3,820 matches
-
dăruit o locuință frumoasă, unde poate primi prieteni și discipoli, dar Îi este interzis să părăsească țara și trăiește tot timpul sub o strictă supraveghere. XXVIII O Închisoare somptuoasă cu porțile larg deschise: un palat de lemn și marmură, pe colina Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se desprinde de un copac dacă faptul n-a fost Înscris, dintotdeauna, În Cartea Destinului. Era scris ca eu să vin În Persia și să fiu unealta faptei care tocmai s-a săvârșit.” XXXII Dacă bărbații care se preumblau pe colina Yildiz, de jur-Împrejurul casei lui Djamaledin, și-ar fi scris pe fesuri „spioni ai Sultanului”, n-ar fi dezvăluit nimic În plus față de ceea ce până și cel mai naiv dintre vizitatori constata de la prima vedere. Dar poate că tocmai acela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Jacopo Belbo să-și piardă mințile, eu, omul incredulității... Nu știu dacă alaltăieri seară am făcut bine că am rămas. Altfel, astăzi aș cunoaște Începutul, dar nu și sfârșitul poveștii. Sau n-aș fi aici, cum sunt acum, izolat pe colina asta În timp ce câinii latră departe, jos, În vale, ca să mă Întreb dacă acela fusese cu adevărat sfârșitul sau dacă sfârșitul abia trebuie să vină. M-am hotărât să merg mai departe. Am ieșit din biserică, cotind la stânga pe lângă statuia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate-s cari, sau șoareci, sau fantoma lui Adelino Canepa... Nu cutez să străbat coridorul, stau În biroul unchiului Carlo și mă uit pe fereastră. Din când În când ies pe terasă, ca să controlez dacă se apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că sunt Într-un film, ce chin: „Ei trebuie să vină...” Cu toate astea, colina e atât de calmă În noaptea asta de Început de vară. Fusese cu mult mai aventuroasă, nesigură, dementă reconstituirea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unchiului Carlo și mă uit pe fereastră. Din când În când ies pe terasă, ca să controlez dacă se apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că sunt Într-un film, ce chin: „Ei trebuie să vină...” Cu toate astea, colina e atât de calmă În noaptea asta de Început de vară. Fusese cu mult mai aventuroasă, nesigură, dementă reconstituirea pe care o Încercam, ca să păcălesc timpul și să mă țin treaz, alaltăieri seară, de la cinci la zece, stând drept, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintre Monferrato și Langhe. „Evacuați din oraș În ’43, a fost un calcul minunat: era locul și timpul cel mai potrivit ca să ne bucurăm de toate: razii, trupe SS, de focuri de armă pe șosele... Îmi amintesc o seară, urcam colina, mă duceam să iau lapte proaspăt de la cășărie și aud un zgomot pe deasupra capului, printre vârfurile copacilor: prrr, prrr. Îmi dau seama că de pe un deal aflat departe, În fața mea, se mitraliază linia ferată, care e În vale, În spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a memoriei. Din fericire, m-am născut prea târziu, când aș fi putut să scriu nu-mi rămânea decât să citesc cărțile deja scrise. Pe de altă parte, aș fi putut și să sfârșesc cu un glonte În cap, pe colină.” „De partea cui?”, am Întrebat, apoi m-am simțit jenat. „Scuzați-mă, era o glumă.” „Nu, nu era o glumă. Sigur, eu astăzi știu, dar o știu abia acum. O știam oare și atunci? Știi că poți să fii obsedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
simți laș numai pentru că te-ai născut În deceniul nepotrivit? Răspuns: te simți laș pentru că o dată ai fost laș. Și dacă și de data aceea vei fi evitat Ocazia doar pentru că o simțeai inadecvată? Să descriu casa din ***, izolată pe colină Între vii - nu se zice „colinele În formă de mamele“? -, și apoi drumul care ducea la marginea târgului, la Întretăierea cu ultima stradă locuită - sau cu prima (sigur că n-o să știi niciodată, dacă nu alegi punctul de vedere). Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
născut În deceniul nepotrivit? Răspuns: te simți laș pentru că o dată ai fost laș. Și dacă și de data aceea vei fi evitat Ocazia doar pentru că o simțeai inadecvată? Să descriu casa din ***, izolată pe colină Între vii - nu se zice „colinele În formă de mamele“? -, și apoi drumul care ducea la marginea târgului, la Întretăierea cu ultima stradă locuită - sau cu prima (sigur că n-o să știi niciodată, dacă nu alegi punctul de vedere). Micul refugiat care abandonează adăpostul familial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Biserici, palate, o fortăreață care domină Întreaga câmpie, și bani, circulație de negustori, târguri, forfotă În care te poți da la fund. Dar mai ales, și Încă din timpuri preistorice, galerii. O rețea de galerii care se Întinde pe sub toată colina, adevărate catacombe, pe unele le puteți vizita și astăzi. Locuri unde, dacă cineva se Întrunește În secret, chiar dacă dușmanii pătrund acolo, conjurații se pot Împrăștia În câteva clipe, și nici Dumnezeu nu știe unde, iar dacă cunosc bine traseul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi admiși În timpul ritualului, pentru că Ialorixá nu avea Încredere În turiști, dar ea Însăși avea să ne Întâmpine Înainte de Începerea lui și avea să ne arate cadrul. El veni să ne ia cu mașina și conduse printre favelas, până dincolo de colină. Edificiul În fața căruia ne-am oprit avea o Înfățișare modestă, un fel de hardughie industrială, dar În prag un negru bătrân ne primi purificându-ne cu niște fumigații. Mai Încolo, Într-o mică grădină austeră, văzurăm un soi de coșniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care a venit să ne ia. Cortul În care avea să