1,864 matches
-
tine, sperma este esența vieții, iar eu ți-am dat să îmi bei viața cu toate buzele trupului tău. Mă așez uluită pe pat, cu mâinile apăsându-mi buzele, în același fel fuseseră acuzați și evreii care băuseră sângele acelui copilaș creștin, iată-l acum pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină de furie cum fața lui se relaxează, și noua certitudine i se împământenește pe chip, o certitudine hâdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Udi, trebuie să bei ceva, îți va face bine, dar el murmură, îmi este interzis să mă întorc la hotel cu tine, așa cum îmi este interzis să beau sau să mănânc, iar eu spun, sigur, sigur, așa cum îi răspunzi unui copilaș, dar imediat îmi revin, ce ai spus? Cine îți interzice? El continuă pe același ton supus, complet diferit de tonul autoritar de dimineață, în timp ce te așteptam, mi-am amintit o poveste din Cartea Regilor despre un om al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când eu îi aduc la pat budinca gelatinoasă și fierbinte, iar Noga i se alătură, uneori chiar și eu, ne așezăm pe marginea patului și înghițim cu toții în tăcere, iar el ne trimite zâmbetul unei victorii triste, așa cum face un copilaș bolnav, dezvelindu-și dinții îngălbeniți. Uneori uit să îl întreb ce mai face, pentru că asta nu mai schimbă cu nimic lucrurile, dacă astăzi mâinile sunt cele care nu se mai mișcă sau dacă ochii văd cu dificultate, sau sunt degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Exista cu adevărat o mare diferență între el și Ripley, sau oricare altă ființă umană? Cu excepția pacifismului său înnăscut, majoritatea oamenilor având un temperament fundamental belicos, prin natura lor. Ce se afla la originea sentimentelor oamenilor? O programare lentă. Un copilaș se năștea cu programul de bază al instinctului, dar putea fi reprogramat în mod radical de mediul înconjurător, de anturaj, de educație și de un mare număr de alți factori. Bishop știa că programarea lui nu putea fi modificată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
concluzionat Comănescu în finalul prezentării sale. Cristian Chiscop a arătat felul în care Internetul poate oferi partidelor politice „un nou tip de legitimare (însă nu neapărat democraticăă“. Internetul ar putea fi asemănat cu o „autostradă electronică“, o autostradă pe care „copilași pe triciclete cu pistoale de apă umplute cu acid sulfuric schimbă benzile fără avertizare“ (K. Chapman, Internet „Highway“Ă. Autostrada Internet nu are reguli de circulație și nici poliție rutieră. Cu peste o sută de mii de bloguri, românii devin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile umblau pe vârfuri. Un bivol blând care-l speriase pe copilaș când îl scoseseră prima oară în curte fu tăiat fără milă. Boierul vecin cu care Stoenescu era la cuțite încă din tinerețe, îi dărui pe nepusă masă două sate și-o pădure, „așa, ca să aibe unde se giuca băiatu’ când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta se răsuci spre ea și șopti cu zâmbet de satisfacție pe chipu-i adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am împărți boierilor, să nu cârtească, iar 5 i-am azvârli prostimii, să strige pentru noul domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai am Dealul Măgurii, de unde ies pe puțin 200 de saci, barabule una și una, cât un cap de copilaș. Pe astea le trimitem peșcheș la Poartă. — Da’ Sima-Vodă nu știe încă de ele? - zise spătarul Vulture. — Ba știe, da’ nu știe la ce-s bune. A trecut în toamnă pe-aici, a luat o barabulă, s-a uitat bănuielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasâle se așeză cu grijă. Nu ești mulțumit de mine? - zise Vodă. Nu trăiești tu bine acilea? — Ba trăiesc, bogdaproste - zise feciorul, brusc trezit. — Ți-am greșit eu cu ceva? - continuă Vodâ. Te-am pus la cazne? Ți-am omorât copilașii? Ba nu, ferească sfântu! - tresări Vasâle. Atunci de ce bei atâta? — De bucurie, Măria-Ta - zise repede Vasâle. — Măi, măi! - se miră Vodă. Și mai sunt care beau ca tine? — Toată țara, Măria-Ta! - răspunse Vasâle. Unul nu e treaz! I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași somnoroși pe care bărbații îi luau și-i sărutau apăsat, de trei ori, pe obrăjori, ascunzându-și tulburarea, căci nu se cuvenea să te-arăți suflet de muiere în asemenea împrejurări, când poate că pleci pentru totdeauna. Din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o amintire. A adus niște cuvinte: harașo, davai și ura. Episodul 218 COPILUL LA TURCI — De multe ori m-am gândit - zise Metodiu, văzând că turcul are chef de vorbă - cât de diferită trebuie să fie educația ce se dă copilașilor otomani față de educația îndeobște europeană și-n sinea mea am legat întotdeauna minunatele cuceriri pe care le-ați făcut într-un timp relativ scurt, de felul cum înțelegeți dumneavoastră să vă creșteți odraslele. — Asta așa e - răspunse turcul - deși drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arătat calea-vieții, cum se mai spune. Sigur, ar fi aflat-o ea, În curând, de la alții, dar s-a Întâmplat ca primul care să i-o arate, sub plapomă, după aceea pe cuptor, după arătarea Teclei - să fiu eu, un copilaș. În plus, orfănel! Să fie aceasta o faptă-bună? A mea? Eu cred, În toată modestia, că da - ea este o faptă foarte bună, căci ce faptă mai bună pe lume, decât să-i arăți aproapei tale calea ceai’ adevărată? