3,642 matches
-
de oraș, o Întretăiere de șosele În fața cărora nu știu pe unde să o iau. Un agent de circulație postat Într-o cabină Înaltă e disperat de Întârzierea mea. Ne facem doar semne zadarnice. Când mă uit Înapoi și văd convoiul de mașini, pricep disperarea lui. O mașină veche, descoperită, trece pârâind pe lângă noi. E plină de studenți. Și-au pus pe cap un polog și Înaintează spre cascada de apă ce-i lovește din plin. Drumul pe care mi l-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
apă ce-i lovește din plin. Drumul pe care mi l-am ales mă scoate la tunelul ce trece pe sub fluviul Hudson. E larg pentru trei rânduri de mașini. La ieșire ne angajăm pe uriașa stradă Broadway. Strada e un convoi imens de mașini. Sunt prins Între coloane și ridic capul disperat, să văd cum mă pot apropia de trotuar. După o bună distanță am reușit să fiu lângă trotuar. Plecat la 17 August din Waldport (Oregon), am ajuns la New York
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
observă viziunea internaționalistă n. n.) povara marii perversități crîncene: constituții și legi în serviciul nedreptății, exploatării și asupririi, scriitorii progresiști fiind cei care au lăsat mărturie în opera lor despre această crimă istorică, stopată odată cu revoluția epocală din Octombrie 1917. Un convoi lung de martiri ai scrisului, sîntem atenționați, au căzut jertfă perversității crîncene. Cerînd tuturor să-și amintească, în această primă adunare, "cu recunoștință că literatura noastră de după statornicirea statului român democratic purcede de la literatura nouă sovietică", îl afirmă ca maestru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1990; Înflăcărat de revoluție și de căderea bruscă, extrem de improbabilă doar cu câteva luni Înainte, a comunismului românesc, a dictaturii ceaușiste; m-aș fi Întors În țară Încă la sfârșitul lui decembrie, cum au făcut-o unii (Țepeneag cu un convoi de alimente!Ă, dar tocmai atunci, la sfârșitul anului ’89, am primit o locuință În cartierul Montparnasse, loc după care tânjeam de mult, și am fost ocupat vreo două luni cu instalarea În noul apartament din 18, rue Littré, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
va constitui fie finalul, (finalurile au fost întotdeauna ușoare pentru tine) fie ceva care se va lecui, iar lecuirea va împiedica o tragedie. Scriitorul, în stilul său, s-a împotrivit vehement. Copii privilegiați ejaculau amenințări unul altuia în drum spre convoiul mașinilor de teren care îi așteptau. Camerele de luat vederi îi urmăreau pe băieți. Fiii. Tații vor fi întotdeauna condamnați. Ghiozdanul lui Robby atârna pe un umăr, cămașa scoasă din pantaloni și cravata în dungi gri-roșii desfăcută la gât: parodia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la România literară, aducându-l de la Timișoara și făcându-l șef de secție, post în care a și murit. Astfel, Ivasiuc transformă o scenă penibilă pe care el mi-a povestit-o, aceea a întoarcerii de la munca forțată a unui convoi de deținuți politici, sub comuniști, într-o scenă de război, iar Titel descrie o scenă în care soldații germani se poartă ca niște bandiți, trăgând cu pușca mitralieră în femei și copii, urcați în copaci, undeva pe un câmp bănățean
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
directă înapoi la izvoarele antice: rută (drum) vine de la latinescul rupta, participiul trecut de la rumpere, "a sparge", "a deschide". În Iudeea- Samaria, drumuri pavate înseamnă clar ținut subjugat, pacificat, supus unei voințe; este o cale de acces pentru tancuri, pentru convoaiele de trupe și de mărfuri. Sună marțial, roman, legionar. Nu uit că același buldozer demolează casele palestinienilor vinovați de a fi găzduit, fie și ocazional, un "terorist". Este o armă de război, un dispozitiv de represiune, dar și o unealtă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la încercare rezistența convoiului. Într-un Discurs către mine însumi (intercalat în jurnal) considerații deloc amabile despre ofițerii de carieră; "domnul căpitan Holban, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu", e un personaj bizar. De la 15 august, de când am ajuns în tabără și până la ziua aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De aicea mă duc înainte cu ceilalți. Înapoi nu se poate. Altul, mărunt și vioi, are un zâmbet subțire când îl ispitește doctorul: Da tu nu vrai să fii scutit? Trăiți, domnule doctor, da dumneavoastră ați fost scutit? Trenurile, lungi convoiuri nesfârșite de 40 de vagoane veneau tixite, și înlăuntru și pe vagoane. Urale și strigări și cununi de flori. Ba la unul, rezerviștii duceau pe vagoane copaci întregi. Într-adevăr poporul acesta a întrecut toate așteptările noastre. Suntem cei mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește cu maiorul, cearcă apoi să aline durerea Mariei și s-o împace cu soarta. Vine pe la ei și Iorgu Voinea; se stabilește ușor un fel de prietinie între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
