1,476 matches
-
după aproximativ patruzeci de ani de lupte fără răgaz care au tulburat profund existența populațiilor din Mediterana orientală, se ajunge la o ordine aproape definitivă care va permite - În menținerea esențială a echilibrelor politice și militare - dezvoltarea unei noi civilizații cosmopolite, Într-o convergență rodnică a diferitelor experiențe culturale și religioase. S-au constituit, așadar, cele trei mari regate ce reprezintă polii fundamentali ai lumii elenistice orientale: Egiptul sub Ptolomeu al II-lea (283-246 Î.Hr.), Asia Mică sub domnia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
măsoare acum mai direct, fie chiar și În interiorul comunității cetățenești, fie - În persoana soldaților, negustorilor, a emigranților În general - În vasta oikoumène a statelor elenistice. Două tendințe fundamentale străbat cultura elenistică, definindu-i la toate nivelele consistența istorică specifică: deschiderea cosmopolită și primatul individului - adică depășirea barierelor particularizării, fie cele restrânse ale polisului, fie cele ale unui agregat național mai amplu, și inițiativa individului, care, făcând noi alegeri de viață, evadează din schemele tradiționale pentru a participa, În manieră autonomă, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scheme rigide de cauză-efect, ci În legătură cu evenimentele sociopolitice, ca factori simultani ai acestora din urmă și, Într-o anumită măsură, ca sursă de inspirație ale acestora sau, În orice caz, ca suport și motivație culturală a Însăși realităților istorice. Tendința cosmopolită ce caracterizează civilizația elenistică și Îi determină, fără nici o soluție de continuitate, dezvoltările În scenariul Încă și mai vast al Imperiului Romei, Își găsește expresia În marile curente filozofice ale timpului, Înainte de toate În stoicism care, prin Însuși fondatorul său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a acestora din urmă, le reproșează celor dintâi acel orgoliu care Îi Împingea să se Înfățișeze ca autorii principalelor cuceriri culturale, filozofice și, totodată, religioase ale istoriei umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico‑religioasă" Dimensiunea specific religioasă a celor două linii conducătoare fundamentale ale elenismului, cosmopolitismul și individualismul, se exprimă În mișcarea de răspândire a numeroase culte În afara respectivelor lor ținuturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orgoliu care Îi Împingea să se Înfățișeze ca autorii principalelor cuceriri culturale, filozofice și, totodată, religioase ale istoriei umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico‑religioasă" Dimensiunea specific religioasă a celor două linii conducătoare fundamentale ale elenismului, cosmopolitismul și individualismul, se exprimă În mișcarea de răspândire a numeroase culte În afara respectivelor lor ținuturi de origine și de adeziune la ele a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării În Orient a unor grupuri de greci care Își duc acolo proprii zei și propriile culte și care, În același timp, Își cinstesc divinitățile locale. Ea apare și mai decisivă În Întemeierea noilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întemeierea unor culte noi care, Într-o primă instanță, au reprezentat patrimoniul „național” al celor imigrați, În omogenitatea fundamentală a structurilor politeiste ale lumii din jurul bazinului mediteranean, iar apoi au câștigat treptat interesul și devoțiunea populației locale, asumând acea fizionomie cosmopolită și totodată individualistă pe care am indicat-o deja ca trăsătură distinctivă a experienței religioase elenistice. Și În legătură cu acest lucru este nimerit să distingem Între evenimentele din epoca elenistică și cele din epoca imperială romană, din moment ce, neexistând o soluție clară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței Isis, În bogăția și varietatea atributelor amintite și mai ales În calitatea ei de putere dominatoare a destinului, Heirmarmène cosmică, deși Înrădăcinată Într-o tradiție națională, este o „creație” tipică a elenismului, În sensul că ea reflectă instanțele tipului cosmopolit și, În același timp, dă satisfacție nevoii de garanții personale a individului, pentru viața lui prezentă, dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței Isisxe "Isis". Totuși, identificat și cu Zeusxe "Zeus"/Jupiter și cu Helius/Sol, Serapis are dimensiunea de zeu cosmic, cârmuitor suveran al universului, stăpân, și el, al destinului, capabil să exprime și să satisfacă tensiunile religioase ale unei societăți cosmopolite În care individul, În vreme ce caută garanții ale mântuirii În Întâmplările mărunte ale vieții cotidiene, se simte parte a unui plan universal, În privința căruia zeul, milos și „manifest” (epiphanès), gata să Îi apară În somn și să