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea a mea; nici de la vecini, nici de la Duda, cu un copilaș În brațe, nici de la Ileana, cu mânile Încrucișate pe sub țâțe și cu barijul mult tras pe ochi, să nu se vadă cum plânge; nici de la prietenii mei de joacă și de școală, colegii, de la oamenii din sat; ca și cum nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În profunzime, și poate să fi fost și acesta un efect al luminii. Clădirile erau de fapt așezate În zigzag și din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Bășicuțele se sparseră una cîte una și berea se transformă, sub ochii mei, În drojdie. Nu m-am clintit. Oare era dusă pe gînduri, supărată sau pur și simplu absentă? Buza de jos i se alungi ușor... parca era un copilaș gata-gata să plîngă și din unghiul din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o bandă, mai e cum mai e, dar dacă nu găsim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aveau zorzoane și împletituri în păr, la încheietura mâinii, la glezne. Even God Loves America. Și n-aveau neapărat rușine, și dansau ca niște șamani siberieni ori ca niște păsări flamingo bete criță, deși erau oameni, bărbați, femei, fete, băieți, copilași și cântăreți. Și de era noapte ori zi aproape totuna era, și-aveau pene la pălării, și degetele îngălbenite de tutun. Luna era semilună la Woodstock, albastru hippiot, Peace and Love, locuitorii îi percepeau ca pe o veselă armată invadatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Asta m-a făcut să mă simt mai mare decât Wilt Chamberlain. E bine să fii capabil să faci câte ceva pentru persoanele care cred că merită, dar nu primesc. Ieri la Spectrum s-a sărbătorit Ziua Salutului pentru Israel. Un copilaș a venit la mine și mi-a zis: „Mama a tricotat aceasta pentru tine”. Uită-te. Știi, este o yarmulke. Nu e drăguț? „Zink nr. 7.” L-am purtat în partea a doua a meciului. Unii dintre jucători au veni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
știu, dar mă agățam de orice! Telefonul a tot sunat, apoi am format din nou numărul. Te rog, răspunde, mă rugam în tăcere. A răspuns cineva. Nu era el. Era o voce de fetiță. —Alo? se auzi vocea dulce de copilaș. La naiba, m-am gândit. Probabil am format un număr greșit. —Alo? — Am greșit numărul, scumpo. Nu-ți face griji. Pa-pa. Am lăsat telefonul jos. Săraca fetiță. Probabil m-a crezut vreo nebună. L-am sunat din nou pe Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu mai ascultă pe nimeni. Fiecare e cu fandacsia lui. Un doctor honoris causa pică BAC-ul de tâmpit ce e, dar continuă să susțină că a fost persecutat de profesori și-l sună pe președintele statului, și el cu copilaș cretin. Idioțenia are culoar liber și garanție nelimitată. Decor modificat Forța spectacolului Cinci piese scurte stă în lipsa absurdului din jocul actoricesc, în frânele puse artificiilor de interpretare. Nu se pleacă de la premisa absurdului, ci se ajunge la el. Pentru reprezentațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
la casele pe care le lăsam în urmă. Aveam impresia că tramvaiul atinge streșinile caselor. Pe pardoseala unei uscătorii am văzut zece ghiveciuri cu roșii, iar lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și am simțit chiar miros de curry. Tramvaiul [erpuia printre alei intime. Pe traseu s-au mai urcat câțiva pasageri, dar cele trei bătrâne trăncăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
locului cu pricina, a făcut fotografii și a plecat. Bine-ar fi fost să nu ne fi prins și pe noi în fotografii, gândii eu. Un polițist țipa la cei care căscau gura, ordonându-le să se dea îndărăt. Un copilaș se pierduse de mama lui și urla cât îl țineau plămânii. Undeva se spărseseră niște geamuri. Vântul își schimb\ brusc direcția și scânteile au început să-și croiască drum spre noi. Cu toate acestea, Midori își vedea mai departe, nestingherită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am privit la ce se întâmpla în jurul meu. Chiar lângă mine, două studente stăteau de vorbă, în picioare. Una dintre ele ținea la piept o rachetă de tenis cu aceeași grijă cu care o mămică și-ar fi ținut copilașul, cealaltă avea brațul plin de cărți și un LP cu Leonard Bernstein. Amândouă erau drăguțe și îmi era clar că le place să trăncănească vrute și nevrute. Dinspre clădirea clubului studențesc se auzea o voce de bas, care f\cea game. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
marii noștri scriitori, pe care eu îi cunosc de mic copil. Mergeam și la pictorii Mihai Grecu și Mihai Petric. Mă duceam la atelierele lor. Eram foarte curios. Un caz hazliu cu pictorul Mihai Grecu: mi se adresa cu apelativul copilaș. Sau: ce mai faci, copilule, deși eu aveam paisprezece ani. Toată treaba aceasta m-a enervat. Nu-i mai duceam desene și nu mai doream să-mi explice nimic. Mă uitam în albumele de artă cu Bosch, Bruegel. Eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]