4,120 matches
-
două târguri anuale și, din 1859, târguri săptămânale. Astfel, putem spune că localitatea este un centru agro-comercial, care dinamizează activitatea zonei. De asemenea, atestarea satului o regăsim și în data de 18 noiembrie 1346 sub aceeași denumire {"Band"} , aparținând de comitatul Turda Descrierea stemei Stema comunei Band se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în diagonală de o bandă de argint încărcată de 3 turte roșii. În partea dreaptă a benzii se află un zid de cărămidă roșie
Band, Mureș () [Corola-website/Science/300569_a_301898]
-
din comitetul Turda, care era împărțit în 1813 în două cercuri cu 12 plase: de Sus și de Jos . Satul Periș îl regăsim în circumscripția Iară de Mureș ( „bezirk Marosch - Járaer”) sub denumirea de Körtvélyfája, în plasă de Sus al comitatului Turda . Circumscripția cuprindea 13 sate : Erdő-Csanád ( Pădureni), Erő-Szengyől ( Sânger), Gernyeszeg ( Gornești), Hét-Bük ( Habic), Kis-Illye ( Ilioara), Kis-Szederjes ( Mura Mică), Nagy-Szederjes ( Mura Mare) Máros-Jára ( Iară de Mureș), Magyar-Péterlaka ( Petrilaca de Mureș), Olah-Nádos ( Nadășa), Sáromberke ( Dumbrăvioara), Telek ( Teleac) și Körtvélyfája ( Periș ) . Din 1873
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
13 sate : Erdő-Csanád ( Pădureni), Erő-Szengyől ( Sânger), Gernyeszeg ( Gornești), Hét-Bük ( Habic), Kis-Illye ( Ilioara), Kis-Szederjes ( Mura Mică), Nagy-Szederjes ( Mura Mare) Máros-Jára ( Iară de Mureș), Magyar-Péterlaka ( Petrilaca de Mureș), Olah-Nádos ( Nadășa), Sáromberke ( Dumbrăvioara), Telek ( Teleac) și Körtvélyfája ( Periș ) . Din 1873 satul va aparține comitatului Mureș - Turda, format din Cercul de Sus al comitatului Turda și fostul scaun al Mureșului. ► Biserică Reformata Periș Biserică Reformata din Periș datează din secolele XIII - XVI odată cu apariția satului nu există însă nici un document care să ne arate data
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
Habic), Kis-Illye ( Ilioara), Kis-Szederjes ( Mura Mică), Nagy-Szederjes ( Mura Mare) Máros-Jára ( Iară de Mureș), Magyar-Péterlaka ( Petrilaca de Mureș), Olah-Nádos ( Nadășa), Sáromberke ( Dumbrăvioara), Telek ( Teleac) și Körtvélyfája ( Periș ) . Din 1873 satul va aparține comitatului Mureș - Turda, format din Cercul de Sus al comitatului Turda și fostul scaun al Mureșului. ► Biserică Reformata Periș Biserică Reformata din Periș datează din secolele XIII - XVI odată cu apariția satului nu există însă nici un document care să ne arate data exactă al construcției. După tradiția orală aflăm că biserică
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
1956, prin divizarea vechiului Idicel în două: Idicel și Idicel-Pădure. Doctor Virgil Ciobanu, în studiul „Statistica românilor ardeleni din 1760 - 1762”, publicat în „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, volumul 3, 1924 - 1925, pagina 641, menționează că "„localitatea făcea parte din comitatul Turda și exista un preot unit și un preot ortodox; erau 32 familii de confesiune ortodoxă, exista biserică ortodoxă; parohia avea în proprietate o suprafață de teren arabil de 6 câble (circa 6 iugăre) și teren cositor de 6 care
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
nord cu județul Cluj, la vest cu județele Bihor și Arad, la sud cu județele Hunedoara și Alba, iar la est cu județele Târnava Mică și Mureș. Întinderea administrativă a județului interbelic Turda a fost identică cu cea a fostului comitat Turda-Arieș, care a existat între 1876 și 1925. În anul 1924 au fost redenumite unele localități: Copăceni (nume vechi: Copand), Săndulești (Sând), Petrești (Petrid), Deleni (Indol), Tureni (Tur), Borzești (Berchiș), Comșești (Comițig), Mărtinești (Sânmărtinul Deșert), Vâlcele (Banabic), Pruniș (Silivaș), Cheia
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
Sâniacob), Viișoara (Agârbiciu), Triteni (Tritiu), Valea Largă (Țicud), Bărboși (Săcal), Luncani (Grind), Hădăreni (Hădărău), Chețani (Cheța), Gligorești (Sânmărtinul Sărat), Gura Arieșului (Vaidasig), Oprișani (Cristiș), Podeni (Hidiș) etc. Județul Turda, înființat la 24 iunie 1925, a fost unitatea administrativă succesoare a comitatului Turda-Arieș (1876-1925). Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. Între 1918-1925 județul Turda a fost împărțit provizoriu în următoarele șase plăși: Prin legea pentru unificarea administrativă din 24 iunie 1925 (promulgată prin Decretul Regal nr. 1972
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
43 de elevi (dintre care 13 fete) și o biserică ridicată în 1749 de aga Ion Cantacuzino și soția sa Maria Racoviță. În ambele comune, principalul proprietar de terenuri era O.I. Negroponte. Satul Poiana Sărată se afla pe atunci în comitatul Trei Scaune al Austro-Ungariei. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă și respectiv în aceeași alcătuire; Hârja avea aceeași alcătuire și o populație de 828 de locuitori, iar comuna Grozești avea 3537 de locuitori. Între timp
