6,839 matches
-
Note. Traduceri, nici cel mai mic citat nerămânând netradus în română. De același tratament beneficiază și vocabularul lui Augustin Bunea, în care figurează, pe de-o parte, termeni teologici și ecleziastici catolici (mai puțin sau deloc cunoscuți cititorului de altă confesiune), iar pe de alta, lexeme reziduale ale latinismului blăjean. Toate acestea sunt competent explicate în Glosar-ul care încheie lucrarea. Ediția este bine concepută și la nivelul aparatului critic. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au editat un text care, în
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
--- Umberto Eco a publicat nu demult în engleză o culegere de conferințe intitulată Confesiunile unui tânăr romancier, în care propune câteva rețete, rod al experienței personale, despre cum se scrie un roman. Nu le citisem anul trecut când USR a consacrat un colocviu, la Călimănești și la Alba-Iulia, temei cu pricina, din care a
Cum se scrie un roman conform rețetei lui Eco () [Corola-journal/Journalistic/3771_a_5096]
-
Gheorghe Grigurcu Citind comentariul pe care Liana Cozea îl consacră unor volume de confesiuni ale scriitoarelor noastre, apreciate și pentru o trăsătură a lor comună care ar fi „sinceritatea”, ne vine în minte o opinie a lui G. Călinescu, citată și de autoare: „jurnalul este principial nesincer”. Așa să fie oare? Dar ce putem
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
din paginile «fragmentare», pe care le anunță, într-un fel, moartea lui Mercuțio, transpare figura omului din spatele operei, căutată în atâtea rânduri în scrierile altora, unul care-și mărturisește neliniștile, ezitările, dubiile, slăbiciunile firești, într-un «jurnal public» cu multe confesiuni tulburătoare. Aflăm din ele frământările omului viu care scrie exersându-și «obiectivitatea» și «detașarea», supraveghindu-și adesea cu dificultate impulsurile personale, pentru a ajunge la «dificila libertate» a scrisului. O atinge, în cele din urmă, fiindcă scrisul e, de fapt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
care a trecut în revistă istoria onirismului românesc și a pus în lumină însemnătatea politică a orientării. După cele două expuneri introductive în opera și traseul scriitoricesc ale invitaților, a sosit rândul acestora din urmă să dea frâu liber fluxului „confesiunilor de autor”. Dorin Tudoran a atras atenția că „nimic în poezie nu poate fi mai presus de imaginație” și a conchis, de asemenea, poetic, că descoperirea Graalului le rămâne cititorilor. Dumitru Țepeneag a povestit, în maniera ludico - nonconformistă, plină de
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
dialoguri epistolare susținute. Comunica frecvent și eficient prin articolele și eseurile sale și, desigur, prin in-confundabilele creații epice. Rarele și prețioasele misive trimise lui Geo Dumitrescu 2 și Eugen Simion 3 demonstrează, în timp, că Marin Preda, deși avea vocația confesiunii, profund articulată, ezita să se înfățișeze în aceea de epistolograf, care, adesea, presupune mărturii din cele mai incomode și imprevizibile. Contemporanii săi, cei mai mulți dintre ei, creditabili, afirmă, și unii încă mai consemnează, în cărțile de memorialistică, faptul, ușor verificabil, că
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
și, desigur, ca interpret al „celor care dorm sub cruci", ridică „glasul" spre o lume obtuză și abrutizată de interese materiale care dorește să producă numai rapturi, confuzii și crime abominabile. Discursul liric se constituie, de fapt, într-o tulburătoare confesiune a sa și, evident, a generației sale, unde antiteza și imaginile, deloc convenționale, evocă secvențe ale dramei naționale, ce se cuvine a fi cunoscută de cei ce trăiesc și locuiesc în acest spațiu binecuvântat de Dumnezeu. Și nu numai. 1
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
nucleele absurdiste și imaginarul suprarealist? De fapt, O. Nimigean scrie un roman patafizic. De aici derutele comentatorilor. Moto-ul din Dimov pregătea un scenariu complex. Nu Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
1995 și aproape 15.000 au fost răniți. "Adunarea cantonului Sarajevo a recompensat meritele extraordinare ale lui Michael Schumacher, care a ajutat copiii victime ale războiului de la Sarajaevo și a contribuit la dezvoltarea principiilor umanității între oamenii de naționalități și confesiuni diferite", se arată în decizia adoptată. Pilotul s-a dus de două ori la Sarajevo, în 1996 și 1997, pentru a solicita fonduri pentru îngrijirea copiilor răniți. După războiul din Bosnia,Michael Schumacher a finanțat îngrijirea unor copii care în timpul
