1,993 matches
-
laică. Edificiul a fost construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi. El reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului din perioada de trecere de la baroc la clasicism. A aparținut contelui Toldalagi Laszlo și soției acestuia, contesa Korda Anna. Biserica Reformată-Calvină din Orașul de Jos, denumită și Biserica Reformată cu 2 turnuri, situată pe Bulevardul 21 Decembrie nr.41, este unul din edificiile simbolice ale Cluj-Napoca. Biserica a fost construită între anii 1829-1879. Înainte existase deja o
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Au avut trei fiice, Julie Joséphine Bonaparte (1796-1796), Zénaïde Laetitia Julie Bonaparte (1801-1854) și Charlotte Napoléone Bonaparte (1802-1839). El le-a numit pe cele două fiice supraviețuitoare ale sale drept moștenitoare. A avut de asemenea doi copii cu Maria Giulia, contesă de Atri (Giulio, născut în 1806 și Teresa, născută în 1808). În 1795 Joseph a fost admis în Consiliul Bătrânilor, unde și-a folosit poziția pentru a-și ajuta fratele să răstoarne Directoratul. Castelul din Villandry fusese ocupat de către guvernul revoluționar
Joseph Bonaparte () [Corola-website/Science/313536_a_314865]
-
Italia și a fost îngropat în complexul de clădiri Les Invalides din Paris. S-a căsătorit cu Marie Julie Clary la 1 august 1794 la Cuges-les-Pins, Franța. Au avut împreună trei fiice: Joseph a avut doi copii cu Maria Giulia, contesă de Atri: De asemenea, Joseph a avut două fiice americane născute la Point Breeze, moșia sa din Bordentown, New Jersey, de amanta lui, Annette Savage ("Madame de la Folie"):
Joseph Bonaparte () [Corola-website/Science/313536_a_314865]
-
mai târziu la mănăstirea Cuacos de Yuste, în 21 septembrie 1558. După G. Belli, Ioana, "Reina Proprietaria" a Castiliei, a Leónului a Granada, a Galiciei, a Seviliei, a Aragonei, a Navarrei, a Indiilor Occidentale, a Insulelor Canare, a Neapolelui, a Siciliei, contesă de Barcelona, "nu era nebună ci victimă a circumstanțelor politice din acea vreme". Amintirea Ioanei s-a estompat curând, dar figura ei a inspirat mulți artiști, mai ales în perioada romanticismului, deoarece reunea un număr de caracteristici foarte apreciat: pasiunea
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
să fie folosit pentru a lansa cruciada, deși el nu fusese convocat cu această intenție. Scopul conciliului era de a se lămuri problema bisericii franceze, implicată în conflictul dintre papă și regele Franței, Filip I. Mărul discordiei fusese aruncat de contesa Bertrade, fiica neasemuit de frumoasă a contelui de Montfort. Motive de interes pur politic făcuseră, din mândra Bertrade soția contelui de Anjou, Foulques al IV-lea, un bătrân urâcios și crud, poreclit Încăpățânatul, care avea drept singură reputație faima de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
contelui de Anjou, Foulques al IV-lea, un bătrân urâcios și crud, poreclit Încăpățânatul, care avea drept singură reputație faima de a-și fi îngropat trei soții și bănuiala de a-și fi asasinat propriul frate. Se spune că frumusețea contesei nu a trecut neobservată de regele Franței care având o fire nestatornică-tocmai se despărțise fără un motiv plauzibil de soția sa Berta-s-a simțit ispitit să încerce aventura unei noi legături. Încă tânăr, bine clădit, cu o fizionomie plăcută
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de soția sa Berta-s-a simțit ispitit să încerce aventura unei noi legături. Încă tânăr, bine clădit, cu o fizionomie plăcută, accentuată de o galanterie bine studiată, Filip I nu a întâmpinat nici o dificultate în a seduce pe tânăra contesă, pentru care, perspectiva unei coroane probabil a fost un motiv tot atât de puternic ca și celelalte, dacă nu determinant. Între cei doi au fost schimbate mesaje în taină, iar înflăcăratul îndrăgostit nu a ezitat, într-o noapte, pe când se afla oaspetele
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Suedia, Finlanda și Rusia), în căutare de aventuri; dar la vârsta de 25 de ani, a suferit o subită metamorfoză a stilului său de viață. Dorința de a plăcut unei femei distinse atât prin spiritul său cât și prin rang, "contesa de Albany", soția ultimului bărbat din familia Stuart. Față de aceasta, Alfieri a conceput cea mai vie pasiune, inspirându-i gustul pentru litere și pentru poezie, pe care le disprețuise până atunci. A exersat în scrierea de tragedii și a creat
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
