7,851 matches
-
capitolul 4 sunt, în general, durabile; ele nu evoluează decât pe termen lung (Field et. al., 1990). Transformări ale elitei se produc, totuși, iar ele atestă transformări politice dintre cele mai importante. Trecerea de la elite dezbinate la elite unificate prin consens se poate produce în două moduri. Primul este aranjamentul dintre elite, prin care cele aflate în conflict endemic își reorganizează relațiile și negociază compromisuri asupra celor mai importante puncte aflate în dezacord. În acest fel, ele ajung la o unitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de la putere, ele trebuie să-și modereze pozițiile politice și ideologice și să-și asigure o largă bază electorală. O astfel de moderație umple puțin câte puțin prăpastia ideologică dintre elitele dezbinate, iar toate facțiunile importante ajung progresiv la un consens în ceea ce privește regulile jocului și valoarea instituțiilor existente, continuându-și competiția pe baza unui „spirit partizan moderat”. Găsim exemple ale unui astfel de proces în Danemarca și în Norvegia în primele trei decenii ale secolului XX, când elitele radicale ale partidelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
printr-o intervenție exogenă (Field et. al., 1990, pp. 161-162). Deplasările în interiorul elitei Trecerile individuale de la un sector al elitei la altul (de la administrația publică la lumea afacerilor, de exemplu) pot fi rezultatul unei omogenități a formației sau al unui consens asupra valorilor. În acest caz, ele sunt indicele unei puternice coeziuni a elitei conducătoare și contribuie în egală măsură la menținerea și întărirea acesteia. În acest caz, circulația în interiorul elitei poate fi considerată ca o veritabilă strategie adaptativă (Birnbaum, 1978
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Ei au posibilitatea reconsiderării propriei opinii/evaluării opiniei celorlalți prin feedbackul asigurat în fiecare rundă de consultare de echipa de cercetare. Valoarea metodei rezidă în special în ideile generate și în încercarea de stabilire a convergenței estimărilor participanților, gradul de consens la care se ajunge reprezentând un indicator de performanță a metodei. Istoria metodei Metoda a fost dezvoltată în anii ’50 de RAND Corporation, în cadrul unor experimente care vizau introducerea/creșterea rolului predicțiilor furnizate de experți în designul de politici din
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
al tehnicii Delphi este acela că permite obținerea unor răspunsuri cât mai precise: răspunsurile sunt măsurate numeric pentru determinarea răspunsului median și a gradului de convergență a estimărilor în cadrul grupului (pentru cele mai folosite măsuri, mediana, iar pentru gradul de consens, abaterea intercvartilă). Cu toate acestea, validitatea și credibilitatea rezultatelor sunt subiecte îndelung discutate, având în vedere că metoda se bazează pe opiniile, credințele, așteptările participanților la studiu, estimările făcute de aceștia fiind supuse subiectivității. Un alt dezavantaj major al metodei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
p. 614) au fost denumite „cadre ale acțiunii colective”. Acestea sunt rezultatul unor negocieri permanente de semnificații împărtășite între participanții la m.s. și al dialogului dintre participanții la m.s. și oponenții săi - puterea sau contramișcări. Cadrele acțiunii colective susțin mobilizarea consensului și a acțiunii în cazul protestatarilor prin identificarea problemei și atribuirea cauzelor, prin indicarea soluțiilor și a acțiunilor necesare pentru remedierea problemei și prin oferirea unor vocabulare de motive care susțin participarea (Snow și Benford, 2000). Recrutarea de participanți presupune
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
orice n. (Dragoș, 2005) are câteva trăsături esențiale: - o interdependența între cele două părți; există de ambele părți interese comune de a conlucra pentru a împărți, rezolva ceva; - o divergență asupra unui lucru. Fără divergențe, interacțiunea ar fi marcată de consens și nu ar mai trebui să se negocieze. Divergențele pot fi de natură cognitivă (concepții de viață, preferințe, soluții diferite) sau divergențe de interese (alocarea unor valori: de preț, calitate, timp, spațiu etc.); - conlucrarea celor două părți. Principiul fundamental al
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
energia sau abilitățile de a mobiliza virtualii parteneri și de a promova p.. Astfel, de cele mai multe ori, este nevoie în aceste situații de stimuli externi care să coopteze și energiile locale. Începutul acestui proces presupune o negociere pentru crearea unui consens general în vederea implementării ulterioare a strategiei sau planului operațional, elaborate în cadrul p.. P. în cadrul unui proiect local de dezvoltare menit să soluționeze o anumită problemă socială are avantajul că implică majoritatea actorilor economici, politici și sociali, care se numără, în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prin măsuri de politică economică și socială asumate guverne, pentru a asigura adecvarea cheltuirii sumelor cu obiectivele celor două organizații. Aceste condiționalități reprezintă măsuri de politică economică de factură neoliberală, care, în literatura de specialitate, sunt cunoscute sub denumirea de Consensul de la Washington. Alte instituții financiare internaționale implicate în oferirea de asistență financiară pe perioada reformei includ: BERD, BEI, Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, USAID. Accesarea de finanțare din partea acestor instituții nu a inclus respectarea unor condiționalități de natura celor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
