4,884 matches
-
creat, totodată, o anumită dimensiune spațială a relațiilor interumane, în special transmediteraneene. Adaptarea mâinii de lucru în spațiile-țintă a fost facilitată de legăturile geografice și cultural-istorice, iar fluxurile comerciale urmează de regulă aceleași circuite ca și emigranții. Așa se explică convergența fluxurilor umane și comerciale preferențiale dintre statele maghrebiene și Franța sau Spania, precum și ponderea de peste 60% a maghrebienilor din totalul imigranților din cele două țări europene. Migrațiile internaționale actuale cele mai ample în spațiul arab sunt cele fără un termen
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Suez, la gurile canalului Suez. Majoritatea acestor orașe au funcții complexe, între care funcția strategico-militară își menține importanța inițială. Orașele situate pe văile ori la confluența/difluența unor râuri au beneficiat tot timpul de o situație comercială favorabilă dată de convergența căilor fluviale de transport cu celelalte rețele de comunicații. Într-o asemenea poziție geografică s-au dezvoltat orașele “triunghiului” sudanez de la confluența Nilului Alb cu Nilul Albastru, respectiv Khartoum (cel mai mare port fluvial sudanez și al doilea de pe Nil
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Riyad este poziționat la răspântia drumurilor din peninsula arabă ce leagă Marea Roșie de Golful Persic, iar Tabuk, Medina, Mecca și At-Taif se înșiră de-a lungul vechii, darși actualei axe de comunicație dintre LevantșiArabia Felix (Yemen). Sanna este punctul de convergență a opt magistrale rutiere din sudul peninsulei arabice, iar N’Djamena este plasat la răscrucea principalelor căi rutiere din Africa centrală. O parte dintre aceste orașe au funcții complexe (Damasc, Amman, Bagdad), iar pentru altele predomină o anumită funcție din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
caracter artezian.Gradul de mineralizare variază în funcție de perioadele secetoase sau ploioase, condiții în care s-a format nămolul terapeutic de pe fundul lacului. NEAGH ĂLOUCH NEAGH) - cel mai mare lac tectonic ce a luat naștere într-o zonă de subsidență și convergență hidrografică. Situat între Munții Sperrin și dealurile Derry de Nord în V și podișul Antrim în est, lacul comunică cu golful Foyle prin râul Lower pe care se află o cascadă de 31 m. Apropierea de capitala Irlandei de nord
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
și în trepte, care ia naștere în podișurile cu structuri orizontale din roci dure și cu climat arid. CASCADĂ Cădere verticală, sau aproape verticală de apă, determinată de o ruptură puternică a unei pante în cadrul talvegului unui râu sau fluviu. CONVERGENȚĂ Teritoriu restrâns pe care confluiază mai HIDROGRAFICĂ multe râuri, venind din direcții diferite. CON VULCANIC Parte exterioară a unui aparat vulcanic, de forma unu con din materii rezultate în timpul erupției, având dimensiuni de mărimea unui munte. CREEK Vale seacă, din
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
primul poet oficial al Angliei, avea să-și desăvîrșească În catoptric vehicolul phantasmatic cugetul-oglindă capabil sa transfere emoții și gînduri teleportante. Un vers din marele poem Troilus și Cresida dă măsura acusmatică a ceea ce poate unifica imaginarul poetic și anume convergența procedeelor stilistice : “ din cuget astfel Își croi oglindă/ În care plăsmuia făptura ei/ și mult rîvnea prilej să prindă/ să-i spună tot aleanul dragostei/ și să-i slujească . Iată versul eminescian „și din oglindă luminiș/ pe trupu-i se revarsă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
decât este în realitate“ -, s-ar referi, după Haller, la ceea ce reprezintă contribuțiile filozofice din această scriere în raport cu cele ale Tractatus-ului. Ele ar reprezenta un progres, dar nu unul atât de mare cât s-ar putea crede.11 Există o convergență parțială între asemenea concluzii și cele la care ajunge un alt interpret important al filozofiei lui Wittgenstein, Joachim Schulte. Ar fi greșit să se spună că Wittgenstein a contrazis tot ceea ce a susținut în opera lui de tinerețe, crede Schulte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent, unii cercetători ai filozofiei austriece sunt tentați să caute și să sublinieze convergențe între gândirea autorului Tractatus-ului și pozițiile Cercului de la Viena.74 Cei care îl așază pe Wittgenstein, în peisajul de ansamblu al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul rând pe temeiul presupusei sale orientări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un text emblematic din Semnele și înfățișarea (ediția I, Editura Cartea Românească, București, 1990, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și numără/ nesfârșitele altare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
