizație? În 1957, Între noi, puștii, am Înființat un cenaclu literar. Și ne Întruneam când la mine, când Într-o cofetărie unde aveam noi un prieten, cofetar, și acolo stăteam de vorbă, la o șuetă, beam cafele și discutam literatură... Și de aicea s-a pornit ideea să facem o organizație anticomunistă... Și Încet, Încet ne-am strâns. Și În afară de cenaclu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot nu m-o lăsat În pace. La șase luni de zile mai trimitea câte unul: ce gândesc, ce părere am, ce cutare... În ultimul an, În ’89, n-am vrut să mai stau de vorbă cu ei nici la cofetărie, nici la restaurant, nicăieri, nici la colț de stradă. „Veniți la mine!” De ce? Foarte simplu. O venit un profesor la mine: „Mă, am auzit că deținuții politici sunt turnători la Securitate”. „Măi, Viorel, poate c-or fi, eu nu.” „Jură
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ele revenind după 1989 la vechea formă sau căpătând nume noi; ceva mai dificilă a fost precizarea actuală a destinației unor imobile, operație care a necesitat, de fiecare dată, deplasarea la fața locului pentru a afla că Romarta, Magazinul copiilor, cofetăria Teatrului (cu ajutorul căreia localizam vechea casă Resch de pe Calea Victoriei) etc. nu mai există. Nu am putut să rescriem vechiul studiu introductiv, datat parțial, dar am înlocuit prima parte (Viața) cu un articol publicat de noi recent „Con stantin Bacalbașa - o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost concediat. În asemenea împrejurări am făcut cunoștință cu Bucureștii și cu moravurile lui. Dimineața, la orele 7 jum., puși pe două rânduri, elevii de liceu erau conduși la Liceul Sf. Sava. Treceam pe strada Carol, unde se găsea cofetăria lui Iorgu Constantinescu. Această cofetărie era foarte cunoscută pentru lipsa de priveghere. Într-adevăr, elevii din diverse școli, și mai ales cei din școala militară, veneau aci la prăjituri, mâncau câte patru sau cinci, dar nu plăteau decât una sau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
împrejurări am făcut cunoștință cu Bucureștii și cu moravurile lui. Dimineața, la orele 7 jum., puși pe două rânduri, elevii de liceu erau conduși la Liceul Sf. Sava. Treceam pe strada Carol, unde se găsea cofetăria lui Iorgu Constantinescu. Această cofetărie era foarte cunoscută pentru lipsa de priveghere. Într-adevăr, elevii din diverse școli, și mai ales cei din școala militară, veneau aci la prăjituri, mâncau câte patru sau cinci, dar nu plăteau decât una sau două. Sistemul era cunoscut în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o casă, măricică pentru vremea aceea, unde era instalat un institut-pension de băieți numit Codreanu. Hotelul High-Life nu era clădit. Casa de alături în care se află magazinul Leonida nu era. Era o altă căsuță cu un etaj, iar jos cofetăria fraților Tănăsescu. Lipit era Hotelul Orient 117, mic hotel cu un etaj și dirijat de către un bătrân simpatic, numit Demetrescu. În colțul stradei Grigorescu, pe atunci strada Modei 118*, o mică căsuță. În colțul celălalt o altă căsuță joasă. Alături
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]