temporară reprezintă o stare de nesatisfacere a nevoilor de bază care se întinde pe o perioadă scurtă de timp, ce afectează într-o mică măsură capacitățile fizice și intelectuale ale persoanei, precum și participarea socială a acesteia. Nu există însă un consens în literatura de specialitate cu privire la momentul în care se sfârșește s. temporară și începe cea de lungă durată. Legătura dintre durata fenomenului și riscul „reintrării” în s. a reprezentat o preocupare constantă numeroaselor studii recente, care au permis elaborarea concluziilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în relația piață-familie-stat, este caracteristic cu deosebire statelor capitaliste dezvoltate (Esping, Andersen, 1994). S.b. desemnează statul capitalist (în special occidental) de după cel de-al doilea război mondial, care s-a constituit într-o modalitate specifică de guvernare pe baza consensului social, prin îmbinarea eficienței sistemului economiei de piață cu solidaritatea socială și umanismul politicilor sociale redistributive (Preda, 2002c, p. 18). Gradul de instituționalizare a responsabilității statului față de bunăstarea cetățenilor diferențiază statele care practică doar politici sociale de cele care au
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și BM pentru țările în tranziție. Instituțiile financiare internaționale au adoptat rapid această strategie, care se plia pe filosofia neoliberală a respectivelor instituții, transpusă în activitatea curentă de condiționarea acordării de asistență financiară de respectarea liniilor de politică prevăzute în „consensul de la Washington” (vezi Banca Mondială ca actor al dezvoltării sociale). FMI a oferit programe de stabilizare prin acordurile de împrumut de tip stand-by, în timp ce BM s-a concentrat pe împrumuturi pentru programe de ajustare structurală și construcție de servicii sociale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de selecție ar eficientiza societatea, deoarece, prin această modalitate, indivizii cu cele mai înalte competențe ar fi plasați în cele mai înalte poziții sociale. Totodată, selecția pe bază de merit satisface și cerința de justiție socială, deoarece există un larg consens valoric asupra faptului că recompensele sociale (privilegiile) trebuie acordate în funcție de merit. Deși concepția funcționalistă vede inegalitățile sociale ca „naturale” și justificate, consideră că societatea trebuie să ofere indivizilor oportunități egale de a accede la pozițiile din vârful ierarhiei. În varianta
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dezvoltării de către elitele locale. Riscul nesustenabilității t. formate altfel decât la inițiativa voluntară locală, venită din partea ONG-urilor sau a firmelor locale este, de altfel, observat la modul general în lume (Proenza, 2001). În literatura consultată este vizibilă tendința către consens asupra unui fapt cât se poate de firesc: t. servesc dezvoltării comunitare, sociale și individuale, însă sunt departe de a fi un panaceu universal. Mai mult, este greu de precizat cât din progresul unei localități, spre exemplu, se datorează implementării
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
definit provizoriu drept „orice entitate care joacă un rol identificabil în relațiile internaționale”. Este cea mai cuprinzătoare definiție posibilă, permițând - la limită - includerea în această categorie chiar și a indivizilor. În timp însă, în cadrul disciplinei s-a ajuns la un consens privind tratarea drept actori exclusiv a colectivităților (deși există și unele excepții). Această definiție permite o trecere în revistă a „candidaților” la statutul de actor, urmând ca în secțiunile ulterioare să revenim asupra unor probleme de definire. Ele sunt importante
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
criză. În acest caz, securitatea colectivă este restrânsă la Marile Puteri, care pot decide să acționeze la scară regională sau globală. De regulă, un concert de putere se bazează mai degrabă pe negocieri informale, participanții încercând să ajungă la un consens pe baza unei viziuni comune asupra necesității păstrării stabilității internaționale (Ibidem, pp. 119-120). Măsura în care un concert de putere poate fi privit ca o instituție a securității colective este discutabilă. Potrivit lui John Mearsheimer, un autor care aparține tradiției realiste
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
continentală de o manieră care nu permitea apariția revizioniștilor - de altfel, nu exista nici măcar riscul ca aceștia să apară, cu atât mai puțin cu rangul de jucători importanți în arena internațională. Între ele exista o recunoaștere reciprocă, precum și un oarecare consens ideologic - vizibil, de exemplu, în momentul 1848. Nivelurile de putere și tehnologice cunoscute ale fiecăruia au ajutat în mod clar la formarea voinței politice ce a făcut posibilă funcționarea regimului pentru o perioadă neobișnuit de lungă, mai ales în contextul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
