2,111 matches
-
agent de bursă la Bursa din Shanghai - nu suportau prezența lui Jim, iar În decursul anilor fortificaseră unicul lor colț, Înșirînd laolaltă un șal ros, un combinezon și capacul unei cutii de carton, astfel Încît semăna cu una dintre acele colibe În miniatură care păreau să se Înalțe singure, dintr-odată, În jurul cerșetorilor din Shanghai. Familia Vincent nu s-a mulțumit doar să-l zidească pe Jim În lumea lui măruntă, ci a Încercat, În repetate rînduri, să i-o Încalce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și se apucă cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ia foc sufletul. Îi scot hainele de pe el, rămâne În pielea goală, „nu vă bateți joc de mine că sunt necăjit, lăsați-mă să mor, nu-mi faceți rușinea asta”, dar ei Îl țin cu putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și-i tremură buza-n rostire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tot după lapte. Când găta de mâncat, se trăgea la locul lui și dormea trei zile”. „Șarpele ăsta Îl am din grădina raiului! Ziua bună” mai spune Bitancu și coboară spre pădure, tăind pășunea largă, și-n urma lui rămâne coliba cu trei păcurari și câinele roșu lătrând. Acum știe, Îi vine lui În minte, cum a ajuns la păcurari și cum l-au găsit pe el În pădure bătut de hoți și chemându-și moartea. „Da’ s-au speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o îngăduiam acum, când nu mă mai împotriveam și mă abandonam ei asemeni unui turist, mi se părea un premiu neașteptat. M-am întors lângă blocul ocupat abuziv. Copiii goliseră apa pe o grămadă de piatră vulcanică și construiau o colibă, un soi de ou mare și negru. M-am oprit să-i privesc, buimăcit de soarele arzător. Mama mea nu vroia să cobor în curte ca să mă joc cu alți copii. După ce s-a căsătorit, s-a adaptat traiului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor sau la intrarea În peșteră simțeam uneori că trupul tău nu e trup, ci gândire. Și invers, de fiecare dată când ne vorbeai noaptea despre gânduri, ni se părea că pe ale tale le puteam atinge. Toate trei te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aici. Poate că e o greșeală de tipar. Din șase litere. E aproape ultimul lucru care Îmi lipsește. Nu știu. Încearcă Tahiti. Am un copil care mă roagă să-l duc departe de aici, În Pacific. Să locuim Într-o colibă și să ne hrănim cu pește și fructe. Adică, nu e chiar copilul meu. E al meu și nu e al meu. N-are importanță. Încearcă Hawaii. Ai vrea să vii cu noi, Tamar? Să locuim Într-o colibă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o colibă și să ne hrănim cu pește și fructe. Adică, nu e chiar copilul meu. E al meu și nu e al meu. N-are importanță. Încearcă Hawaii. Ai vrea să vii cu noi, Tamar? Să locuim Într-o colibă de bambus și să nu mâncăm decât pește și fructe? Departe de cruzime și de prostie? Departe de ploaia asta? —Tahiti se scrie cu I sau cu Y? Oricum nu merge, pentru că a doua literă trebuie să fie I, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și care a fost distrusă cu bombe atomice. A fost locul unde au testat terenul pentru sfârșitul lumii. În sudul Oceanului Pacific. Va trebui să căutăm altă insulă. Poate chiar un alt ocean. Și oricum, cum aș putea să fac o colibă din bambus? Nici măcar un raft nu sunt În stare să fac. Uri Gefen mi-a montat biblioteca. Te rog, Tamar, nu sta așa cu fața la geam și cu spatele la mine și la cameră. Ți-am spus de o mie de ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine. Cu ei nu mai era voie să te joci. Ei au fost nevoiți să părăsească locuința de serviciu de pe Brabank, din orașul vechi, și să se mute la țară, undeva între Zuckau și Ramkau, unde mama lor avea o colibă și puțin pământ. Acolo, în deluroasa Kașubie, sălășluiesc încă și astăzi copiii poștașului, chinuiți de obișnuitele slăbiciuni ale bătrâneții. Amintirea lor e diferită. Lor le-a lipsit tatăl, în vreme ce, în locuința noastră strâmtă, al meu îmi era mult prea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărți din motive cu totul altfel stratificate, pentru ca, pe baza unei asemenea mixturi explozive, să-și însușească micul și marele alfabet. Toate astea și altele încă îmi potoleau foamea de lectură. Oare din comoara ascunsă după perdeluțe făceau parte și Coliba unchiului Tom sau Portretul lui Dorian Gray? Ce anume aveam la îndemână din Dickens, ce anume din Mark Twain? Sunt sigur că mama, care, pe măsură ce grijile prăvăliei sporeau, găsea tot mai puțin timp pentru lectură, ignora, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