vindece orice boală, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a căror devoțiune, atestată de o mare cantitate de epigrafe, va conduce la construirea altor două temple și, În sfârșit, la recunoașterea oficială a aceluiași cult din partea autorităților publice. Greci, răsăriteni din orice națiune, italici și romani ce alcătuiesc populația cosmopolită a Delosului În ultimele două veacuri ale elenismului vor frecventa serapeum-urile și se vor face purtătorii de cuvânt și propovăduitorii cultului zeităților gata să sară În ajutorul oamenilor, la nivel individual și cosmic, zeități pe care le-au cunoscut din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1. Coordonatele problemei: tradiție și inovații 395 1. Cadrul istoric 395 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientare 396 3. Cosmopolitism și individualism 398 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasă 400 2. Grecii Între Orient și Occident: continuitate și noi experiențe religioase 403 1. Observații preliminare 403 2. Religia polisului și cultele străine 405 3. Misterii grecești și misterii orientale 413 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tunet de "Sieg-Heil!" Ce devenise Viena în zilele acelea, Viena, care fusese atîta vreme sediul puterii și centrul cultural al Europei Centrale! Nu este de mirare că "gloatele vulgare" îl prețuiau pe Hitler! El era opera lor, nu a Vienei cosmopolite, ci a celeilalte, a dormitorului din Meldeman Strasse. Furnicarul anonim al unui mare oraș al secolului al XX-lea, dominat de frustrările micii burghezii. Frustrările sterile ale lui Karl Leuger și ale lui Georg V. Schoenerer (ale căror producții tînărul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
flancat de Europa „estică” sovietizată - a căpătat o nouă identitate ca avanpost și exponent al lumii libere. Pentru foștii ei supuși (captivi acum În Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, România și Iugoslavia), Viena era simbolul „Europei Centrale”: o comunitate imaginară a civilității cosmopolite, rătăcită, nu se știe cum, de europeni În cursul secolului. În anii agoniei comunismului, orașul a devenit un soi de frecvență radio a libertății, un spațiu Întinerit de Întâlnire și plecare pentru est-europenii care fugeau În Vest și pentru occidentalii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a unui loc de muncă, sau imigranții voluntari și involuntari din statele eșuate sau represive de la marginile extinse ale Europei - toți aceștia au transformat Londra, Paris, Anvers, Amsterdam, Berlin, Milano și Încă o duzină de alte locuri În orașe cosmopolite, fie că le place sau nu. Prezența inedită a alterității „vii” a Europei - 15 milioane de musulmani În actuala Uniune Europeană și alte 80 de milioane care așteptau aderarea În Bulgaria și Turcia - a scos În relief nu numai actuala
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Patton sau generalul Montgomery, rezultatul final nu ar fi fost foarte diferit. Între timp, la 2 mai 1945, Armata Iugoslavă de Eliberare Națională și Armata a VIII-a Britanică au ajuns față În față la Trieste, trasând prin cel mai cosmopolit dintre orașele Europei Centrale o linie care avea să devină prima frontieră reală a Războiului Rece. Desigur, Războiul Rece „oficial” nu era Încă o realitate. Dar, În anumite privințe, Începuse cu mult Înainte de mai 1945. Cu un inamic comun de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei, ca și pentru colegii lor creștin-democrați din Olanda, din Luxemburgul bilingv și din Belgia bilingvă și biculturală, un proiect de cooperare europeană reprezenta o soluție economică, dar și culturală: un mod de a depăși criza civilizației care nimicise Europa cosmopolită a tinereții lor. Venind de la marginile propriilor țări, unde dintotdeauna identitățile fuseseră multiple și frontierele mobile, Schuman și colegii lui nu se speriau de o oarecare Întrepătrundere a suveranităților naționale. Nu de mult, În timpul războiului și ocupației, cele șase țări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acută. La 21 septembrie 1948, Pravda a publicat un articol de Ilya Ehrenburg, indicând clar schimbarea liniei față de sionism. Din ianuarie 1949, În Pravda au Început să apară articole ce atacau „cosmopoliții fără patrie”, „grupul dușmănos al criticilor de teatru”, „cosmopoliții dezrădăcinați”, „persoanele fără identitate” și „rătăcitorii fără pașaport”. școlile și teatrele idiș au fost Închise, ziarele evreiești interzise și bibliotecile desființate. Comitetul Antifascist Evreiesc fusese suprimat la 20 noiembrie 1948. Liderii, artiștii, scriitorii și funcționarii care mai rămăseseră au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Balcani. În acești ani, evreii din România au fost Înlăturați din posturile guvernamentale și de partid, ca și cei din Germania