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
provinciei Transilvania. În aceste condiții se construiește cetatea Hațeg. Istoricul maghiar Josef Kemeny (citat de N. Stoiescu (5d)) scrie că până în anul 1200 maghiarii nu ocupaseră încă Transilvania. Abia după această dată au început să se organizeze sub formă de comitate (forme de organizare specifice Europei Centrale). În legatură cu aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Olteniei (conduse de voievodul Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului și a Hațegului. Regatul maghiar a întâmpinat aici o rezistență inverșunată din partea populației românești baștinașe, organizată în instituțiile sale străvechi. Impunerea formelor de organizare proprii - Comitatul - s-a putut face numai după înfrângerea lui Litovoi și a fratelui său Bărbat (să fie vreo legatură între acest nume Bărbat și satul cu același nume Râu Bărbat ?, sat situat la 2 km de Livadia) din 1276, deoarece conducătorii
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
zonă a continuat și-n secolele XIII-XIV să-și păstreze propriile forme de organizare teritorială - districtul (5f), fiind menționat cel al Hațegului (anul 1360), care continuă vechea țară a Hațegului, al Streiului (1377), a Dobrei, a Devei care aparțineau de comitatul Hunedoarei. Aceste date privind comitatul Hunedoarei au fost menționate în secolul XIV și confirmă ocuparea de către statul maghiar a întregii zone din această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g), citați de I. Lazăr (5) arată
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
secolele XIII-XIV să-și păstreze propriile forme de organizare teritorială - districtul (5f), fiind menționat cel al Hațegului (anul 1360), care continuă vechea țară a Hațegului, al Streiului (1377), a Dobrei, a Devei care aparțineau de comitatul Hunedoarei. Aceste date privind comitatul Hunedoarei au fost menționate în secolul XIV și confirmă ocuparea de către statul maghiar a întregii zone din această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g), citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fost menționate în secolul XIV și confirmă ocuparea de către statul maghiar a întregii zone din această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g), citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin autonomia față de comitat și Radu Popa (5a) menționează că în anul 1371 cnejii, juzii și jurații pretindeau stăpânirii comitatului să fie judecați după legea românilor. În timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g), citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin autonomia față de comitat și Radu Popa (5a) menționează că în anul 1371 cnejii, juzii și jurații pretindeau stăpânirii comitatului să fie judecați după legea românilor. În timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau date celor care au ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența familiilor de cneji
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cu statut de grăniceri, au participat la acțiuni (lupte) în apărarea principatului, fiind apoi răsplătiți pentru aceasta; ei se opuneau împotriva unor ingerințe ale nobililor din împrejurimi, în drepturile lor de proprietate moștenite sau câștigate, sau chiar a ingerințelor conducerii comitatului. Din toate aceste date cu caracter istoric, privind diferite evenimente (citate de istoricii mai sus menționați) rezultă că despre satul Livadia, ca și altele din zonă, sunt documente scrise privind existența lor încă din primele secole ale mileniului II. Dată
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
toate înprejurarile si afacerile, a treburilor lasate în sama fidelitatii si straduitei lor si (pe care) nu ne îndoim ca le vom duce cu toata stradania si în viitor. Portiunile integrale de mosie nobiliara situate în Livadia (Levad) districtul Hateg, comitatul Hunedoara, posedate odinoara de parintii si stramosii lor, date pentru vecie mai întîi de catre Ioan de Hunedoara pe atunci guvernator al Regatului Ungariei si apoi de catre Matei Regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei, etc. (date) împreuna cu toate veniturile si cu toate
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, Cluj 1957, pag. 30-32. h)Iosif Pataky, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului al XVI-lea, București 1973, P. XV, pag.131. i)Contribuții privind desfășurarea Revoluției din 1848 în Comitatul Hunedoara, 1948, pag. 228. perioada 1912-18, în care procesele verbale erau consemnate în limba maghiară, fiind stăpânirea austro-ungară, perioada 1922-30, dupa marea unire din 1918, când au fost consemnate în limba română. În lucrarea Arta populară din Valea Jiului se fac
