11,446 matches
-
experimentale. O altă diferență semnificativă dintre metodele psihometrice și cele experimentale are în vedere tendința experimentaliștilor de a manipula în cadrul experimentelor aspectele cognitive, rezolvarea unor probleme și, într-un grad mai redus, aspectele produselor creativității, în timp ce psihometriștii se axează pe corelația dintre variabilele personalitate, mediu și creativitate și pe procesele și produsele creative expuse în secțiunea următoare. Abordarea istoriometrică este cel mai bine redată în prolificele lucrări ale lui Simonton, care a îmbunătățit considerabil metodologia aplicată decenii de-a rândul în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
selectate de istoriometriști provin în exclusivitate din documente istorice (de exemplu, Ludwig, 1992; Root-Bernstein, Bernstein și Garnier, 1995) și nu depind de variabilele autoevaluării prelucrate de obicei în cadrul investigației psihometrice. Simonton a aplicat metode istoriometrice, printre altele, și în studiul corelației dintre creativitate și leadership (1988a), invenție și descoperire (1979), creativitate și vârstă (1984a), creativitate muzicală (1984b) și excelență (1986a, 1994). O altă distincție dintre abordarea psihometrică și cea istoriometrică constă în interesul față de aportul creatorului în dobândirea recunoașterii creațiilor sale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Haier și Hazen, 1995; O’Boyle, Benbow și Alexander, 1995; Shaywitz et al., 1995) și popularizate ulterior în presă (Begley, 1995) cu privire la legătura dintre funcțiile cerebrale și tipurile de activitate cognitivă (iar dezvoltarea tehnologică a permis efectuarea unor astfel de corelații) au incitat interesul oamenilor de știință, al pedagogilor și al publicului larg. În esență, aceste tehnici implică monitorizarea metabolismului glucidic cerebral al individului în timpul executării unor sarcini cognitive (de exemplu, în timpul rezolvării probleme matematice). Deoarece metabolismul glucidic reprezintă una dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de personalitate sunt deseori construite pe baza analizei indivizilor cu un nivel superior de creativitate și a determinării trăsăturilor de personalitate comune. Trăsăturile lor sunt ulterior comparate cu trăsăturile altor copii și adulți, pornind de la prezumția că indivizii la care corelațiile sunt pozitive sunt predispuși la performanță creativă. Asemenea instrumente se întâlnesc relativ frecvent în cercetările legate (Group Inventory for Finding Talent) de creativitate și printre ele se numără Inventarul de grup pentru identificarea talentului și Inventarul de grup de determinare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
descrise prezintă un nivel de fidelitate, deși problema validității rămâne încă nerezolvată. În singura comparație existentă între capacitatea profesorilor și cea a părinților de evaluare a ideilor exprimate de copii, rezultatele celor două grupuri au fost similare, realizându-se o corelație medie pozitivă între scorurile la testele de gândire divergentă ale copiilor și adulților și capacitatea de evaluare (Runco și Vega, 1990). A două formă de apreciere a produsului, furnizat de evaluarea experților, se remarcă printr-o dihotomie aparte. Când cercetătorii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
se observă un progres în aplicarea tehnicilor consensuale la măsurarea diferențelor individuale creative (Amabile, 1996), metodele de comparație între grupuri (în cazul când creațiile fiecărui grup sunt evaluate de grupuri diferite de experți) nu sunt încă perfectate (Baer, 1994b). Rezultatul corelației evaluării consensuale cu tehnicile psihometrice mai tradiționale (Amabile, Phillips, Collins, 1994; Runco, 1989a) se află încă în proces de definitivare, deși compararea diverselor metode va contribui la fondul de cunoștințe specific fiecărui ansamblu de tehnici. Runco (1994), Amabile (1996) și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
psihometrice mai tradiționale (Amabile, Phillips, Collins, 1994; Runco, 1989a) se află încă în proces de definitivare, deși compararea diverselor metode va contribui la fondul de cunoștințe specific fiecărui ansamblu de tehnici. Runco (1994), Amabile (1996) și colaboratorii lor indică unele corelații minore între autoevaluarea creațiilor și evaluarea realizată de experți. În general, valoarea conferită de subiecți creațiilor proprii este superioară aprecierii experte, cu o distribuție similară a cotelor la produse și corelații medii între grupuri. Medii creative și interacțiuni individ-mediu Deși
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Runco (1994), Amabile (1996) și colaboratorii lor indică unele corelații minore între autoevaluarea creațiilor și evaluarea realizată de experți. În general, valoarea conferită de subiecți creațiilor proprii este superioară aprecierii experte, cu o distribuție similară a cotelor la produse și corelații medii între grupuri. Medii creative și interacțiuni individ-mediu Deși sprijinită de antecedente în domeniul tehnologiei de transfer și al managementului inovației (de pildă, Mahajan și Peterson, 1985; Rogers, 1983; Tushman și Moore, 1988), analiza contextului în care se dezvoltă creativitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și validității și organizează proiecte ulterioare de cercetare a validității. Siegel și Kaemmerer (1978) și Hill (1991) au