capodopere. În același timp, a scris în proză lucrări care trebuiau să-l plaseze alături de Machiavelli, un „"Tratat despre Tiranie"”, și „"Prințul și Literatura"”, în autorul care se arată un republican ardent. În aceeași epocă, a compus poemul „"Etruria răzbunată"”. "Contesa de Albany", devenind văduvă în 1788, "Vittorio Alfieri" s-a unit cu ea printr-o căsătorie secretă, apoi a mers în Franța, cu dorința de a-și da la tipărit mai multe din lucrările sale și chiar de a se
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
Bărbierul din Sevilla), "Le Mariage de Figaro" (Nunta lui Figaro), și "La Mère coupable". Figaro și Contele Almaviva, cele două personaje ale lui Beaumarchais, cel mai probabil create în călătoriile lui în Spania, au fost (împreună cu Rosine, și mai târziu Contesa Almaviva) singurele prezente în toate cele trei părți. Ele reflectă schimbărea atitudinilor sociale înainte, după, și în timpul revoluției franceze. Figaro și Almaviva au apărut pentru prima dată în "Le Sacristan", pe care a scris-o prin 1765 și a redenumit
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
Belgiene Hainaut și a estului departamentului francez Nord. Comitatul făcea parte din Sfântul Imperiu Roman, fiind situat în extremitatea vestică a imperiului, fiind vecin la sud cu Regatul Franței. Formarea definitivă a comitatului a avut loc în 1071 când fiefurile contesei Richilda de Mons și Hainaut au fost unite prin ordinul împăratului Henric al IV-lea și au fost puse sub supravegherea Ducelui Lotharingiei Inferioare. Richilda și-a păstrat titlul de contesă iar domeniile sale erau: De-a lungul istoriei, conții
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
a comitatului a avut loc în 1071 când fiefurile contesei Richilda de Mons și Hainaut au fost unite prin ordinul împăratului Henric al IV-lea și au fost puse sub supravegherea Ducelui Lotharingiei Inferioare. Richilda și-a păstrat titlul de contesă iar domeniile sale erau: De-a lungul istoriei, conții de Hainaut au întreținut legăduri puternice cu conții de Flandra și Olanda. Teritoriile au fost conduse sub forma unor uniuni personale de mai multe ori, între 1067-71 si 1191-1246 și respectiv
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
conduse sub forma unor uniuni personale de mai multe ori, între 1067-71 si 1191-1246 și respectiv între 1299-1436. Între 1356-1429 Comitatul hainaut intră în posesia casei bavareze de Wittelsbach, fiind astfel in uniune personală cu ducatul Bavaria-Straubing. În 1436, Jacqueline, Contesă de Hainaut și Olanda moare fără a lăsa moștenitori. Domeniile sale îi revin lui FIlip al III-lea de Burgundia intrând astfel în componența Țărilor de Jos Burgunde. Din 1477 întreaga regiune intră sub stăpânirea casei de Habsburg, întâi ramura
Comitatul Hainaut () [Corola-website/Science/314968_a_316297]
-
1784 - d. 29 ianuarie 1844) a fost duce de Saxa-Coburg-Saalfeld iar din anul 1826, primul suveran al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. A fost fiul cel mare al lui Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a celei de-a doua soții, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf. Fratele său mai mic Leopold Georg Christian Frederick a fost ales primul rege al Belgiei iar sora sa mai mică, María Luisa Victoria a devenit Ducesă de Kent și mama viitoarei regine Victoria. La 10 mai 1803
Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320463_a_321792]
-
alți frați legitimi. În 1826, tatăl lor a succedat ca Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha prin extinderea teritoriilor după decesul lui Frederic al IV-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg. Ernest și fratele lui au locuit adesea cu bunica lor, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf, până la decesul ei în 1831. El și Albert au fost crescuți și educați împreună, ca în cazul în care aceștia ar fi fost gemeni. Deși Albert era cu 14 luni mai mic, el l-a depășit intelectual
Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320460_a_321789]
-
declarat că el era într-o relație cu o "dragă domnișoară", dar a insistat că ei au nevoie de mai mult timp pentru a evalua posibilul lor viitor. La 26 aprilie 2012, curtea a anunțat logodna Marelui Ducelui Ereditar cu contesa belgiană Stéphanie de Lannoy. Ambii sunt descendenți din Charles Marie, al 5-lea Duce d’Arenberg. Nunta civilă a avut loc vineri, 19 octombrie 2012, iar cea religioasă la 20 octombrie 2012. Guillaume este interesat de muzică și sport; cântă
Guillaume, Mare Duce Ereditar de Luxemburg () [Corola-website/Science/317988_a_319317]
-
Steven Perry). Câteva minute mai tarziu, Sharpay o întâlnește pe Amber Lee Adams (Cameron Goodman), vedeta show-ului. Lăsând teatrul, Sharpay este amenințată de Roger că, dacă ea nu abandonează, vor exista consecințe grave. Mai târziu în film, Boi și contesă (Animalutul femelă al lui Roger) fug împreună. Sharpay și Roger fac echipa pentru a le găsi. Din fericire, Peyton îi găsește la teatru. Între timp, Amber Lee își concediază asistentul ei și o angajează pe Sharpay doar pentru a face