de Est și Polonia, alte două țări În care o facțiune a partidului putea mobiliza sentimentul popular antisemit Împotriva „cosmopoliților” din interiorul partidului. Germania de Est era un teritoriu deosebit de propice. În ianuarie 1953, pe măsură ce „complotul doctorilor” lua amploare la Moscova, evreii est-germani proeminenți și comuniștii evrei au fugit În Vest. Un membru al Comitetului Central est-german, Hans Jendretsky, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sluga imperialismului”) - pe vremea când Clementis era ministru adjunct de Externe, iar Tito se afla Încă În grațiile sovieticilor. Două caracteristici diferențiază procesul Slánský de cele precedente. Procurorii și martorii au subliniat În mod repetat apartenența etnică a majorității acuzaților - „cosmopolitul Rudolf Margolius”, „Slánský... speranța evreimii din Partidul Comunist”, „reprezentanții sionismului internațional” etc. Originea evreiască (uneori „originea sionistă”) servea drept prezumție de vinovăție, fiind dovada intențiilor anticomuniste, anticehe. Limbajul procurorilor, transmis la radioul cehoslovac, amintea și chiar depășea vituperările triviale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vederea acestor făpturi reci și fără inimă. Vipera de Slánský”, continua ziarul, se baza pe „aceste elemente străine, canalii cu un trecut suspect”. Un ceh, explica autorul, nu ar fi putut comite asemenea crime: „Numai niște sioniști cinici, fără patrie... cosmopoliți vicleni, vânduți dolarului. În activitatea lor criminală au fost mânați de sionism, naționalism evreiesc burghez, șovinism”. Unsprezece dintre cei 14 au fost condamnați la moarte și executați, iar trei au primit Închisoare pe viață. O lună mai târziu, adresându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își spuneau, nu fără motiv, că se află În inima continentului. Intelectualii români și polonezi preluau de la Paris tendințele artistice și intelectuale, așa cum intelighenția germanofonă din fostul Imperiu Habsburgic, din Rutenia subcarpatică până la Trieste, le prelua de la Viena. Acea Europă cosmopolită și integrată nu a existat, desigur, decât pentru puțini - și a dispărut În 1918. Dar noile state creionate la Versailles erau fragile și oarecum provizorii Încă de la Început. Deceniile interbelice au fost astfel un soi de eră interimară nici pacifistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a vorbi În numele națiunii. În comunism, rolul lor s-a schimbat. Dacă reprezentaseră cândva „poporul” abstract, acum nu mai erau decât portavocea culturală a unor tirani foarte reali. Mai rău, urmau să fie curând victima predilectă - ca „paraziți”, evrei sau cosmopoliți - a acestor tirani care căutau țapi ispășitori pentru propriile greșeli. Mai tot entuziasmul intelectualilor est-europeni pentru comunism - chiar și În Cehoslovacia, unde fusese cel mai puternic - s-a evaporat până la moartea lui Stalin, deși avea să mai treneze câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu se Înșela. În urma primului război mondial, Viena și-a sfârșit cariera de capitală imperială; În timpul ocupației naziste și a celui de-al doilea război mondial, orașul și-a pierdut evreii - adică mare parte din pătura cea mai educată și cosmopolită 15. După plecarea rușilor În 1955, orașul nu mai avea nici măcar farmecul dubios al Berlinului scindat. Majoritatea vizitatorilor găseau Viena molcomă În platitudinea ei - și aceasta e dovada cea mai clară că Austria depășise cu succes un trecut tulbure. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
litoralul Angliei industriale: „Walmart cu cazare peste noapte”, cum le califica retrospectiv, cu cinism, un critic. Dar Butlin era extrem de popular pe atunci - el a fost strămoșul instituțional nerecunoscut al rețelei franceze Club Med, alegerea preferată a generației următoare, mai cosmopolită: inclusiv „instructorii simpatici” (gentils moniteurs), care călcau pe urmele „vestelor roșii” ale lui Butlin. Pentru cei nițel mai aventuroși existau stațiunile proaspăt apărute pe coasta mediteraneană a Spaniei, unde turiștii puteau alege Între locurile de tip demipensiune (bed-and-breakfast), pensiunile și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opoziție: intelectualii bucureșteni din anii ’60, rupți de propria societate, nu erau implicați În dezbaterile interne (care nu existau) și trebuiau să se mulțumească cu lectura ultimelor nouveaux romans de la Paris și cu participarea „prin procură” la o cultură franceză cosmopolită, cu care românii educați au pretins dintotdeauna că au o afinitate specială. Dar, În loc să-i condamne pe dictatorii români, guvernele occidentale i-au Încurajat frenetic. După ce România a Încălcat veto-ul sovietic, recunoscând oficial Republica Federală a Germaniei În ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]