etaj. Casa se afla în partea ocupată de ruși a unui sat pentru care încă se mai dădeau lupte. Cum am ajuns în spatele liniilor rusești și cum ne-am trezit în pivnița unei case care semăna mai mult cu o colibă nu e deloc clar. Acum urma să ne salveze evadarea pe partea de vizavi a străzii și intrarea într-una din casele care erau apărate de oamenii noștri. Pe plutonier, o prăjină de om cu boneta de campanie așezată pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică succesiune, apar: Cartea stranie, romanul pedagogic Émile, Egmont, Thebusienele (seria a doua), Dulăul din Baskerville, De la Apenini la Anzi, Coliba Unchiului Tom, Provincia Buenos Aires până la definirea chestiunii Capitale a Republicii, Fabiola, Georgicele (traducere de Ochoa) și De divinatione ( În latină). Moartea Îl surprinde În toiul muncii; după mărturia intimilor, avansase serios În redactarea Evangheliei după Luca, lucrare de sorginte biblică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că subțirelele tiraje ale acestora nu au depășit niciodată trei sau patru sute de exemplare. Toate sunt virtual epuizate, iar cititorii cărora hazardul galanton le-a pus În mâini Câinele din Baskerville aspiră, captivați de stilul său deosebit de personal, să savureze Coliba Unchiului Tom, poate introuvable. De aceea, aplaudăm inițiativa unui grup de deputați din cele mai diverse sectoare, care sprijină editarea oficială a operelor complete ale celui mai original și divers dintre ai noștri literati. O seară cu Ramón Bonavena Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
privilegiu de a le corecta. Cine n-a priceput, oare, că facem aluzie la vestitul volum intitulat, cu resemnare sau ironie, Oare? În cărțile altor autori e obligatoriu să admitem scindarea, fisura dintre conținut și titlu. Ne comunică, oare, cuvintele Coliba Unchiului Tom toate elementele acțiunii? Când articulezi Don Segundo Sombra Înseamnă, oare, că ai exprimat fiecare dintre coarnele, grumezele, labele, spinările, cozile, biciuștile, păturile de sub samar, samarele, șorțurile de piele și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost scăpat În cap de doica beată, după care mama, ca să-mi vindece creierul supradezvoltat, mi-a citit cred că-n engleză luni În șir nu știu de ce Cehov și Shakespeare ce abia apăruseră la țară unde mă ivisem În colibă prin repartiție, tata era medic, nașul s-a pierdut În vie. Așa că degeaba susțin tot mai rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura memoriei naționale și s-au Îngrozit instantaneu, vin turcii!, că figuranții erau mai ales turci, a fost un singur țipăt sfredelitor și cît ai clipi n-au mai rămas prin colibe nici nou-născuții, fugiseră-n pădure in corpore, ca pe vremuri, imaginea călăreților cu flamuri activîndu-le gena punerii la adăpost și inhibînd-o pe cea a timpului, patru sute de ani pulverizîndu-se Într-o secundă de ireparabil prezent. Mă gîndesc aici la Miorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
animalelor, deși e posibil ca șarpele să joace-un anumit rol aici, să fie-un element de simbolistică, sau de medicină, imaginea se deformează ca Într-un geam curbat, de căldură, ori se filmează pe diagonală, cu obiectivul balansînd În coliba indianului ce-i găzduiește, le Îngrijește rănile stătuseră multă vreme pe pod și ea aruncase coronița de mireasă În apă, după care-au Împușcat mortal un snop de figuranți rănindu-se la mîna dreaptă, el delirează, și, În delir, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
habar n-are ce melodie e, nu e amator de muzică, neavînd ciocănel, scăriță și nicovală-n cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre În colibă și să se trezească cu indianu-n față, care-i vraci și-i face bine cîntîndu-le un străvechi hit comanș cum i-a cîntat și lui Mulder la ureche În Dosarele X și l-a vindecat, și din nou merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăsătură desăvîrșit negativă, se transformă În chip misterios În bizară calitate. Deoarece absența demnității este egală cu un handicap major Însă demnitatea, inseparabilă de onoare, duce, de cele mai multe ori, la crimă. Sau sinucidere. Paradoxul e la el acasă aici, În coliba din ermeticul muzeu al țăranului român. O fi aberant să stai ciucit În Întunericul aceleiași colibe cîntînd la fluier despre supraviețuire, numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un handicap major Însă demnitatea, inseparabilă de onoare, duce, de cele mai multe ori, la crimă. Sau sinucidere. Paradoxul e la el acasă aici, În coliba din ermeticul muzeu al țăranului român. O fi aberant să stai ciucit În Întunericul aceleiași colibe cîntînd la fluier despre supraviețuire, numai că pare mai normal un popor care doar suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește ca proiectil, neavînd cu ce să devină fanatic sau măcar belicos, decît unul ce pune mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după mărturia lui Berosie și Epifanie limbutu’, s’au Înmulțit rodul omenesc cu doi feciori Îmbalconați pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]