1,673 matches
-
nu are competitor. Coranul prezintă două tipuri de estetică, una a cuvântului și a vocii și alta a imaginii și a apariției, conform căreia Dumnezeu apare prin intermediul manifestărilor sale. Toate lucrurile create din lume reprezintă simboluri care indică Invizibilul. Însuși Coranul este un semn care indică alte semne, surele. Dovezile existenței lui Dumnezeu stau în Creație, iar cel care știe să privească va ști să înțeleagă, la fel ca și cel care știe să asculte Coranul. Pictura în islam nu este
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
simboluri care indică Invizibilul. Însuși Coranul este un semn care indică alte semne, surele. Dovezile existenței lui Dumnezeu stau în Creație, iar cel care știe să privească va ști să înțeleagă, la fel ca și cel care știe să asculte Coranul. Pictura în islam nu este menită să transmită un mesaj religios, căci această funcție este îndeplinită de limba arabă, considerată sacră și suficientă pentru a reda atât expresii spirituale, cât și fizice. În fazele incipiente ale islamului, în timpul convertirilor la
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
ce simbolizează infinitatea lui Dumnezeu. Caligrafia (Arabă: "al-khatt", الخط), considerată vehicul al cuvântului divin în artă și decorație , dar și o compensație pentru interzicerea reprezentării umane și divine, întruchipează viziunea Dumnezeului invizibil din tradiția islamică, unde limba arabă este minunea Coranului. Primele exemple apar pe monedele din secolul al VII-lea și pe inscripțiile din Cupola Stâncii. Există mai multe tipuri de caligrafie, cum ar fi: "kufic", "thuluth", "naskhi", "maghribi", "andalusi", "riq`a", "diwani" sau "ta`liq".Toate însă, transformă o
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
într-o imagine, unde sensul principal devine cel secundar. Caligrafia este o artă religioasă, iar caligrafii sunt persoane importante al căror loc pe cealaltă lume este Raiul, așadar celor care nu fac parte din islam le este interzis să scrie Coranul. În epoca timpurie a Turciei se regăseau reprezentări figurative, toate într-un spațiu bidimensional și cu o compoziție repetitivă. Temele erau legate de viața de la palat, istoria Imperiului Otoman, scene de razboi, ceremonii și expediții militare. Lucrurile se schimbă în
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
de a asigura o punte de legatură între gândirea filosofică și cea religioasă: începând cu perioada lui Fakhr Ad-Din Ar-Razi (n.1149-m.1209), lucrările de "kalăm" erau încadrate unor structuri logice care aveau ca scop susținera și explicarea revelațiilor Coranului, abordând o serie de probleme înțelese exclusiv în termenii Revelației. Această apropiere dintre filosofie și "kalăm" a fost susținută fervent de mu‘taziliții care, prin doctirna lor eliberată de rigoarea tradiționalistă, au reconsiderat dogma islamică în baza principiilor raționale postulate
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
Pentru musulmani baza religiozității este reprezentată de (credință) și poate fi dovedită prin (etică, moralitate) și amel (acțiune). Akhlaq, (pl.khuluq)= etică, termen utilizat în Coran pentru a face referire la caracterul exemplar al Profetului Muhammad. Tradiția filozofica musulmană a „akhlak„ a dezvoltat un cadru rațional de analiză prin gânditorii cheie: Al- Farabi (d.950 ), Ibn Miskawayh (d.1030), Ibn Șină sau Avicenna (d. 1037) și
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
formulă ritualistică, care sintetizează credință islamică în unitatea lui Allah și în misiunea profetica a lui Muhammad„ nu este suficientă pentru a fi considerat un musulman adevărat. Această mărturie de credință trebuie respectată prin îndepinirea obligațiilor și interdicțiilor specificate în Coran și în sunna, cu sinceritate și cu inima deschisă, prin fapte bune pentru a câștiga bunăvoință lui Allah. Abia atunci o persoană poate fi considerat „salih amel” adică drept-credincios. Coranul promite raiul celor care efectuează fapte bune iar celor necredincioși
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
credință trebuie respectată prin îndepinirea obligațiilor și interdicțiilor specificate în Coran și în sunna, cu sinceritate și cu inima deschisă, prin fapte bune pentru a câștiga bunăvoință lui Allah. Abia atunci o persoană poate fi considerat „salih amel” adică drept-credincios. Coranul promite raiul celor care efectuează fapte bune iar celor necredincioși le este promis iadul. „Iar aceia care au crezut și au săvârșit fapte bune, aceia sunt oaspeții Raiului și ei în el vor rămâne veșnic. Dar nu! Aceia care au
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
Un alt tip de ștergere a păcatelor este cererea de iertare de la Allah: „„. Pentru a demonstra credință în Allah ritualul de sahada nu este suficient atât timp cât faptele și intențiile omului nu sunt în armonie. Exemplul dat în această direcție de Coran face referire la mărturia de credință - efectuată de faraon înaintea înnecului- ce a fost în zadar.