întreprins cercetări similare ale climatelor școlare, care nu au ajuns totuși să depășească nivelul studiilor anterioare. Analizele de context implică, de asemenea, corelația orientărilor motivaționale (instrinsece și extrinsece) ale angajaților cu trăsăturile creative de personalitate și creativitatea produselor. O astfel de direcție nu este străină de conceptualizarea relației dintre profilul inteligenței multiple și tipurile preferate de activitate realizată de Gardner (1993b; vezi și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de conceptualizarea relației dintre profilul inteligenței multiple și tipurile preferate de activitate realizată de Gardner (1993b; vezi și Zuboff, 1988). Într-un studiu psihometric al Inventarului de preferințe ocupaționale (Work Preference Inventory), Amabile, Hill, Hennessey și Tighe (1994) au relevat corelații pozitive medii între scorurile motivației intrinsece, anumite variabile ale personalității creatoare și produsele create. Între variabilele de creativitate și motivația extrinsecă s-au descoperit corelații negative sau nesemnificative. În cadrul unei comparații între trăsăturile de personalitate, caracteristicile mediului și evaluarea creațiilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Inventarului de preferințe ocupaționale (Work Preference Inventory), Amabile, Hill, Hennessey și Tighe (1994) au relevat corelații pozitive medii între scorurile motivației intrinsece, anumite variabile ale personalității creatoare și produsele create. Între variabilele de creativitate și motivația extrinsecă s-au descoperit corelații negative sau nesemnificative. În cadrul unei comparații între trăsăturile de personalitate, caracteristicile mediului și evaluarea creațiilor, Oldham și Cummings (1996) au evidențiat că îndivizii caracterizați de anumite trăsături de personalitate (așa cum au fost ele decelate în Scala de personalitate creativă - Creative
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Tan și Allman, 1970; Torrance și Wu, 1981) și alții (Howieson, 1981; Milgram și Hong, 1994, 1976; Rotter, Langland și Berger, 1971; Runco, 1986b; Yamada și Tam, 1996) au întreprins numeroase studii ce evidențiază măcar în parte validitatea discriminatorie și corelațiile dintre rezultatele testelor de gândire divergentă și diferite criterii, inclusiv cel al performanței creative la adulți. Mulți cercetători consideră astăzi că valoarea cea mai ridicată a validității predictive a testelor de gândire divergentă se înregistrează la elevii dotați intelectual și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
specifică a creativității încă nu sunt categorice. O altă critică gravă are în vedere impactul nesemnificativ pe care l-a avut abordarea psihometrică a cercetării creativității în comunitățile academice și educaționale (Gardner, 1993a). De exemplu, Weisberg (1993) consideră că investigarea corelațiilor dintre personalitate și produsele creative furnizează numai informații intuitive despre personalitatea individului creativ. Totuși, toate analizele practicilor creative demonstrează că un asemenea punct de vedere nu este valabil în cazul inferențelor educative. Mai mult decât orice altă abordare a cercetării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
contribuțiile la studiul creativității. În primul rând, validitatea predictivă a studiilor longitudinale exprimă rareori forța predictivă a interacțiunilor creativitate-inteligență și această observație se poate datora faptului că majoritatea studiilor longitudinale au fost elaborate aproape exclusiv pe baza analizelor bivariate de corelație - fapt previzibil ținând cont că majoritatea investigațiilor au fost întreprinse cu decenii în urmă. Deoarece distincția dintre creativitate și inteligență rămâne o enigmă, cercetătorii care ignoră interacțiunea dintre cele două concepte - indiferent de metoda de evaluare folosită - pot pierde din
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
militare; Hyman (1961) a examinat ingineri; iar Runco (1986) a comparat rezultatele copiilor supradotați cu cele ale copiilor fără aptitudini speciale. Toate eșantioanele au profitat de informațiile furnizate, deși unii le-au exploatat într-o măsură mai mare decât ceilalți. Corelația lui Runco (1986) a demonstrat că grupul cel mai avantajat de manipularea informațională prin informații explicite a fost cel al copiilor fără aptitudini speciale. Runco explică rezultatele prin faptul că grupul de copii supradotați utilizau deja strategiile sugerate în instructaj
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la o anumită lipsă de flexibilitate, care, asemenea rigidității, limitează sau anulează manifestarea gândirii originale. Acest aspect a fost sugerat de Martinsen (1995) în argumentarea sa empirică a nivelului optim de experiență necesar producției creative. Același aspect este relevat de corelațiile experimentale a informațiilor scrise, video sau audio care vor fi descrise în secțiunea următoare. Manipularea problemelor Cercetarea pe care am prezentat-o anterior a implicat manipulări informaționale cu impact asupra generării soluțiilor la probleme - asupra modului în care soluțiile sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