între nivelul de suprafață al stereotipului și cel de adâncime, care îl codează. Primul capitol este structurat în jurul axei de "existența" a Parizienei, cel de-al doilea în jurul axei de "esență" a ei. • identificarea socio-culturală a Parizienei că "palimpsest", suprapunere, convergență și interpenetrare a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixneuviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Pariziana este o identitate sociogeografica care nu se articulează pornind în exclusivitate de la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă originale, cu o atmosferă deosebită, climat afectiv, temperatura sensibilă, interioare stilizate, care ne-au permis să dezvoltăm o dimensionare teatrală a reprezentării ei. Convergență în Pariziana a mai multor moduri de a reprezenta spectacolul pe care îl oferă ne-a condus la ideea că întreaga existența a Parizienei înseamnă teatru în sine, ca Pariziana este un "spectacol total" în care ea apare în diverse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a simți punctele slabe în sensibilitatea semenilor săi. Astfel, ea flatează, promite, seduce, se atașează, cucerește, creând în jurul său o rețea convergență de legături afective. Strategia majoră este de a evita soluționarea problemelor într-un mod direct, de a ocoli obstacolele, asigurându-se de fiecare dată că circumstanțele îi sunt favorabile. Parizienele sunt experte în intrigi, ele știu că un zâmbet bine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reprezentare de tip mimetic în român și nuvelă) și reprezentare dramatică (felul teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Din perspectiva socio-culturală, Pariziana este identificată că palimpsest, suprapunere și convergență a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixneuviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, fiind o constantă a literaturii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
individuală. Având în vedere toate cele expuse, la fel ca în cazul surselor regenerabile de energie, este de așteptat ca internalizarea progresivă a externalităților de mediu în costul altor tehnologii să scadă nevoia de ajutor, prin instituirea treptată a unei convergențe între aceste costuri și costurile PCCE și pentru IU.<footnote Parlamentul European (2004), Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei și de
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
de o asemenea anvergură cum e globalizarea presupune o comunicare amplă, pe deasupra zidurilor despărțitoare ale deceniilor. Sincronicitatea și universalitatea fac ca orice idee adevărată să suscite imediat o rezonanță în vasta înfrățire a ființelor sensibile la evenimentele spiritului, demon-strînd o convergență tainică între previziunile lor și analizele faptelor deja produse. Este și aceasta o formă de ecumenism dacă vreți, care apare ca o dimensiune inerentă oricărei cugetări autentice. Am intrat în timpul pasionant al marilor sinteze. Numai astfel putem înțelege ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
său Slavici și de la alții despre câtă hârtie consuma și căt de perfecționist era. O genetică ce tinde spre a fi completă trebuie să se fundamenteze, consideră R. Debray Genette, pe o poetică a intertextualității 24 (vezi infra, prezentul capitol, convergența de abordare în sensul poeticii intertextualității). Conceptul kristevian, în această epocă din istoricul lui, opune poeticii (ca analiză a operelor texte (de)săvârșite și editate), propria poetică. Și atinge un grad al conștiinței de sine care poate părea altor concepte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
