1,826 matches
-
soțul ei în chip de accesoriu la teatrul municipal, mă numea, de îndată ce iarăși se întâmpla să am chef, dând ocol Pământului, să-i torn câte-n lună și stele, „micul ei Peer Gynt“. Această dragoste oarbă de care se bucura copilașul răsfățat al mamei, cel cu gura mare, avea cauze care e de presupus că s-ar găsi în frustrările din anii tinereții ei. Dacă familia tatălui meu locuia la o distanță nesemnificativă, după următorul colț de stradă, pe Elsenstraße, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ochilor orice fel de joc ce făcea parte din încleștarea conjugală. Și întotdeauna, în acest film pe care puteam să-l proiectez la orice oră, cea care se sacrifica era mama: ea ceda, permitea, rezista până la epuizare. Ura resimțită de copilașul mamei împotriva tatălui, acest amalgam inconștient care determinase deja cursul tragediilor grecești și care-i făcuse pe doctorul de suflete Freud și pe elevii acestuia atât de sensibili și de elocvenți, la mine va fi fost, dacă nu cauza, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și evacuați, milioane de oameni se căutau unii pe alții. Sugari fără nume își voiau părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți copilașii din fotografii. Să cauți și să găsești. Astfel, femeile sperau să li se întoarcă logodnicul, soțul. Prieteni și prietene care-și lipseau unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
concis, pe atât de precis, am dat peste Norbert Kricke, care mergea cu zel pe urmele maestrului său și transforma cu maximă fidelitate fete goale vii în fete goale de ghips până când, peste numai câțiva ani, s-a săturat de copilași în pielea goală și de atunci încolo s-a pus, cu sculpturile lui din sârmă decorativ îndoite, în slujba spiritului vremii. Pretutindeni păreau să apară genii care nu voiau să ia act de faptul că „modernismul“, de la Arp până la Zadkine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să bâiguie întruna „Lenchen“, „Lenchen a mea...“ Ea, cea din care am ieșit urlând într-o duminică, lucru de care m-a asigurat: „copil de duminică, asta ești...“, ea, care când aveam paisprezece ani încă mă mai ținea în poală, copilașul mamei care de timpuriu și-a păstrat proaspăt complexul, ea, căreia îi promisesem, îi invocasem, îi pictasem pe nori bogăție și glorie, Sudul și țara lăudată, ea, care m-a învățat cum să încasez în rate mici datoriile clienților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fuma țigări Orient, reușind uneori să facă colăcei de fum, ea, care credea în mine, copilul ei de duminică - motiv pentru care deschidea raportul anual al Academiei de Artă tot mereu la aceeași pagină -, care mi-a dăruit totul mie, copilașului ei, și a primit atât de puțin, ea, care e pentru mine valea bucuriilor și a plângerii și care, de îndată ce am început să scriu ca mai înainte și scriu ca acum, și după moartea ei mi se mai uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văzut o lumină ciudată ce venea nu știu de unde și care m-a purtat cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram mirat dar nu mă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Nostru Dintotdeauna. Cu toate că iată cât ne ajutase chestia asta. Adio Ajutor! Eram complet pierdută. Mă simțeam singură și mi-era teamă. Voiam să-mi trag păturile peste cap și să mor. Dar nu puteam să fac asta fiindcă aveam un copilaș fără apărare de îngrijit. Ce început de viață îi fusese sortit! Nu avea nici două zile și deja fusese părăsită de tată, iar maică-sa era pe punctul să cedeze. Pentru a mia oară m-am întrebat cum de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atins chiar și de un fir din părul blond și pufos de pe căpșorul ei moale. Puteam să înțeleg că James m-a părăsit pe mine - ei, de fapt nu puteam -, dar chiar nu puteam să înțeleg cum putuse să părăsească copilașul ăsta frumos și perfect. Fetița a plâns foarte mult. Dar nu pot să-i reproșez chestia asta, pentru că și eu am plâns foarte mult. Am tot încercat s-o consolez, dar fetița s-a oprit rareori din plâns. După ce, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cameră. —Pot s-o iau în brațe? m-a întrebat el reverențios. — Sigur că da, i-am spus eu zâmbind, emoționată de fascinația lui. Mi s-a părut că faptul că un bărbat mare și puternic voia să-mi vadă copilașul era cea mai dulce chestie de care auzisem vreodată. Cam ca atunci când un șofer de tir foarte voinic plânge la cântece country sau la westernuri. Ceva atât de ieșit din comun și de emoționant. I-am dat-o cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici măcar nu s-a trezit. Idioata! Ce fel de fiică creșteam? Pentru prima dată în viața ei, era ținută în brațe de un bărbat superb, iar ea a dormit tot timpul. Era o imagine minunată. Tânărul uriaș ținând în brațe copilașul perfect. —Ce culoare au ochii ei? m-a întrebat Adam. —Albaștri, i-am răspuns. Dar la început toți copiii au ochii albaștri. După un timp, de obicei, li se schimbă culoarea. Adam a continuat s-o privească pe Kate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să vedem! Că atât timp cât tu ai fost gravidă, a avut nevoie să facă sex, iar tu nu l-ai putut servi? Îmmmm? Așa ți-a zis? — Nu, am răspuns cu voce ștearsă. Sau că tu erai mult prea concentrată pe copilașul care avea să se nască, iar el s-a simțit ignorat, respins