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
județelor Sălaj și Mureș. Județul interbelic se învecina la nord cu județele Sălaj, Someș și Năsăud, la vest cu județul Bihor, la sud cu județul Turda, iar la est cu județul Mureș. Județul Cluj a fost unitatea administrativă succesoare a comitatului Cluj (în limba maghiară "Kolozs vármegye"). Până în anul 1925 a purtat denumirea "județul Cojocna" (în limba maghiară comuna Cojocna se numește "Kolozs"). Conducerea județului Cojocna se afla în municipiul Cluj, care însă se bucura de statutul de oraș liber. În
Județul Cluj (interbelic) () [Corola-website/Science/300729_a_302058]
-
la Palatul Beaumont, Oxford, Anglia, la fel ca și ceilalți Plantageneți, Richard a fost jumătate englez jumătate francez. Cînd părinții lui s-au despărțit, el a rămas cu mama sa în Franța. A moștenit ducatul de Aquitania în 1168 și comitatul Poitiers în 1172. În 1170, fratele său mai mare Henric a fost încoronat rege al Angliei ca Henric al III-lea în timpul vieții tatălui său. Istoricii l-au numit Henric cel Tânăr ca să nu fie confundat cu Henric al III
Richard Inimă de Leu () [Corola-website/Science/300744_a_302073]
-
Eleonora obținu divorțul și, după două luni, lua de bărbat, la 27 de ani, pe băiatul acesta de 19 ani, căruia îi aducea că zestre imensul ducat de Aquitainia, adică Limousin, Gasconia, Perigordul, cu drepturi de suzeranitate peste Auvergne și comitatul de Toulouse. Henric, care avea de la mama sa, Matilda, ducatul de Normandia și de la tatăl său, Mâine și Anjou, devenise mult mai puternic în Franța decât însuși regele Franței. Din 35 de ani de domnie, el nu va petrece decât
Henric al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300750_a_302079]
-
în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Brașov. Județul se afla în partea centrală a României Mari, în sud-estul regiunii Transilvania. El îngloba și vechea Țară a Bârsei. Până la reforma administrativă din anul 1925, teritoriul județului a corespuns vechiului comitat omonim. Avea o suprafață de 1.491 km². Ulterior, teritoriul său a fost mărit. Teritoriul lui cuprindea partea estică din actualul județ Brașov și sudul județului Covasna de astăzi. Se învecina la vest cu județele Făgăraș și Muscel, la nord
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
Petrani (în ) este un sat în comuna Pocola din județul Bihor, Crișana, România. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1552, când apare sub numele de „Ponthuselew” ca proprietate episcopală, în conscrierea preoților comitatului Bihor. În 1698 apare din nou menționată în registrul de dijmă, împreună cu alte localități. Locuitorii dădeau dijmă din grâu, pabulus, miei și iezi și plăteau bani creștinătății. Între 1710-1712, localitatea este cunoscută sub numele de Petrany- Vallany având doar două
Petrani, Bihor () [Corola-website/Science/300859_a_302188]
-
că localitate mai mare își are originea în urmă colonizării sașilor în secolul al XIII-lea. Cea mai timpurie atestare a satului datează din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat "Henricus parohul din Nova Villa", aparținând de Comitatul Bistrița-Năsăud cu capitala în orașul Bistrița. În 1453 între posesiunile lui Iancu de Hunedoara din districtul Bistrița figurează și Satu-Nou. În 1518 se desfășoară un proces între locuitorii din Satu-Nou cu cei din Ghinda și Dorolea pentru drepturile asupra unor
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
o primește. Localitatea situată la 10 km de Bistrița făcea parte din satele săsești libere care au format "Districtul săsesc al Bistriței. Cea mai timpurie atestare documentara a satului datează din 1319. În această perioadă satul se găsea pe teritoriul comitatului Dabâca, fiind în stăpânirea greavului Thomas. În 1323 regele Carol Robert al Ungariei confirmă donația satului către Thomas Voievodul Transilvaniei. Satul se dezvoltă de-a lungul a doua drumuri perpendiculare, având în punctul de intersecție clădirea bisericii. În anul 1443
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
stăpânirii feudale maghiare în Transilvania afectează și satul Chintelnic care este înglobat în cadrul unei mari moșii și este vândut sau donat unor feudali maghiari. Începând cu a doua jumătate a secolului al XII-lea, satul Chintelnic va face parte din comitatul Dăbâca iar la sfârșitul secolului, după colonizarea sașilor în jurul Bistriței nu va face parte din noua formă de organizare administrativă și judecătorească săsească. Nu la mult timp după invazia tătarilor din anul 1241, regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (Cumanul
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]