Michael Schumacher, încă o veste bună pentru campion by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33849_a_35174]
-
cu toate eforturile susținute ale lui Emil Manu, Pavel Chihaia, Alexandru Raicu, Titus Rusu, Ion Segărceanu, Gheorghe și Maria Sară u și Victor Corcheș, conține unele neclarități, inexactități și grave deformări. Se cuvine, încă de la început, să afirm că amintirile, confesiunile, evocă- rile și interviurile privitoare la itinerariul lui Dimitrie Stelaru nu sunt edificatoare și, adesea, fac trimiteri la întâmplări, fapte și gesturi imposibil de controlat. Unii dintre cei ce l-au cunoscut și l-au evocat pe Dimitrie Stelaru au
Întregiri la biografia lui Dimitrie Stelaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5432_a_6757]
-
Matei Socor, pentru a amenda la un moment dat poezia lui Cotruș?! De ce să scapi din vedere complexitatea și dramatismul problematicii religioase la un poet ca Vasile Voiculescu, trecând mult prea ușor peste un text capital în materie, cum este Confesiunea unui scriitor și medic 8, și făcând cu totul abstracție de ultimul volum de versuri, Clespidra 9, de altminteri și cel mai revelator pentru raporturile autorului cu Dumnezeu?! De ce să-ți asumi riscul de a persifla cu o mărginire simplistă
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
Alexandru George - Marele Alpha. [București], Editura Cartea Românească, [1970], 197 pagini. 6. Pompiliu Constantinescu - Tudor Arghezi. București, Fundația pentru Literatură și Artă, 1940, 249 pagini. 7. Dumitru Micu - „Gândirea" și gândirismul. București, Editura Minerva, 1975, 1043 pagini. 8. Vasile Voiculescu - Confesiunea unui scriitor și medic în Gândirea, 14, nr. 8, octombrie 1935, p. 400-405. 9. Vasile Voiculescu - [Clepsidra] inclus în Poezii. Antologie și prefață de Aurel Rău. Text stabilit de I. Voiculescu și Victor Iova. Volumul 2. București, Editura pentru Literatură
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
de la plurivalentul creator, Lucian Blaga. Tânărul Ion Breazu, la propunerea argumentată a lui Sextil Pușcariu, urmează, în perioada 1926-1928, cursurile Școlii Române din Franța, condusă de Nicolae Iorga. Epistolele ce se transcriu aici, necunoscute încă, se constituie într-o emoționantă confesiune a unui intelectual, care simte acut povara recunoștinței față de profesorul tuturor profesorilor, una dintre mințile cele mai strălucite ale acestui popor și, mai ales, față de extraordinara capacitate a acestei singulare personalități de a intui resurse tinerelor generații. Elaborate la Fontenay-aux-Roses
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
aidoma unui contrasens tehnic la umoarea ce le insuflă. Spre deosebire de larga gesticulație exotică a unui Tonegaru ori de cea fățiș rebelă, cu iz revendicativ, a lui Caraion, confrați de epocă ai săi, producția lui Ioanichie Olteanu încifrează o timorare a confesiunii dramatice. E la mijloc un rafinament care nu ezită a așeza la suprafață un strat voit prozaic, de un sentimentalism vetust, pentru ca artificiul acesta regresiv să semnalizeze mai convenabil pudoarea dureroasă a experienței morale care nu acceptă a se devoala
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
o prietenie de nezdruncinat. Nu numai faptul că am trecut cu toții prin experiența detenției, nu numai asta ne-a ținut împreună. Ne-a ținut împreună și camaraderia literară, aprecierea care venea de la un tânăr către un alt tânăr, bazate pe confesiuni, dar bazate pe confesiuni poate sentimentale, pe îmbrățișări, dar și pe multe ricanări și ironii și așa mai departe. Vreau să nu uitați că în cercul nostru am avut cel puțin trei spirite acide: unul a fost Cornel Regman, altul
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
Nu numai faptul că am trecut cu toții prin experiența detenției, nu numai asta ne-a ținut împreună. Ne-a ținut împreună și camaraderia literară, aprecierea care venea de la un tânăr către un alt tânăr, bazate pe confesiuni, dar bazate pe confesiuni poate sentimentale, pe îmbrățișări, dar și pe multe ricanări și ironii și așa mai departe. Vreau să nu uitați că în cercul nostru am avut cel puțin trei spirite acide: unul a fost Cornel Regman, altul a fost Ion D.