Minunata aventură a lui Sharpay () [Corola-website/Science/323465_a_324794]
-
Amber Lee, Peyton prezintă imagini producătorilor care spun că ea poate fi steaua spectacolului. Ei iau decizia și o angajează pe Sharpay în rolul principal în "cel mai bun prieten al unei fete". Sharpay accepta oferta doar dacă Boi și contesă împart rolul lui Shelby. Sharpay și Peyton împărtășesc un sărut și ea își împlinește în cele din urmă visul ei de a juca pe Broadway.Ea Își înmplineste visul Tisdale este producătorul executiv al filmului, împreună cu Bill Borden și Barry
Minunata aventură a lui Sharpay () [Corola-website/Science/323465_a_324794]
-
Eduard a fost o persoană religioasă. A murit conducând o armată împotriva unei revolte Galeze-Merciane, la 17 iulie 924, la Farndon-La-Dee, și a fost îngropat la Winchester, Hampshire. Eduard a avut patru frați, inclusiv Æthelflæd, Lady de Mercia și Ælfthryth, Contesa de Flandra. Regele Eduard a avut aproximativ 14 copii din trei căsătorii (sau potrivit unor surse, dintr-o relație extraconjugală și două căsătorii). Eduard s-a căsătorit prima dată cu Ecgwynn în jurul anului 893. Copii lor au fost: În 899
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
sora lui Louis Ferdinand, regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei s-a opus căsătoriei în ciuda faptului că fata era bogată și o mare frumusețe însă nu avea sânge regal. Mai târziu, Louis Ferdinand s-a căsătorit morganatic cu contesa Marie Adélaide de la Grange cu care a avut doi fii gemeni: El a avut și trei copii nelegitimi: Cu Eberhardine Charlotte Justine von Schieben: Cu Friederike Susanne Henriette Fromme:
Prințul Louis Ferdinand al Prusiei (1772–1806) () [Corola-website/Science/323931_a_325260]
-
au fost ofensați de parcimonia lui. Cel mai notabil aspect al domniei sale a fost probabil divorțul unilateral de soția sa, Charlotte de Hesse-Kassel, și căsătoria bigamă ulterioară cu Marie Luise von Degenfeld. A doua soție a primit titlul de "Raugräfin" (contesă a terenurilor nelocuite sau necultivate).
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
-lea al Rusiei au fost invitații de onoare. Noul cuplu s-a instalat la reședința special construită pentru ei iar relațiile dintre ei au fost armonioase. În ciuda acestui lucru, Constantin a avut o relație amoroasă la începutul anului 1912 cu contesa Paola d’Ostheim, divorțată de prințul Hermann de Saxa-Weimar-Eisenach. Cei doi au ținut corespondență până la moartea lui Constantin. Împreună cu frații săi, Prințul George și Nicolae, Constantin a participat la pregătirea primelor Jocuri Olimpice moderne în calitate de președinte al comitetului de organizare
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
Prințesa Augusta a Prusiei. Totuși singurul ei frate care a supraviețuit vârstei de cinci ani a fost Frederic Wilhelm, Elector de Hesse. În plus ea a avut opt frați vitregi din a doua căsătorie a tatălui ei cu Emilie Ortlöpp, contesă de Reichenbach-Lessonitz. Bunicii paterni ai Mariei Frederica au fost Wilhelm I, Elector de Hesse și Wilhelmina Caroline a Danemarcei și Norvegiei. Bunicii materni au fost Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei și Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt. În tinerețea ei
Marie Fredericka de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/333021_a_334350]
-
remarcându-se Palatul Ducilor de Bragança, construit în secolul al cincisprezecelea de către D. Afonso, 1. Casă da Rua Nova, situat în actualul Egas Moniz, găzduiește în prezent Oficiul pentru tehnice locale. Castelul a fost construit în secolul al zecelea de contesă Mumadona pentru a apăra populația de la atacurile musulmanilor. Statuia Regelui Afonso Henriques, în prezent la Palatul Ducilor de Bragança, este o lucrare de Soares dos Reis (statuia) și José António Gaspar (piedestal). Ideea de construcție a aparut dintr-un grup
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
și a expresiei critice. In ce privește obiectul foiletonului, Lovinescu nu are prejudecăți: scrie despre tot și comentează, la început, orice îi cade sub ochi: Matilde Serao, Panait Cerna, Benvenuto Cellini și I. A. Bassarabescu, Antoi Fogazzaro și Vasile Pop, Contesa Anna de Noailles și Mihail Sadoveanu, într-un stil disociativ, fluent, agreabil la lectură. Colaborează, la Convorbiri literare, la "Noua revistă română", "Flacăra", "Rampa". Volumele Critice III și IV (1915, 1916), în care adună comentariile publicate în acești a se
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]