video. S-a pornit de la ipoteza conform căreia o prezentare video produce experiențe similare unei vizionări la televizor, o prezentare audio simbolizează ascultarea radioului, iar prezentarea unui text este reprezentativă pentru procesul de citire. Din această perspectivă, experimentul a implicat corelația dintre televiziune și alte două mijloace de comunicare. În scopul cercetării, rolul cel mai important îl deține informația video, cea mai explicită informație dintre cele trei tipuri menționate anterior; ea furnizează atât informații vizuale, cât și auditive extrem de detaliate. Din
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În datele lingvistice s-au inclus cuvinte de uz comun din care litere. Subiecții au fost însărcinați să descopere imaginea sau cuvântul prezentat având la îndemână cât mai puține indicii (informații) cu putință. Baker-Sennett și Ceci (1996) au descoperit o corelație între modul în care subiecții foloseau indiciile și soluționarea problemelor de perspicacitate. Subiecții care au realizat „saltul” și care au recurs la un număr mic de indicii au obținut scoruri ridicate la problemele de perspicacitate. De asemenea, Baker-Sennett și Ceci
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
li s-a arătat cronometrul. Pe de altă parte, grupul de control a fost îndemnat să se relaxeze, să se destindă și să lucreze liber (de exemplu, aveau posibilitatea să revină asupra probelor sau să le efectueze în ordinea dorită). Corelațiile au relevat că inducerea anxietății a influențat în mod considerabil numai scorurile de fluență matematică. Pentru a explica acest rezultat, Smith și colaboratorii săi au apelat la teoria inferenței cognitive și de capacitate a atenției (Tobias, 1985), care susține că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
testul asemănărilor nu au existat diferențe relevante între grupurile stimulate senzorial la un nivel mediu și ridicat, însă răspunsurile grupului la un nivel ridicat de stimulare au depășit numeric răspunsurile grupului la nivel scăzut. Rezultatele experimentale confirmă, în mare, ipoteza corelației dintre performanța la testele de gândire creativă și stimularea senzorială. Cercetările ulterioare care au întrebuințat factori auditivi perturbatori au oferit rezultate mai puțin consistente (Kasof, în publicații periodice; Toplyn și Maguire, 1991; Voss, 1977). Martindale și Armstrong (1974) au folosit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au fost supuși la factori perturbatori previzibili și imprevizibili (în scopul distragerii atenției), unii dintre ei având un conținut inteligibil, alții neinteligibil. Grupul de control a compus a doua poezie într-un mediu neperturbat de zgomote. S-a remarcat o corelație semnificativă medie între evaluarea creativității poeziilor și nivelul de atenție autoevaluat. S-a observat că zgomotele au capacitatea de a inhiba creativitatea și această inhibiție a fost evidentă în cazul factorilor perturbatori imprevizibili cu un conținut neinteligibil și la subiecții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai valoroase cercetări. Cercetătorii operaționali au desprins indicatori comportamentali valizi, precum inovația și unele tipuri de flexibilitate. Importanța inovației se datorează, în special, posibilității ei de definire în termeni observabili (precum unicitatea) cu un mare grad de fidelitate și a corelației ei indubitabile cu originalitatea. Comportamentul inovator este unic și prin urmare original. Pryor, Hoag și O’Reilly (1969) au manipulat comportamentul inovator al delfinilor, oferind recompense pentru anumite manevre inovatoare de înot sau salturi executate în timpul unei ședințe de antrenament
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aspect semnificativ deoarece numeroase alte cercetări din alte domenii au demonstrat că recompensele pozitive sau negative sunt cu atât mai eficiente cu cât intervalul de timp dintre comportament și efectul lor este mai scurt.) Rezultatele au relevat că există o corelație strânsă între recompensă și nivelul de dezvoltare a abilităților. Subiecții cu abilități înalte care au primit recompense în urma finalizării probei au obținut scoruri inferioare celor ale subiecților cu abilități înalte privați de recompensă, iar subiecții cu abilități medii recompensați au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a altor trăsături ale personalității creative. Factorii trebuiau să fie descoperiți prin elaborarea testelor de creativitate care urmau să fie administrate unor eșantioane suficient de mari pentru efectuarea analizei factoriale. Astfel, abordarea lui Guilford s-a axat pe aptitudinile și corelațiile dintre ele, pornind de la premisa că nivelul de dezvoltare a unei abilități la un individ corespunde modului în care acea abilitate se răsfrânge asupra creativității lui generale. „Gândirea divergentă” a constituit principala abilitate decantată în urma cercetărilor extensive. Fără a intra
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Articulația segmentelor, atât structurală, cât și funcțională, este cel mai important aspect al metodei studiului de caz, ea lipsind cu desăvârșire din cele mai elaborate tehnici de măsurare și din inferențele statistice utilizate de psihologi. Atunci când s-a referit la „corelația creșterii”, Darwin (1859) avea în vedere tocmai evoluția unei asemenea articulații structurale: Întreaga structură este într-atât de strâns unită în timpul creșterii și dezvoltării sale, încât, dacă există variații minore într-un segment, se acumulează prin selecție naturală și produc
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]