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
de gustul actual în domeniul epistolar, suntem puțin decepționați. Asta pentru că, pentru noi, o scrisoare este mai întâi un mesaj, un document personal, căreia îi căutăm un detaliu picant sau un altul care ar fi un fel de autobiografie sau confesiune. Or, corespondența Sfântului Ioan Hrisostom nu corespunde acestui gust15. Același autor lansează însă o posibilă ipoteză. Se poate ca autorul, prizonier în deșertul său, să fi fost supus cenzurii, dar cu toate acestea, și formația sa clasică la școala lui
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
priori, instrumentele culturale necesare unei decelări a esențialului și unei ordonări a semnificațiilor. Tocmai de aceea, a fost salutară formația de etnolog a Irinei Nicolau, care, bazându-se pe cunoașterea culturii tradiționale, a știut să se plaseze precis pe palierul confesiunii. Înclin să cred că, văzând-o pe Elisabeta Rizea la Memorialul durerii, etnologul de calibru care a fost Irina Nicolau a avut intuiția că se află în fața unei reprezentante autentice a vechii culturi populare românești. Căreia cultura cărturărească, urbană și
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
creștinismului. Povestea Elisabetei Rizea, pe care Irina Nicolau a știut să o provoace și să o structureze, este de aceea semnificativă pe mai multe planuri. Primul a fost deja evidențiat, în prefața la prima ediție a cărții, de către Gabriel Liiceanu: confesiunea bătrânei țărănci a ridicat, de fapt, vălul uitării de pe un capitol esențial al istoriei României postbelice. Cel al rezistenței anticomuniste armate, la care au participat toate clasele reprezentative ale vechii Românii - ofițeri ai Armatei Regale, aristocrați, intelectuali, dar și foarte
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
faptul că modul „dulce” (e vocabula Irinei Nicolau) în care cei doi editori au condus dialogurile cu Elisabeta Rizea și Cornel Drăgoi a scos mărturiile din contextul emoțional al începutului anilor ’90, când redescopeream, cu uimire și oroare, crimele comunismului. Confesiunea - Gabriel Liiceanu spune, mai plastic, spovedania - celor doi foști luptători în munți nu are valoare numai în contextul istoriei politice a României primelor decenii de comunism. Ea are semnificații și în planul relațiilor dintre cultura tradițională românească și modernitate. Căci
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
George Topîrceanu, unicul redactor al revistei Viața Românească, ce selecta, citea cu un gust sigur și corija neglijențe sau erori în exprimare. Epistola ce se publică, acum, de dimensiuni apreciabile, conține o tulburătoare mărturie privitoare la posteritatea lui George Topîrceanu. Confesiunile Otiliei Cazimir, transcrise la doar nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu, deloc subiective, evocă o lume croită strâmb, care continuă să existe până azi în spațiul cultural și literar de la noi. Mărturii de o asemenea încărcătură faptică și emoțională
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
prea rar transpus ficțional la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în speță imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre amurgul Tradiției într-o lume aspirituală și ucigător de indiferentă. Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel mai reacționar romancier român”. Nu-i de mirare că a ținut să reformuleze, în
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
alte lucruri interesante, găsim un dialog cu dr. Ion Popescu, parlamentar din Ucraina. Nu este propriu-zis un interviu, cum suntem anunțați, contribuția celui care adresează întrebările fiind minimă (două întrebări pentru 15 pagini de răspuns), ci este o provocare la confesiune. Textul trebuie citit, așadar, ca o mărturie tulburătoare, cu date precise, cu documente și declarații ale celor care au trăit evenimentele, despre calvarul românilor din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, după data de 28 iunie 1940. Iată un scurt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii deturnate, coeziunea discursului. O singură compensație își îngăduie acest monolog crîncen revendicativ și anume o muzică a verbului crispat, amară cantilenă ce răsună în răstimpuri (Candela). Citindu-i cartea, nu putem a nu-l considera pe Lucian Scurtu drept un
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
scriitorul a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de a atinge esența ultimă a literaturii. Dimensiunile poemelor sale au sporit astfel constant, ajungînd la un număr de versuri neobișnuit pentru
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]