băț peste Nistru. Moldovenii de dincoace aveau din nou spectacol care de doi ani de zile se repetă necontenit. Iampolul e o mică icoană a stărilor de lucruri din întreaga Ucraină. Nu-i de mirare când se aud vești despre convoiuri de nenorociți care vin la malul Nistrului de dincolo, întinzând brațele și cerșind cu plângere ajutor, ca să se poată întoarce liniștea la bântuitul lor cămin... Sorocenii treceau dimineața la treburile lor, se opreau și vorbeau liniștiți despre zgomotele nopții... A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acestuia, pentru că avem oameni slabi la conducere. Dac-ar fi oameni mari și de acțiune, atunci ar cerca să se ridice ei deasupra vremurilor: probă Ștefan cel Mare care ne-a asigurat autonomia, deci domniile pământene și fanariote cu tot convoiul lor de nenorociri; cum însă oamenii sunt mici, chiar foarte mici, evenimentele îi iau ca pe o frunză și toate se împlinesc după destinul istoric, fără zabavă și fără împotrivire, una după alta, spre marea noastră mirare. Așa încât eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fiind așa de mulți și toți mari, e ca și cum ar fi toți mici. Interesante mi s-au părut pe urmă gazetele care, fiind nevoite să crească tonul acestor laude în fiecare zi, au ajuns la niște constatări cu desăvârșire surprinzătoare. Convoiuri de superlative defilează pe dinaintea noastră, făcând cor și balet, și proslăvind pe acei mari, admirabili și neîntrecuți artiști, care fiind așa de mulți e ca și cum ar fi toți mici. Nici Alexandru, nici Napoleon în toată gloria lor n-au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prins a ieși la drumul mare dușmani care vămuiau pe călători și neguțători. La vadul Prutului din preajma Ștefăneștilor, o tabără de cară negustorești a fost oprită de răufăcători. Starostea hoților a început a cerceta și a vămui. Negustorul din coada convoiului se gândește să dosească banii pe care îi avea și-i vâră într-o ciubotă. Ajunge și la el vameșul: Scoate ce ai! N-am, căpitane, nimic; am dat tot ce am avut pe marfă. Nu-mi trebuie marfă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din gospodarie, că la începutul lunii martie 1944, urmare apropierii frontului sunt obligați să plece în a doua pribegie. Rămân singur, pentru a încerca să expediez o parte din mobilă, pe calea ferată. După 20 martie 1944, mă asociez unui convoi de trăsuri și căruțe, ale unor ferme, însumi fiind cu o căruță și un cal al gospodăriei noastre, de la o mică proprietate din apropierea Chișinăului, de lângă satul Buruiana. De data aceasta am mers pe ruta Hîncești-Leușeni-Huși. Trecem din nou Prutul, oprindu
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
a luat cu el spre România 400 de oi care s-au dovedit ulterior a fi salvarea noastră. La plecarea în bejenie s-a alăturat și un alt frate mai mare al mamei cu soția și 3 copii. Astfel, acest convoi de căruțe și turma de oi au parcurs câteva sute de km timp de o lună și jumătate până a ajuns în județul Ialomnița, în localitatea Gheorghe Lazăr, unde fusese direcționat la plecarea din Edineț. Toate cheltuielile și hrana necesară
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
toate trotuarele din Spania vizitată de mine, pelerinii părăsesc orașul pentru a lăsa loc altora care vin din urmă și care vor ocupa aceleași paturi, vor folosi aceleași băi, dușuri, săli de mese, uscătoare pentru haine. O mică armată, un convoi iese în zorii zilei și în primele ore ale dimineții îndreptându- se mereu spre apus, spre Santiago, pentru ca apoi spre amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
uscătoare pentru haine. O mică armată, un convoi iese în zorii zilei și în primele ore ale dimineții îndreptându- se mereu spre apus, spre Santiago, pentru ca apoi spre amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune” zilnică, pe care localnicii o văd și o admiră cu respect, de la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mici roboței sau mici rotițe într-un mare angrenaj anonim și stresant, ar trebui să cunoască și să admire lungul camino de Santiago, pentru a redescoperi sensul vieții, bucuria și durerea trăirilor intense, autentice, simple și mărețe în același timp. Convoiul pelerinilor spre Santiago este o binecuvântare și un strigăt tăcut, dar real, pentru o lume prea materialistă, prea laicizată, prea raționalistă și pragmatică. Este un miracol continuu, aș putea spune, desfășurat pe o lungime de aproape 900 de km pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară convoiului de căruțe, vorbea despre preotul parohiei care până în ultimul ceas al evacuării spovedise și împărtășise, în biserica deschisă, oamenii și în cele din urmă, la insistențele disperate ale preotesei ce-și lăsase în gară bagajele și copiii pentru a-1
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii nefâcând distincție între trenurile militare și cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri căzuse fulgerat de un glonte unul din cei doi tineri, între 15 și 17 ani, fii ai unei preotese care părăsise și ea vagonul grăbită, la țipătul sinistru al
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
acolo unde a rămas Întipărită În zid Palma Domnului. Lumea se Închină, sărută, pun și ei mâna În acel loc din zid. Cugetăm adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a Însoțit pe cale. Erau, desigur, mulți care-L urau pe Domnul, Îl loveau, Îl scuipau, Îl Împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, mai erau unii care Îl iubeau pe Domnul și sufereau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ta! Întotdeauna te chemăm De ispite să scăpăm. Drumul Crucii 14.04.2006 Drumul Crucii pietruit Și cu Sânge e stropit Multe neamuri au călcat Pe urma celui Nevinovat Peste ele au călcat Și prietenii adevărați, Ucenicii și Apostolii: În convoiul ce era Cu dușmani În fruntea sa Urcau trepte spre Golgota! Sfânta Maică printre ei Și cu Sfintele femei Toate, toate-ndurerate Au luat acolo parte Iisus nu mai putea, Crucea lumii ducea Și pe jos cădea Veronica, o fecioară
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cunoscuți până în nordul Europei, la Marea Baltică și în sud până la Veneția -, brânză și unt, seu și lână, carne afumată și pește. Era din belșug la Huși pastramă de berbecuți, de vacă și chiar de capră și gâscă. Mulți negustori însoțeau convoaiele curții domnești și pe ale armatei. În secolul al XV-lea, apar în documente mai mulți negustori din Huși: un Dragușan, un Simon, care duceau vite din părțile Prutului la Brașov, prin Brețcu. În 1503, sunt trecuți în socotelile Brașovului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]