externă a fost ghidată de convingerea că democrația cel puțin diminuează, dacă nu elimină complet condițiile de inițiere a războiului, la începutul mileniului trei politica internațională pare a fi dominată de prezentarea aceleiași democrații ca principal antidot al amenințării teroriste. Consensul clasei politice americane corespunde - nu îndrăznesc să spun „derivă” din - proeminenței dobândite de „teoria” pacifismului democratic în relațiile internaționale, complex conceptual prin care se afimă că democrațiile (în special democrațiile liberale) nu inițiază război aproape niciodată împotriva altor democrații liberale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
act de violență poate fi considerat un act de război, acestă definiție trebuie completată cu trăsături distinctive ale războiului. Deși specialiștii sunt divizați în privința conceptualizării fenomenului conflictual, putem menționa o serie de elemente distinctive ale războiului asupra cărora există un consens larg. Astfel, războiul este un eveniment care implică: cel puțin două părți, dintre care măcar una este un stat; obiective conflictuale; părțile sunt conștiente de natura conflictuală a obiectivelor sale; părțile doresc atingerea obiectivelor care sunt în dezacord cu dorințele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și dominarea aliaților săi restrânge aria competiției la periferia sistemului și tolerează doar conflicte locale, prevenind escaladarea acestora într-un război generalizat între blocuri rivale (Waltz, 1979, pp. 161, 177). Deși în această problemă nu s-a ajuns la un consens, dezbaterea și cercetările în sine au contribuit la înțelegerea mai bună a comportamentului statelor pe arena internațională, în funcție de modul în care este distribuită puterea în sistem, precum și legătura dintre variate forme de polaritate și caracteristici ale conflictelor interstatale (cantitatea și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a creat sistemul modern de state. Dacă această opinie este împărtășită pe larg în comunitatea de experți, în schimb în privința răspunsului la întrebarea „Spre ce se îndreaptă sistemul internațional sau cum va arăta el?” nu s-a ajuns la un consens. În legătură cu acest subiect, comunitatea academică a produs o gamă largă de studii avansând scenarii și alternative la sistemul internațional pentru toate gusturile și categoriile, provocând astfel o adevărată „ciocnire a perspectivelor” (Hughes, 1994, pp. 411-422). Fără a ne pronunța definitiv
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tranzacțiile financiare. Recent (septembrie 2011), miniștrii de finanțe din Franța și Germania au cerut Comisiei Europene să continue proiectul de taxare a tranzacțiilor financiare din UE, dar Reuniunea G-20 de la Toronto a demonstrat cât de greu de realizat este un consens global în acest scop.<footnote www.wall-street.ro/articol/international/109126, accesat la 9 noiembrie 2011. footnote> La nivel de firmă, de întreprindere, performanța managerială determină evoluția acesteia: creștere, dezvoltare, comasare, fuziune, asociere, lichidare sau faliment. Când se dorește dezvoltarea
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Organizația urmărește performanța unei munci competente, menținerea în funcțiune a sistemului și a echipelor de lucru interdependente. Abordare mai degrabă generală și abstractă. Abordare specifică și concretă la nivelul organizației. Metoda principală de reglementare este colegială, deciziile sunt luate prin consens. Autoritatea este centralizată și ierarhizată, întrucât există responsabilitate față de organismele finanțatoare și față de nivelul ierarhic superior. În ansamblul său, supervizarea creează posibilitatea unei reflecții critice asupra practicii asistenței sociale. Particularități ale supervizării în asistența socială A. Kadushin (1992, pp. 30-43
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
4. Autonomia acordată fiecărui profesionist reflectă autonomia acordată profesiei ca întreg. Dacă la nivelul comunității există ezitări privind acordarea autonomiei unei profesii, atunci vor exista presiuni pentru supervizarea specialistului, luat individual. Autonomia depinde direct de gradul în care există un consens cu privire la obiectivele profesiei. Dacă există puternice segmente ale comunității în dezacord cu scopurile finale ale activității profesionale, va fi acordat un grad limitat de autonomie, iar specialiștii respectivi pot decide asupra propriilor obiective profesionale. Există un consens mai puțin evident
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
care există un consens cu privire la obiectivele profesiei. Dacă există puternice segmente ale comunității în dezacord cu scopurile finale ale activității profesionale, va fi acordat un grad limitat de autonomie, iar specialiștii respectivi pot decide asupra propriilor obiective profesionale. Există un consens mai puțin evident privind obiectivele asistenței sociale, spre deosebire de alte domenii, cum ar fi cel al serviciilor de sănătate. De aici o ezitare atunci când se pune problema acordării deplinei autonomii asistenței sociale. Când există o autonomie limitată a profesiei, apare și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]