1,492 matches
-
nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de enervare. Așteptase să se încheie imprudentul monolog și reluase aceleași povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau prieteni, își împărtășiseră atâtea, dar, când se apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un clovn. Exclus, tolerat ? Întrebări pe care și le punea fiecare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten l-a ascultat neatent“ și monumentul eroului necunoscut pe care scrie „A murit din neatenție“. Supraviețuitorii, la fel, neatenți, prinși în capcana clipei : fiecare clipă îi unește și îi desparte : legea coliviei. „Neatent, mereu neatent, eu, acum el, cineva neatent și.“ Revede, pentru o clipă, rama scorojită a ferestrei, chiuveta adâncă și îngustă ca o oală, caietul cu coperțile verzi de pe măsuță, papucii scâlciați, taburetul înalt, vopsit în roșu. Nu-și suportă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă, s-o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
revedere. — Ia loc, zise Grințu trăgând spre el un scaun de la masa vecină. — Nu, nu, sunt cu niște prieteni - refuză Zare și-i arătă cu mâna spre locul În care Mușu și Așchiopoaie stăteau nemișcați ca două curci Într-o colivie de canari. Se mutară la masa abia ocupată prin forță. Apăru din nou șeful de sală Împreună cu un chelner solid și cu o mutră tâmpă. — Băieții sunt ai dumneavoastră, domnu’ Grințu? - Întrebă „le maâtre d’hotel“. — Da, nea Gicu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de soare și de pădure; că tare frumos e să poți zburda după placul inimii și să te poți bucura de libertate. — Asta așa-i. Nu prea m-ai văzut, continuă sticletele, fiindcă mai ieri am fost prins într-o colivie. Nu pot să spun, îmi dădeau oamenii tot ce-mi trebuia: aveam grăunțe din belșug, apă întruna proaspătă. Dar să știi, tu, cucule, că oricâtă bogăție ai avea, nu-s ca grăunțele adunate de tine și ca apa de izvor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de tine și ca apa de izvor, când o sorbi, colo, după pofta inimii. Ehei! Stam eu și mă tot uitam pe fereastră și-mi tot ziceam: mai bine flămând și însetat în padure decât cu de toate acolo, în colivie! — Și ce făceau oamenii cu tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
împiedica să apară. Dacă nu, nimic nu le poate sili, oftează femeia. De ce-ați oftat? ─ E adevărat ce-am spus, dar e greu să te obișnuiești cu ideea, zice ea. ─ Des - pi - na! ─ Pasărea mea vrea să iasă din colivie. Știți, de obicei zburătăcește prin casă, dar când am musafiri o închid, să nu deranjeze. Dar poate că dumneavoastră nu v-ați supăra...? Vai de mine, iubesc păsările, zice Pascal. De fapt cred că iubesc toate animalele. Și arborii, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Pînă acum am vînat sturzi cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trăsese paturile din perete și le pregătise. Doamna din America nu putea să doarmă noaptea, pentru că trenul era un rapid care mergea foarte repede și ei Îi era frică de viteză În Întuneric. Patul doamnei din America era lângă fereastră. Colivia canarului din Palermo era acoperită cu o pânză și așezată În holul dintre camera de dormit și baie, ca să fie protejată de curent. Culoarul era luminat cu un bec albastru și trenul mergea foarte repede toată noaptea, așa că doamna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doamna din America stătea trează În așteptarea unei ciocniri. Dimineața ne apropiam de Paris, și doamna din America ieși din baie având un aer foarte sănătos, de americancă la vârsta a doua, deși nu dormise deloc. După ce luă pânza de pe colivie și o agăță pe aceasta la soare, se duse-n vagonul-restaurant ca să-și ia micul dejun. Când se-ntoarse În lit salon, paturile fuseseră Împinse Înapoi În perete și transformate În canapele, canarul Își scutura penele În soarele dimineții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Păcurețiu, primadonă dă nunți și botezuri la termen. Madamme... Și nu mă lua cu madam, că-mi sar pistruii pă jos de rușine și se face mizerie de-o pun și de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și botezuri la termen. Madamme... Și nu mă lua cu madam, că-mi sar pistruii pă jos de rușine și se face mizerie de-o pun și de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-ăia de baltă se dau
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie. Își băgĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un dafin. „A fost o tîmpenie să păstrez pasărea, cînd casa asta ar trebui să fie părĂsită“, se gîndi. „E exact genu’ de prostie care te bagă-n Încurcătură. Cum să mai dau vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că-i viu, În timp ce Vicente e mort și dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care-i mai rămĂsese și pe care nu era conștient că o mai are - suferi cumplit. — Era o pasăre. O mierlă Într-o colivie. — Da. I-am dat drumu’. — Vai, ce drăguț, spuse ea În bătaie de joc. Toți soldații sînt așa de sentimentali? — SÎnt un soldat bun. — Te cred. Așa și vorbești. Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca un paj, cred. — Și ce-i zice tîrfei? — Orice-i trece prin cap, atîta timp cît e politicoasă. — DĂ-mi un exemplu, frățioare. — PĂi, de pildă: „Ei, domniță, trebuie să fie foarte obositor să fii o pasăre Într-o colivie aurită pe o astfel de arșiță“. Chestii d-astea. — Și tîrfa ce zice? — Ea zice: „Chiar că așa-i. Sigur că așa-i, dulcico“. Zice așa pentru că tîrfa asta, a cărei asistentă eram eu, e cam din popor. — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tocmai din climatul aspru al Canadei, m-a făcut să răspund și să-mi exprim și unele păreri... Ai visat de mică să trăiești și să vorbești „numai în franceză”, pe vremea când toți românii ne aflam ca într-o colivie, captivi, refuzându-ni-se zborul spre altă lume... Premoniție?! Mai mult ca sigur că da! Nu-i ființă omenească să n-aibă asemenea stări! Și eu am visat la 10 ani să fiu învățător și am ajuns... și am rămas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]