și a fost nevoit să se ducă în altă parte ca să găsească afecțiunea de care avea nevoie? Nu, nici asta, i-am spus mulțumită că încă nu găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mare. Era adevărat. O tencuisem pe Kate cu o loțiune care conținea cel mai ridicat factor de protecție din istoria omenirii. Oare eram o mamă excesiv de protectoare? Nu mă puteam abține. Îmi făceam griji pentru ea. În fond, era un copilaș și avea pielea foarte delicată. Nu voiam să risc. — Cred c-o duc înăuntru, am spus. Doar ca să fiu sigură. —Liniștește-te, m-a sfătuit Anna. Nu, mai bine-o duc înăuntru, am zis. Să nu se ardă. —Of, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu cel al lui Cline. O asemenea vietate nu are copilărie. E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-o amintesc. Mi-aș dori să-mi amintesc culori, sunete, copilași, performanțe sportive, triciclete, goarne, borcane cu dulceață de gutui, parcuri, melci și femei cu șosete trei sferturi. Nu există nimic Întreg din toate astea. Nu mai există nimic nici din prezent. Am viitorul În față. Care se prezintă sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am băgat de seamă că nu le impresionează atît de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai probabil prin tragere la sorți sau la țintă, va fi lăudat la avizier dar și sancționat dacă va pierde vreun nepoțel, fiind În prealabil instruit cum să se dea În leagăn În așa fel Încît să cadă el, nu copilașii. Apoi i se va da de mîncare În fața blocului, și va primi o insignă de partid la modă odată c-un bon perforat de loc de stat la coadă la locul de veci. Mă enervez și ca să mă dezenervez citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar, mai Întîi regimentele. Nu-s. În schimb, găsesc o informație utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult pe treaba cu Badge of Honor. Că-s prieten cu Miller Stanton și l-am Învățat pe Brett Chase să joace rolul de polițist. Consilierul tehnic, elementul pivot al serialului... ceva În genul ăsta. Hudgens rîse: — Lui Brett tot copilașii prepuberi Îi plac? Știu negrii să danseze? — Numai la sud de Bulevardul Jefferson. Mulțumesc pentru articol, Jack. Da, sigur. Pe bune. E o plăcere să te vadă omul. „Al dracului vierme! Acum o să-mi faci cu ochiul, pentru că știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din Biblie - altă carte pe care n-am citit-o vreodată. Afacerea m-a plictisit ți acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar fi, să am grijă de copilașul meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren Atherton și asasinarea copilașilor. Tatăl tău! Billy Începu să tremure și arătă spre Exley: — Tatăl lui! Priviri În patru direcții, Întrerupte de suspinele lui Valburn. Billy Îl ajută să se ridice și Îl Îmbrățișă. Exley spuse: — Afară! Imediat! SÎnteți liberi! Părea mai degrabă trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ai BBC-ului ne pregătesc un deliciu erotic pentru această toamnă, cu un nou film sexy atât de fierbinte, încât va fi difuzat abia după știrile principale de la ora nouă. Vedeta acestui film de-a dreptul torid este ..., ai cărei copilași vor avea o mare surpriză când o vor vedea pe mămica lor în pat, într-o scandaloasă hârjoneală în trei, cu toridul actor american... Restul n-a durat prea mult. Articolul lui Hilary a dominat prima pagină a ziarului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unică folosință. În timp ce liota dădea năvală la mâncare, mama ne-a acordat un zâmbet plin de iubire, Însoțit de o privire Încărcată de mândrie, de parcă ar fi gătit o săptămână Întreagă ca să-și hrănească și să le poarte de grijă copilașilor. Le-am povestit totul despre noul meu loc de muncă, străduindu-mă din răsputeri să descriu o activitate pe care nu o Înțelegeam nici eu pe deplin. Mi-a trecut pentru o clipă prin minte că sună de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-și freca mîinile să și le Încălzească. În spatele lor, o fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost. În brațe ținea ceva care schelălăia și scîncea - la Început Kay crezu că era un copilaș rănit. Apoi acesta dădu din coadă și scoase un lătrat ascuțit, și văzu că era un cîine. Praful se rotea În continuare, făcîndu-i pe toți să tușească. În jur plutea acea atmosferă ciudată, dezorientată pe care Kay o observase mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa gîndea. Numai Dumnezeu știa ce zicea nevastă-sa. Viv nu dorea să-și pună Întrebări. Nu fusese niciodată persoana care să-l Întrebe despre familia lui, să se bage și să scormonească. Văzuse odată o poză a soției cu copilașul lor, dar asta se Întîmplase cu ani În urmă. De atunci, poate că trecuse pe lîngă ei pe stradă! Poate că-i Întîlnise În autobuz, În tren, poate că se antrenaseră Într-o conversație. „Ce copii frumoși aveți.“ - „Credeți?Seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deschideau ușor deasupra micilor dinți albi. — E minunat. — „L-ul“ e cam bulit. — Deloc. Ridică portocala și și-o aduse la nas. De unde-ai făcut rost de ea? — O, zise Kay nedeslușit. I-am dat o măciucă În cap unui copilaș În timpul camuflajului. Turnă cafea. Deschide-ți cadoul. — Imediat, zise Helen. Trebuie să fac pipi mai Întîi. Ține tava, vrei? Dădu la o parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]