Credință și acțiune în Islam () [Corola-website/Science/335481_a_336810]
-
și seminariile constituiau rețeaua de învățământ din Imperiul Otoman. Aceștia au preluat modelul selgiucizilor în domeniul învățământului. Școlile primare existau într-un număr prea mic, iar de obicei puteau fi găsite în apropierea moscheilor. În aceste școli se învățau alfabetul, Coranul și aritmetica. În funcție de mărimea domeniului cu care fusese înzestrată, fiecare școală avea un anumit număr de învățători, supraveghetori și personal. Nu se știe nimic despre numărul de astfel de școli din secolul al XVI-lea, însă Evliya Çelebi menționează faptul
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
medrese, numită "Sahil elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul sultanului Soliman Magnificul s-au înființat seminarii superioare ( facultăți ) de matematică, științe ale naturii din cauza nevoii acute de formare de cadre în domeniile amintite mai sus
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
din opera sa Talbis iblis (Amăgirile diavolului). Această lucrare a fost printre primele dintre lucrările sale traduse în Europa occidentală. Ibn Al-Jawzi a fost unul dintre reprezentanții școlii hanbalite (fondator Ahmad bin Hanbal) - se limitează la o interpretare literală a Coranului și a sunna. Această școală pune accentul pe abordarea raționalistă a Coranului. Ibn Al-Jawzi a fost atras de metodele lui Ibn Aqil, renumit pentru respingerea taqlid și a antropomorfismului. Conform lui Ibn Al-Jawzi, dovada existenței lui Dumnezeu se poate realiza
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
primele dintre lucrările sale traduse în Europa occidentală. Ibn Al-Jawzi a fost unul dintre reprezentanții școlii hanbalite (fondator Ahmad bin Hanbal) - se limitează la o interpretare literală a Coranului și a sunna. Această școală pune accentul pe abordarea raționalistă a Coranului. Ibn Al-Jawzi a fost atras de metodele lui Ibn Aqil, renumit pentru respingerea taqlid și a antropomorfismului. Conform lui Ibn Al-Jawzi, dovada existenței lui Dumnezeu se poate realiza prin demonstrarea existenței unui Dumnezeu imaterial. Această caracteristică a lui Dumnezeu determină
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
Al-Jawzi a fost atras de metodele lui Ibn Aqil, renumit pentru respingerea taqlid și a antropomorfismului. Conform lui Ibn Al-Jawzi, dovada existenței lui Dumnezeu se poate realiza prin demonstrarea existenței unui Dumnezeu imaterial. Această caracteristică a lui Dumnezeu determină lectura Coranului care a fost revelat. Important de menționat este și modul în care Ibn Al-Jawzi subliniază și apără definiția hanbalită a termenului tawil. De asemenea, mai sunt și alte aspecte relevante din cadrul tratatului său: clasificarea celor mai frecvente erori în citirea
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
care a fost revelat. Important de menționat este și modul în care Ibn Al-Jawzi subliniază și apără definiția hanbalită a termenului tawil. De asemenea, mai sunt și alte aspecte relevante din cadrul tratatului său: clasificarea celor mai frecvente erori în citirea Coranului, examinarea figurilor de stil/lingvistice, familiaritatea sa în legătură cu terminologia și conceptele specifice filosofiei. Lucrările lui Ibn Al-Jawzi au reflectat clar adeziunea sa la doctrina hanbali, mare parte din operele sale fiind de natură a naște polemici. Una dintre cele mai
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
În islam ei au atribuția de a face legătura între tărâmurile sacre si cele pământene: „Dumnezeu a ales trimiși dintre îngeri și dintre oameni.”, sura XXII, versetul 75. Cuvântul arab pentru „înger” este "malak" (cuvânt întâlnit de treisprezece ori în Coran), cu forma de plural "mală’ika". Acest cuvânt provine din rădăcina arabă care înseamnă „a sprijini, a ajuta” sau „adunare, ansamblu". În Coran se vorbește despre crearea omului din țărână, și crearea djinnilor din foc, însă nu se vorbește despre
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
că este o greșeală să fie considerate ca aparținând aceleiași clase. În timp ce îngerii sunt mesageri ai lui Dumnezeu către profeții săi, djinnii, ca și restul omenirii, primesc revelațiile prin profeți: „Am întors la tine o ceată de djinni ca să asculte Coranul și când se înfățișară spuseră: Tăceți! Și după ce se sfârși, se întoarseră la poporul lor ca să-i predice.”, sura XLVII, versetul 29. Se menționează în mai multe pasaje că îngerii au toate virtuțile spirituale, și niciuna dintre insuficiențele oamenilor. În
