4,179 matches
-
libertate erau: Rogero, Bradamanta, Roland, Gradasso, Florismart și mulți alții. La sunetul cornului ei fugiseră abandonând lupta. Fugeau toți ca unul, oameni și cai, cu excepția lui Rabican pe care Astolfo reușise să-l prindă la timp de căpăstru. Îndată ce sunetul cornului se stinse, Rogero a recunoscut-o pe Brdamanta, pe care o întâlnise zilnic în timpul captivității lor, dar fusese împiedicat de farmecele vrăjitorului să-și dea seama cu cine avea 58 deaface. Nu există cuvinte în stare să redea bucuria cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spulbera orice vrajă și la rugat s-o poarte întotdeauna cu sine, în amintirea ei. În afară de aceasta, i-a mai făcut un dar care depășea tot ceea ce mâna omenească poate face, dar care în aparență, nu era decât un simplu corn. Protejat de aceste talismane, Astolfo mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sub o falsă înfățișare unora ca o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dezlegat după indicațiile din cartea sa și imediat ce a terminat, castelul cu zidurile și turlele sale au dispărut într-un nor de fum. Cavalerii și doamnele puse în libertate erau: Rogero, Bradamanta, Roland, Gradasso, Florismart și mulți alții. La sunetul cornului ei fugiseră abandonând lupta. Fugeau toți ca unul, oameni și cai, cu excepția lui Rabican pe care Astolfo reușise să-l prindă la timp de căpăstru. Îndată ce sunetul cornului se stinse, Rogero a recunoscut-o pe Brdamanta, pe care o întâlnise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
libertate erau: Rogero, Bradamanta, Roland, Gradasso, Florismart și mulți alții. La sunetul cornului ei fugiseră abandonând lupta. Fugeau toți ca unul, oameni și cai, cu excepția lui Rabican pe care Astolfo reușise să-l prindă la timp de căpăstru. Îndată ce sunetul cornului se stinse, Rogero a recunoscut-o pe Brdamanta, pe care o întâlnise zilnic în timpul captivității lor, dar fusese împiedicat de farmecele vrăjitorului să-și dea seama cu cine avea 58 deaface. Nu există cuvinte în stare să redea bucuria cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din care țăranul își face saci pentru cereale. Pe spate, cămașa avea aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare avea sandale. În această ținută simplă și asupra cu crucea în mână și cu un toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanțu a cutreierat și a răscolit sate, propovăduind cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi. „Dumnezeu este pretutindenea de față, în ceruri și pe pământ, în adâncuri și în nemărginitul spațiu al Universului.” (Sf. Grigorie de Nissa) La proces, Părintele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu se despărțea niciodată și cu mare greu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
strâns atâția bani pentru taxa lui Pîrvu?! ― Păi, domnule diriginte, s-a ridicat Ciurea, ne-am gândit că n-o să fie prea mare lucru să renunțăm și noi pe ziua de astăzi la sandviciuri, la limonadă, la trigoane sau la cornuri... Puțin regim nu ne strică... Când și-o termina facultatea și-o încasa prima leafă, Pârvu ne-a făgăduit să ne invite la o masă la "Buturuga" din Cișmigiu! Clasa râse ușor, iar Barosanul adăugă: ― Admirabil!... Numai că vă rog
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană! Sună intrarea voievodului În luptă! Sunetul cornului se Înălță, aspru, În cerul Vasluiului. Călărimile tresăriră. Măria sa intră În luptă! Bătălia nu e pierdută!. Apoi cornul anunță ordinul căpitanului Oană. Zid În jurul măriei sale! urmat de un ordin care nu mai fusese auzit până atunci. Garda măriei sale Ștefan, atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană! Sună intrarea voievodului În luptă! Sunetul cornului se Înălță, aspru, În cerul Vasluiului. Călărimile tresăriră. Măria sa intră În luptă! Bătălia nu e pierdută!. Apoi cornul anunță ordinul căpitanului Oană. Zid În jurul măriei sale! urmat de un ordin care nu mai fusese auzit până atunci. Garda măriei sale Ștefan, atac asupra gărzii lui Soliman!. Era o totală rupere de ritm În mersul bătăliei. Flancul drept al Semilunei ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o linie de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii de Dorohoi, care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
milă de oștenii Moldovei, sau Încercau să-și găsească scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răniții și morții, strigătele celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nostru sprijin. Toate serviciile noastre din Est sunt alertate. Trebuie doar răbdare. Începe o iarnă grea. Iar la anul vom avea război. - Așa e, măria ta... Începe o iarnă grea... 15 decembrie 1475, Istanbul Corabia căpitanului Morovan intră În golful Cornul de Aur cu un singur catarg, sub pavilion genovez. Cu o zi Înainte, două din cele trei catarge fuseseră coborâte pe punte, În lăcașuri special cioplite și acoperite cu mărfuri. Pavilionul Moldovei fusese coborât și el imediat după ieșirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru și așa cum o prezentau cartografiile pe care le studiase la Veneția. Imensă, multicoloră, Împrăștiată pe ambele țărmuri ale mării, cu moscheile, chioșcurile și grădinile construite chiar pe malul apei. Sute de nave de diverse mărimi erau ancorate În golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dunării, dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală, indiferent de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începeau să vireze greoi, Închizând drumul. - Trireme sub pavilionul șarpelui și săgeții se desprind de chei! strigă marinarul de cart. - Iată că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne apropiem de țărm și trimitem răvaș cu săgeată la primul loc de primire a mesajelor din rețeaua noastră de la Istanbul. Apoi, dacă altă ieșire decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blestemul morții asupra familiei tale. Eu sunt tu. Același sânge. Spune-mi doar ce vrei să faci și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul de Aur, cu zecile lui de corăbii ancorate. Era o zi senină de iarnă, iar minaretele moscheilor străluceau În soare. Brusc se opri și Întrebă: - S-au Întors toate patrulele? - Toate, În afară de una. Cea trimisă În Balcani după Ali beg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a celor care știu să se ridice atunci când ceilalți cred că au ajuns țărână! Ești tânăr, ești puternic, ai o țară care te așteaptă, iar tu nu vezi decât două icoane și pereții unei chilii? Unde ți-e vederea? Ia cornul de vânătoare și vino cu mine! Ștefan văzu cu mirare că pe masa de rugăciuni apăruse un corn de vânătoare care, din câte Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai o țară care te așteaptă, iar tu nu vezi decât două icoane și pereții unei chilii? Unde ți-e vederea? Ia cornul de vânătoare și vino cu mine! Ștefan văzu cu mirare că pe masa de rugăciuni apăruse un corn de vânătoare care, din câte Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei să zici că n-ai sunat niciodată tu, cu puterile tale. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]