se desfășoare așa-zisa sesiune, sau gira, era Într-o zonă destul de centrală, dacă se poate vorbi de centru Într-un oraș ce-și Întinde limbile de pământ printre coline, până ce dau În mare, astfel Încât, văzut de sus, iluminat În timpul serii, pare un cap pletos, atins de pete Întunecate de calviție. „Amintiți-vă, astă-seară e vorba de umbanda. Practicanții nu sunt posedați de așa-numiții orixás, ci de eguns, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Întuneric. Astfel, În orice clipă, lumea, combinând literele Torei, se străduiește să regăsească forma naturală care s-o facă să iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați În vanele de cristal de la Conservatoire, amestecate printre barometre și roți ruginite de ceasuri În surdă hibernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Textul dumneavoastră rămâne aici, pe mâini bune”. Comandorul De Gubernatis ieșise fără un cuvânt. Pusese piciorul În oficina gloriei. 39 Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și mulți ziceau că și-l luase de la Terzi acela din desenele animate, prietenul lui Dick Fulmine), fost plutonier de carabinieri, care, În primele lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior și comanda toate brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o zi, partizanii se arătară În târg. Coborâseră de pe coline și se vânturau pe străzi, Însă fără uniforme bine stabilite, cu eșarfe albastre la gât, trăgând rafale de pistol-mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care, În primele lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior și comanda toate brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o zi, partizanii se arătară În târg. Coborâseră de pe coline și se vânturau pe străzi, Însă fără uniforme bine stabilite, cu eșarfe albastre la gât, trăgând rafale de pistol-mitralieră În văzduh, ca să-și semnaleze prezența. Vestea a făcut Înconjurul, toți s-au Închis În casă, Încă nu se știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Casaubon. Dar nu era din curiozitate, ci pentru că eu pentru voi toți mă simt ca un tată și... glissons, à la guerre comme à la guerre... Te salut, dragă”. Noi aveam Într-adevăr o Întâlnire cu Agliè, pe una dintre colinele torineze, Îmi confirmă Belbo. Dublă Întâlnire. Prima parte a seratei, o serbare În casa unui rozacrucean foarte Înstărit, iar după aceea Agliè avea să ne ducă la o distanță de câțiva kilometri de acolo, unde avea să se desfășoare, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adăugă Belbo, „că va trebui s-o scoatem la capăt cu istoria metalelor, iar aici suntem Întotdeauna deranjați. De ce să nu plecăm sâmbătă și să petrecem două zile În vechea mea casă din ***? E un loc frumos, ai să vezi, colinele acelea merită osteneala. Diotallevi e de acord și poate vine și Lorenza. Bineînțeles... vino cu cine vrei”. N-o cunoștea pe Lia, dar știa că am o prietenă. Am spus că voi veni singur. De două zile mă certasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Își ținuse mâna pe gâtul lui Belbo, care conducea În tăcere. *** era și acum târgușorul pe care Îl cunoscuse Belbo În timpul războiului. Puține case noi, ne spuse el, agricultură În declin, deoarece tinerii se mutaseră la oraș. Ne arătă unele coline, acum devenite pășuni, care odată fuseseră galbene de grâne. Satul apărea dintr-odată, după o cotitură, la poalele unui deal, pe care se afla casa lui Belbo. Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
agricultură În declin, deoarece tinerii se mutaseră la oraș. Ne arătă unele coline, acum devenite pășuni, care odată fuseseră galbene de grâne. Satul apărea dintr-odată, după o cotitură, la poalele unui deal, pe care se afla casa lui Belbo. Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după o cotitură, la poalele unui deal, pe care se afla casa lui Belbo. Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco”, zise el. Apoi adăugă: „Nu-i cu supărare dacă nu vă spune nimic. Acolo ne duceam să luăm merindea Îngerului, În lunea de după Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și nu ieșeau decât pentru razii. Iarna era mai greu pentru partizani să stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
venit și tata și bunica, povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de mâncare, În timp ce unchiul și Adelino Canepa nu mai conteneau să se salute ceremonios Între ei. Tot restul serii am auzit rafale Îndepărtate, spre coline. Partizanii Îi urmăreau pe fugari. Învinseserăm”. Lorenza Îl sărută pe păr și Belbo Își Încreți puțin nasul. Știa că Învinsese prin interpuși. În realitate, el asistase la un film. Însă preț de o clipă, riscând să primească glontele ricoșat, intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
umorile elegiace și se luă la Întrecere cu Diotallevi. Imaginară mașini absurde, ca să descopere la fiecare pas că fuseseră deja inventate. La miezul nopții, după o zi Încărcată, hotărârăm cu toții că trebuia să experimentăm ce anume simți când dormi pe coline. M-am băgat În pat În odaia bătrânească, cu cearșafurile mai umede decât erau după-amiaza. Jacopo insistase să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel de cavou oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din biografia altcuiva. Își pierduse acea fericire naratorie din ajun. Pe la jumătatea după-amiezii am plecat la drum să ne Întâlnim cu Agliè și cu Garamond. Belbo conducea spre sud-vest, În timp ce peisajul se schimba puțin câte puțin din kilometru În kilometru. Colinele din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]