3,155 matches
-
că în Tibet se spune că cerșetorul care vine să primească de pomană sau femeia bătrână și bolnavă care are nevoie de ajutor ar putea fi doar niște personaje deghizate, care să iasă în calea voastră pentru a vă stârni compasiunea și pentru a vă aduce evoluția spirituală. Îl privesc sceptic, un Buddha slab și ostil cu o fustă dintr-un prosop roșu, un Buddha fără sclipire, încercând să se ascundă de privirile mele, altădată am fi schimbat între noi semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin zâmbete abia perceptibile, dar acum suntem străini unul altuia, parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată, doi elevi care s-au întâlnit din greșeală la meditații în casa aceleiași profesoare și numai reproșurile ei îi unesc. Și cum trezim compasiunea, întreb eu, iar ea îmi răspunde imediat, are câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, dar de data aceasta nu stă nici o clipă pe gânduri, încearcă să îl privești pe el așa cum te privești și pe tine însăți, nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o astfel de situație, iar ea îmi spune pe un ton calm, greșești, Naama, un astfel de gând nu poate decât să o elibereze și să o ajute, încă nu ai înțeles cât este de măreață și atotputernică lucrarea compasiunii, îi binecuvântează pe toți aceia care sunt parte din ea, pe toți aceia care o trezesc, pe toți aceia cu ajutorul cărora a căpătat viață, pe toți oamenii care o caută. O privesc din nou suspicioasă și mirată, șade dreaptă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că voiau să închidă gura profetului sumbru, care le ciopârțise fericirea cu amenințările sale, și pentru că moartea urcase la ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru în schimb, să mă las inundată de compasiune, încerc să mi-o imaginez pe Noga zăcând paralizată în pat, prizonieră a unei boli misterioase. Nu, nu compasiune stârnește în mine această imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru în schimb, să mă las inundată de compasiune, încerc să mi-o imaginez pe Noga zăcând paralizată în pat, prizonieră a unei boli misterioase. Nu, nu compasiune stârnește în mine această imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este bine să îl vadă aici pe Udi și să își dea seama că iar s-a întâmplat ceva, răsuflase ușurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascunzi tot timpul, făcând aluzie la sarcasmul pe care crezusem că nu îl sesizase, iar eu spun, nu fac asta tot timpul, pur și simplu nu vreau ca ea să își facă griji, și asta este tot o formă de compasiune, nu? Mă năpădesc valuri-valuri în timp ce ies pe ușă, potopuri sălbatice, chiar și prin geamurile închise ale mașinii le aud bucuria, ici și colo recunosc mutre familiare, copii care pe vremuri alergau prin casa noastră, chiar și în urmă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
coincide cu ziua nașterii tristeții, spune ea rar, încet, trebuie să mă apropii de ea ca să aud, există o poveste tibetană antică despre o femeie al cărei unic fiu s-a îmbolnăvit și a murit, privirea ei este plină de compasiune, strânge în brațe trupul lui, rugând pe toată lumea care îi iese în cale să o ajute să îl readucă la viață. În cele din urmă a întâlnit un înțelept, care i-a spus că singurul care ar putea face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător, dar cum putem înceta să ne mai facem griji, cum încetăm să compătimim, dacă încetăm să ne facem griji, încetăm să iubim, nu? Tocmai asta e iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ani. Încep să realizeze că nu se poate să înfulece porcării nesănătoase și condimentate și, totodată, să-și păstreze și silueta din tinerețe. Pentru sexul frumos nu-i așa de grav, desigur. Noi, în schimb, ținem o perpetuă dietă. Compasiunea mea pentru Davey are și un procent consistent de bucurie răutăcioasă. De cincisprezece ani de când suntem prieteni, l-am văzut mâncând orice fără să se îngrașe, nici măcar cu cinci sute de grame, și l-am urât pentru asta. Acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în cap și nimeni nu voiasă mă asculte, fiindcă toți credeau că, dacă vorbesc despre el, e mai prezent în amintirile mele. Apuc o pernă și o țin ocrotitor în brațe, încercând să mă liniștesc. Davey mă privește cu atâta compasiune că nu mă pot uita la el. Dacă aș face-o, aș izbucni în plâns. — Bineînțeles că e mereu prezent în amintirile mele. Cum s-ar putea altfel? Îl iubesc! Încă îl mai iubesc! Nimeni nu vrea să audă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despre realitatea aceasta nu-i pot vorbi decât lui Jake. De fapt, ar fi și asta o tactică foarte bună, deoarece ne vom apropia din ce în ce mai mult unul de altul, vom discuta chestiuni serioase, Jake îmi va strânge mereu mâna cu compasiune, iar Matt va crede că... mă rog, v-ați dat deja seama ce pun la cale. Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea! Daisy jubila după noaptea petrecută cu Finn la petrecerea organizată de firma lui Lewis, căci „prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o vreme. Lewis a început iar să mă sune, părea că e chiar interesat în mod deosebit de mine, dar după ce a obținut ce a vrut, mi-a tras iar țeapă. Charlotte, care stătea chiar lângă Daisy, pe canapea, își arată compasiunea: — Sper că te-ai învățat minte acuma. De la Lewis n-ai nimic bun de așteptat vreodată. Daisy clatină din cap. Dar e mai mult de atât, nu înțelegeți? zice ea, ridicând și întorcând capul, pentru a ne privi, pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seara aceea, la Pilade, ajuns la al cincilea whisky, că Belbo Îmi insufla ceva autoritate, că visasem, plin de sentiment (ce rușine), dar cu voce tare și că trebuie să fi povestit o Întâmplare nespus de frumoasă, cu pasiune și compasiune, pentru că Dolores avea ochii strălucitori, iar Diotallevi, prăbușit În insanitatea unei a doua sticle de apă tonică, Își Întorcea serafic ochii către cer, sau, mai bine