analogii. "Relația dintre funcția mitică și scriitura poetică se clarifică în mod considerabil: ambele furnizează sens, pornind de la imagini comune, ale căror determinări se precizează și se însuflețesc în funcție de forțele particulare care le generează" (Burgos:1988,181). Cercetările care urmăresc convergența literatură-mit mizează pe imaginar: un scenariu mitic este transferat în pagini de literatură și, cu fiecare nouă preluare, se înnoiește și povestea consumată in illo tempore. Analiza noastră, interesată de înțelegerea intertextualității în lumina mitului, încearcă să depășească aspectul diegetic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ascunde în paginile lui urme pretextuale. Literaritatea, dificultatea lecturii non-lineare, este condiționată de raportarea unui text la cele dinainte. Literaritatea echivalează sacrul din registrul mitului. Permutarea de texte produce energii, în spațiul textual, care evocă tama eliadiană. În punctul de convergență mit-intertext mai descoperim un alt element important, și anume labirintul. Gândul cititorului, prin mișcarea lui în lectura tabulară, descrie un traseu dedalic. Dificultatea lecturii constituie semnul literarității, iar imaginea reprezentativă este dedalul. Labirintul se prezintă ca marcă a intertextualității și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mai mult decât în Schopenhauer, în confluențele parțiale cu hegelianismul se află premisele marii modernități a gândirii emines ciene. În același "eseu de semantică ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aparțin, cu limba ucraineană situația pare mai încurajatoare, într-o abordare biografică, ce iscodește arhivele școlilor cernăuțene: note bune la limba ucraineană, conform documentelor școlare. Ștefan Hreniuc se bucură de avantajele oferite de paralelism, în raport cu influențele, atunci când punctează elemente de convergență între opera eminesciană și literatura ucraineană, în special Taras Șevcenko. Dacă între operele lui Șevcenko și Eminescu nu pot fi stabilite legături directe, în sensul că opera primului a influențat-o pe a celuilalt, putem stabili apropieri bazate pe fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al acestei structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ori dedalic, în orice caz, reeditarea unor momente privilegiate ale blocului temporal. Să ne întoarcem la paginile eminesciene pentru a verifica, din nou, ideea conform căreia un hipertext, respectiv o serie intratextuală transgenerică, se pot prezenta ca punct (zonă) de convergență al unor hipotexte din câmpuri discursive distincte, motiv pentru care optăm să coroborăm nivelul cosmologic cu cel mitic, nu să-l excludem pe cel de al doilea (vezi supra, Ioana Em. Petrescu, definirea modelului cosmologic). (H2a) Acolo vei trăi un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Adesea, obișnuim să includem, spontan, în canon, "opere în care ne regăsim și cu care ne delectăm, dar și alte opere care, deși nu sunt pe gustul nostru, considerăm că merită aprecierea noastră"33. Canonul devine atunci un spațiu de convergență între judecata de valoare și judecata de gust, numai că, uneori, între cele două tipuri de judecată pot apărea diferențe, fisuri. 1.1.2.2. Canonul ideologic Al doilea tip de canon este cel cu referire la o anumită ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
asupra primatului moralității În structura personalității cadrului didactic, Carmen Cozma afirmă cu Îndreptățire că «statutul de educator presupune, cu deosebire (s.n.Ă conștiința și acțiunea individului care se așează În slujba societății, pentru binele umanității - autoritate supremă și focar de convergență a tuturor valorilor morale, altruism, dăruire de sine, manifestare a voinței de „a trăi pentru altul” - cum apreciază Auguste Comte. Chiar dacă, mai ales, acesta sună a „ideal” și mai puțin a „real”, tocmai În virtutea lui se justifică rolul educatorului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
penală distinge Între culpabilitate morală și responsabilitate morală. IV. Pentru o etică a responsabilității Complexitatea fenomenului responsabilității vedere moral poate fi, Însă, greu de stabilit În ce măsură aceste fapte sunt blamabile. Pe de altă parte, chiar când există o convergență Între drept și morală cu privire la actul ilicit, judecata morală, spre deosebire de cea juridică, ia În considerare, Într-un grad mult mai Înalt, motivele agentului, pentru a-i stabili culpabilitatea. De exemplu, din punct de vedere juridic, furtul unei pâini este pedepsit
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]