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
nu va sluji la nimic decât după ce Dumnezeu îngăduie aceasta pentru cine voiește El și pentru cel de care El este mulțumit.”, sura LIII, versetul 26. Se crede uneori că ființe imateriale, precum îngerii, pot lua orice formă doresc, însă Coranul nu afirmă această idee. Din contră, oponenților Profetului care vor să vadă un înger, li se răspunde că nu pot fi văzuți: „Dacă pe pământ ar fi fost îngeri care să umble în tihnă, atunci am fi pogorât din cer
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
răspunde că nu pot fi văzuți: „Dacă pe pământ ar fi fost îngeri care să umble în tihnă, atunci am fi pogorât din cer asupra lor un înger ca trimis”, sura XVII, versetul 95. De două ori este relatat în Coran faptul că îngerii trimiși la musulmani nu au fost văzuți: „Dumnezeu a coborât apoi Sakina Sa asupra trimisului Său și asupra credincioșilor, precum a pogorât și oștiri nevăzute.”, sura IX, versetul 26, „Când oștirile veneau asupra voastră, Noi am trimis
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
comemorarea lui Dumnezeu, plăcerea lor - venerarea Sa. Deși se spune că îngerii sunt ființe, ei nu sunt înzestrați cu puteri de discriminare, ca cele ale oamenilor; funcția lor este să se supună și nu pot să nu asculte voința divină. Coranul spune că „Îngeri uriași și aprigi veghează asupra Focului, iar ei nu nesocotesc porunca lui Dumnezeu, ci fac întocmai ce li se poruncește.”, sura LXVI, versetul 6. Și în măsura în care omul este înzestrat cu voință, iar îngerul nu, omul este superior
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
versetul 11. Se crede că la bătălia de la Badr, ei i-au ajutat pe musulmani împotriva forțelor superioare ale meccanilor. Conform tradițiilor, alți îngeri merg în locurile unde oamenii se roagă lui Dumnezeu, unde sunt lecturi religioase sau e citit Coranul, iar apoi Îl anunță pe Dumnezeu cine a participat; unii îngeri participă la rugăciunile din timpul zilei, iar seara sunt înlocuiți de alții. În prezența lor, poate fi simțită o senzație de pace și iubire, și ajută la construirea atmosferei
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
oră. Este câteodată menționat ca „spiritul adevărului - "rūḥ al-amīn"” sau ca „sfântul spirit - "rūḥ al-qudus"”, dar al doilea termen are un înțeles diferit de cel din creștinism, unde este membru al Sfintei Treimi. Ğabra’īl este cel care a revelat Coranul profetului Muḥammad, prima dată în Noaptea Puterii (Noaptea Destinului), "Laylatu ’l-Qadr", când i-a cerut acestuia să recite Coranul, dar și mai târziu. O dată a luat înfățișarea unui călător, descris ca „un om ale cărui haine erau extrem de albe și
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
are un înțeles diferit de cel din creștinism, unde este membru al Sfintei Treimi. Ğabra’īl este cel care a revelat Coranul profetului Muḥammad, prima dată în Noaptea Puterii (Noaptea Destinului), "Laylatu ’l-Qadr", când i-a cerut acestuia să recite Coranul, dar și mai târziu. O dată a luat înfățișarea unui călător, descris ca „un om ale cărui haine erau extrem de albe și al cărui păr era extrem de negru” . I-a vorbit lui Muḥammad cu o voce umană obișnuită și l-a
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
îngerul despre care se spune că l-a însoțit pe Ğabra’īl, în ultima vizită la profet, când acesta se afla pe patul de moarte. De asemenea, se spune că el comandă o sută treizeci de îngeri. 1. Grigore, George, "Coranul", Istanbul, Çağrı Yayınları, 2004; 2. Hughes, Thomas Patrick, " A Dictionary of Islam", New Delhi, Asian Educational Services, 2001; 3. Seda, Pete, "Islam is... An Introduction to Islam & Its Principles", Riad, The Islamic Propagation Office, 2002; 4. Dodge, Christine Huda, "The
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
unii menționând Kabul, iar alții Termed sau Nesa. De asemenea, orașul Anbar a fost și el vehiculat ca loc originar al lui Abu Hanifa, acesta fiind se pare cunoscut sub apelativele ”babilonianul” sau ”nabateanul”. Orașul antic Babilon este asociat în Coran cu magia înșelătoare și cu decepțiile - un profil pe care inamicii lui Abu Hanifa l-au utilizat pentru a-l denigra. Apelativul nabati(nabateanul) , care era utilizat pentru non-arabi cu un trecut incert, utilizat în anumite descrieri (Ebn Manẓūr, Lesăn
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]