zis, către tavanul barului, câtuși de puțin sefirotic, și murmura: „Și poate că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pereche de diavoli bălțați, și ăia cu sechele, săracii, incurabili, macheliți, chiori de beți, amândoi! Nici ca el, poate nici chiar ca mine și ca tine, dar nici total abstinenți, că nu rentează. Între Jachin și Boaz, între Severitate și Compasiune, între fomist și anorexic, domnește Echilibrul! Calea regală! Cumpătarea! Nu? Parcă și mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ajungi în zile și săptămâni, ceea ce acel vechi combatant a dus la îndeplinire, păzindu-se de toate seducțiile pe drumul spre echilibrul îndoielii, negând neînfricat siguranța simțurilor și siguranța reflexiei, incoruptibil față de teama izvorâtă din iubirea de sine și insinuările compasiunii - cu acestea face oricine în vremea noastră începutul». De această dată Kierkegaard pare să fie de aceeași părere cu Hegel, dar, de fapt, aici nu este vorba de asocierea filosofiei cu bătrânețea, ci de o reflecție articulată despre maturitate. Așa cum
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
purtat față de mine absolut OK, în afară de faptul că au difuzat peste tot întîmplările penibile de la Mera. Nu și-au bătut însă joc de mine, dimpotrivă, au început să mă privească parcă mai atent, cu un plus de considerație. Mai ales compasiunea fetelor pentru mine a devenit mai mare ca oricând, toate aveau ce aveau cu Gina. O amică de-a mea, poate fata cea mai inteligentă din clasă, Loreta Bedighian, a stat peste câteva zile de vorbă cu mine pe culoarul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întrebării Ce este?. Finalului de viață i se propune așezarea la sine în preajma celor indicați de stabilitatea prieteniei și consubstanțialitatea înrudirii. Aceștia sunt figuranții principali ai scenetei ce învăluie și pregătește pelerinajul fără de întoarcere al celui secătuit de existență. Adesea compasiunea, regretul și suferința pentru absența ce stă să se împlinească, pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea profunzimii acestor trăiri nu le exclude, însă, din sistemul de coerențe care guvernează fluxul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dinamică ireversibilă, într-un astfel de context, suferința fundamentându-se în surprinderea neputincioasă a înlocuirii chipului viu cu cel mort. Conștiința încărcată de această dramă terifiantă accede spre un alt tip al înțelegerii celor din jur în falsitatea sau sinceritatea compasiunii lor. Surprinde, o astfel de conștiință lovită profund, dialectica dintre bine și rău ca principiu originar impus dinspre zone transcendente agitației umane purtate de timp? Tipurile de suferință evocate aici transformă, metamorfozeză profunzimile conștiințelor afectate de ele? În ce sens
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lumina ochilor adică acea putință de a vedea. El nu poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își caută șovăielnic certitudinea unor prezențe pe care neputând să le vadă speră să le atingă. Gestul deschiderii brațelor sale se aseamănă cu o aruncare în îmbrățișarea vidului dar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și crezul realizării lui, incapacitatea de a controla menținerea spre o veritabilă iubire în magnetismul fascinației sale dar și orbirea curajoasă a celui ce se dăruie unui asemenea vârtej de basm vulcanic și romantism idolatru, finitudinea și insuficiența ajutorului întru compasiune oferit celorlalți dar și puritatea cristalină a îmbrățișării celuilalt în verticalitatea sprijinirii sale, în demnitatea efortului de luminare a destinului său sumbru și nedrept iată termenii extremi din ciocnirea cărora dar și sub semnul coexistenței lor bizare survin dramele sufletului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dinspre lume către sinele său îndurerat. Această retragere vitală se cuplează metafizic cu singurătatea și neînțelegerea la care îl predispun semenii incapabili de o reală și profundă rezonanță cu suferința sa, la care îl obligă neputința dăruirii lor autentice întru compasiune. Lumea se închide pentru el, îl întâmpină cu masca unei compătimiri ce se pierde în propria-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-i superficialitate, cu expresia unei afecțiuni care își dorește dar ratează profunzimea stării de consolare a celuilalt. Această închidere se manifestă, așadar, prin falsitatea întovărășirii cu suferindul pe drumul calvarurilor sufletești. Încercarea forțată de a trăi și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea sfâșierii metafizice a acestuia în raport cu dinamica lumii, stimularea desprinderii resurecționare dintre tensiunea ființării sale și complexul existenței mundane. Falsitatea ce se înveșmântă aici în aura unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și complexul existenței mundane. Falsitatea ce se înveșmântă aici în aura unei trăiri veritabile este, cel mai adesea, necunoscută ca falsitate propriu-zisă chiar celor prin care se manifestă. Astfel, sunt mulți cei care se cred în posesia unei iubiri și compasiuni totale față de un semen lovit de suferințele sufletești. El se află, însă, sub incidența mobilității unui fenomen de autosugestie interiorizată. Negându-și incapacitatea de a fi deschiși întru compasiune, incapacitate pe care într-o primă secvență o intuiesc totuși, ei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sunt mulți cei care se cred în posesia unei iubiri și compasiuni totale față de un semen lovit de suferințele sufletești. El se află, însă, sub incidența mobilității unui fenomen de autosugestie interiorizată. Negându-și incapacitatea de a fi deschiși întru compasiune, incapacitate pe care într-o primă secvență o intuiesc totuși, ei forțează impunerea unei astfel de atitudini pentru propria lor conduită. Rezultatul acestei autodeterminări dictate din orgoliul de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]